Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3582/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3582/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1644/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3582
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă . FETEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1382/18.08.2014 și a încheierilor de ședință din 01.10.2013, 12.11.2013, 10.12.2013 și 04.03.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A.P.I.A. - C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI și intimații-intervenienți în interesul pârâtei . 2000 SRL, ., ., . și ..
Dezbaterile asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04 iunie 2015, la data de 11 iunie 2015, la data de 18 iunie 2015 și la data de 25 iunie 2015, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA
Analizând actele dosarului în raport cu criticile formulate Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de subvențiile pentru campania agricolă 2012, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că folosește cu titlu legal suprafața de teren declarată în cererea de plată. În acest sens, a respins apărarea reclamantei conform căreia dreptul de folosință asupra acestor două suprafețe de teren ar rezulta din actul adițional nr. 1 la Contractul de concesiune nr. 79/2000, prin care s-ar fi recunoscut dreptul legal de exploatare al terenului întrucât atât C.- secția a VI-a Comercială, prin decizia comercială nr. 381/14.09.2011, cât și ÎCCJ, prin decizia nr. 3534/20.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, au statuat că punerea în posesie a reclamantei pentru aceste suprafețe a fost provizorie, desființând astfel sentința Tribunalului Călărași.
Recurenta critică sentința, invocând în esență următoarele argumente:
1.Instanta de fond a incalcat prevederile Ordinul MADR nr.246/2008 asa cum a fost acesta completat si modificat prin Ordinului MADR nr. 225 din 9 octombrie 2012.
Potrivit Ordinului MADR nr. 225 din 9 octombrie 2012 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 246/2008 privind stabilirea modului d implementare, a conditiilor specifice si a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor o plăți directe si plați nationale directe complementare in sectorul vegetal, pentru acordare sprijinului aferent masurilor de agromediu si zone defavorizate, Ordinul MADR nr. 246/2008 va modifica astfel "Ia articolul 6, alineatul (2) va avea următorul cuprins; "Documentele prevăzute la art. 4 și 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată și/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2005 cu modificările și completările ulterioare, și sunt valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) din același regulament. ".
2. Instanta de fond a interpretat gresit prevederile Actului aditional nr. 1/2011, încălcând principiul pacta sunt servanda, mai precis clauza prevazuta la art. 9 din contract, deoarece nu a observat că în contractele cu executare succesivă clauza rezolutorie produce efecte pentru viitor.
3. instanța de fond nu a avut rol activ, în sensul că nu a dispus efectuarea unei expertize prin care să se stabilească suprafețele de teren efectiv folosite.
4. Instanta de fond a ignorant cu desavarsire clauza de impunitate administrativa prevazuta de art. 73 din Regulamentu (CE) nr. 1122/30 noiembrie 2009.
Din toate probele administrate la instanta de fond, reclamanta a dovedit ca nu se face vinovata sub nicio forma de "incurcatura" facuta de catre concedentul ADS cu privire la derularea contractului de concesiune nr. 79/2000, in ceea ce priveste derularea contractului de concesiune. Astfel, Adeverința eliberata de catre Primaria Comunei B. dovedește ca subscrisa a exploatat intreaga suprafata de teren ce face obiectul contractului de concesiune (conditie de eligibilitate stabilita de Regulamentele europene). Subscrisa a facut dovada ca, contrar clauzelor contractului de concesiune nr. 79/2000, ADS nu a notificat reducerile de teren si nu a intocmit Acte aditionale, asa cum prevad clauzele contractuale.
5. Instanța de fond a ignorat prevederile Ordinul MADR nr. 246/2008.
Potrivit acestui act normativ, dat in aplicarea OUG 125/2006, fermierul poate depune in sustinerea cererii de plata contract de concesiune, titlu de proprietate, adeverinta eliberata de catre registrul agricol .... ". Este de fapt si esența aplicarii prevederilor europene in sensul ca se acorda aceste subventii persoanelor care exploataza efectiv suprafetele solicitate la plata. Atata timp cat in dosarul instrumentat de parata, reclamanta a depus adeverinta ce dovedeste faptul ca aceste suprafețe au fost cultivate, exploatate efectiv de catre subscrisa, opinam ca era necesar si suficient sa se acorde subventiile cuvenite pentru Campania 2012.
6. încheierile de admitere în principiu sunt nelegale.
