Anulare act administrativ. Decizia nr. 244/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 25497/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 244
Ședința publică de la 15.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2448/1.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G. A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant B. G. A., prin reprezentant convențional, avocat D. R. E., care depune împuternicire avocațială în ședință publică, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul-reclamant, prin reprezentant convențional, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală. Obligarea sa la plata taxei de poluare, așa cum a reținut și instanța de fond, s-a făcut cu încălcarea legislației comunitare în materie și, deși recurenta-pârâtă a susținut că nu a fost urmată procedura prealabilă, învederează că la fondul cauzei, unde recurenta-pârâtă nici măcar nu s-a prezentat, s-au depus toate documentele doveditoare. A fost urmată procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ și s-a depus și răspunsul formulat de recurenta-pârâtă la solicitarea din procedura prealabilă. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2448/1.04.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de reclamantul B. G.-A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 3, a anulat decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/08.11.2011 și actul administrativ asimilat reprezentat de refuzul nejustificat de a rezolva cererea reclamantului materializat în adresa nr._/03.07.2012, obligând pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 9025 lei reprezentând taxa de poluare, la care se adaugă dobânda legală fiscală de la data încasării până la plata efectivă și la plata cheltuielilor de judecată în valoare 300 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.
Este invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, se arată că prima instanță în mod nelegal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AFM, în raport de prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008, iar cât privește fondul pretențiilor, arată că prima instanță și-a format o convingere greșită de vreme ce dispozițiile OUG nr. 50/2008 sunt în vigoare. Instanța de fond nu se putea pronunța asupra compatibilității prevederilor legale din dreptul intern cu Constituția și cu tratatele internaționale. Reclamantul nu a utilizat calea de atac a contestației administrative împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, formulând exclusiv cererea de restituire a taxei. Această cerere nu se încadrează în prevederile art. 17 din OG nr. 92/2003. De asemenea, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 pentru acordarea dobânzilor. Nu erau îndeplinite nici condițiile art. 453 C.pr.civ. (2010) pentru acordarea cheltuielilor de judecată, neputându-se reține în sarcina pârâtei comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Prin întâmpinare la cererea de recurs, intimatul-reclamant B. G. A. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Critica referitoare la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a AFM excede cadrului procesual dedus judecății în fața primei instanțe, AFM nefiind parte în cauza de față.
Dată fiind decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, conform căreia procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod, rezultă că ÎCCJ a stabilit premisa că restituirea taxei de poluare poate fi cerută în baza art. 117 alin. (1) lit. d) Cod de proc. fiscală, în considerarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (cauza Metallgesellshaft și Hoechst, cauzele reunite C-410/98 și C-397/98).
Cât privește fondul cererii principale, prima instanță a procedat la o corectă analiză a compatibilității dispozițiilor din OUG nr.50/2008 care au instituit taxa de poluare cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE).
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împrejurare constatată legal de instanța de fond.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Cât privește forța obligatorie a hotărârilor CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României, trebuie avut în vedere că aceste hotărâri privesc interpretarea dreptului Uniunii Europene, respectiv a art. 110 TFUE. Interpretarea CJUE urmareste cunoasterea sensului exact al unor dispozitii din continutul Tratatelor sau al dreptului derivat al UE, iar soluțiile date de CJUE sunt obligatorii în ceea ce privește modul în care strebuie interpretate dispozițiile dreptului european.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca, în soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate, să respecte interpretarea Curții.
Pe de altă parte, instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Cât privește dobânda, prima instanță a acordat dobânda legală în materie fiscală, întemeindu-se pe prev. art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003. Hotărârea primei instanțe concordă cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., din care rezultă că justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe.
Cât privește critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată aceasta este nefondată, în raport de admiterea pretențiilor reclamantului, prima instanță procedând la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 451-453 C.pr.civ. (2010).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C.pr.civ. (2010), Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2448/1.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G. A., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. E.C.V./Tehnored. AIB. 2 ex.
Jud. fond A. M. P.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 221/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 957/2015.... → |
|---|