Examinând criticile, Curtea constată că acestea sunt lipsite de fundament, așa cum se va arăta în continuare:
Prevederile din Ordinul MADR nr.246/2008 nu sunt aplicabile în cazul recurentei, deoarece au intrat în vigoare în luna octombrie 2012, iar cererea unică de plată a fost înregistrată la data de 25.04.2012. Așa fiind, principiul tempus regit actum face ca reclamanta să nu beneficieze de prevederile modificate ale art. 6 alin. 2 din Ordinul MADR nr.246/2008.
Într-adevăr, instanța de fond a interpretat greșit efectele pe care clauza rezolutorie le are în contractele cu executare succesivă, însă acest element este lipsit de relevanță, așa cum se va arăta în continuare.
În cauză nu se impunea efectuarea unei expertize, întrucât discuția se poartă cu privire la titlul recurentei asupra terenului exploatat, iar nu asupra unei chestiuni de fapt, cum este exploatarea efectivă a terenului.
Cu privire la clauza de impunitate invocată de recurentă, instanța de recurs are în vedere următoarele:
Condiții de acordare a schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare sunt stabilite, în legislația primară internă, prin OUG nr. 125/2006. Relevant în cauză este art. 7, cu următorul conținut:
(1) Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale:
#M1
a) să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha;
#B
b) să declare toate parcelele agricole;
c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor;
d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate și verificate în vederea calculării plății și transmise autorităților responsabile în vederea elaborării de studii statistice și de evaluări economice, în condițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare;
e) să respecte bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației;
f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;
g) să furnizeze toate informațiile solicitate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în termenele stabilite;
h) să permită efectuarea controalelor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens;
i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeași cultură cu a parcelelor învecinate;
j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății. Aceste modificări se referă la suprafața agricolă utilizată a exploatației, transferarea proprietății fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informațiilor din formularul de cerere.
#M2
(2) Cererile de plată se depun până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic la centrele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționalității, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1.782/2003 și (CE) nr. 73/2009 ale Consiliului și de aplicare a ecocondiționalității în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . nr. 141 din 30 aprilie 2004, cu modificările și completările ulterioare, și se înregistrează în Sistemul integrat de administrare și control. Cererile de plată pot fi depuse și după data de 15 mai, până la data de 9 iunie a fiecărui an calendaristic, cu o reducere de 1% pe zi lucrătoare a sumelor la care fermierul ar fi avut dreptul dacă cererea de plată ar fi fost depusă până la data de 15 mai.
(3) Schemele de plăți directe pe suprafață prevăzute la art. 2 lit. a), b), d) și e) se aplică suprafețelor înscrise în Sistemul de identificare a parcelelor agricole care constituie referința pentru procesul de control și efectuarea plăților.
#B
(4) Solicitarea de către fermieri a modificării suprafețelor înregistrate în Sistemul de identificare a parcelelor agricole poate fi depusă la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură până la data limită de depunere a cererilor de plată. Solicitările depuse după această dată se vor soluționa în cursul anului următor. Soluționarea modificărilor solicitate se va face numai după verificarea acestora efectuată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
#M2
(5) Documentele care dovedesc dreptul de folosință și documentele din care reiese utilizarea terenului agricol se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și se prezintă la solicitarea reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
(6) Pentru terenul care se constată că face obiectul cererilor a 2 sau mai mulți solicitanți în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață (SAPS), plata directă pe suprafață nu se acordă niciunuia dintre solicitanți. La constatarea acestei situații, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură va notifica solicitanții, care au obligația să rezolve litigiul. După rezolvarea litigiului, solicitanții au obligația să depună documentele rezultate la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură pentru completarea dosarului cererii în vederea acordării sprijinului persoanelor îndreptățite.
Pentru aplicarea Regulamentului 73/2009, la care face referire dreptul intern, a fost adoptat Regulamentul 1122/2009. Din acest ultim act normativ relevante în cauză sunt art. 58 și art. 73care prevăd sancțiunile în caz de supradeclarare și respectiv excepțiile de la aceste sancțiuni.
ART. 58
Reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare
În ceea ce privește o grupă de culturi, dacă suprafața declarată în cadrul uneia dintre schemele de ajutor pe suprafață, cu excepția celor pentru cartofii pentru amidon și pentru semințe prevăzute la titlul IV capitolul 1 secțiunile 2 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, este mai mare decât suprafața determinată în conformitate cu articolul 57 din prezentul regulament, ajutorul se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul diferenței constatate, dacă aceasta depășește 3% sau două hectare, fără a depăși însă 20% din suprafața determinată.
În cazul în care diferența constatată este mai mare de 20% din suprafața determinată, nu se acordă niciun ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză.
În cazul în care diferența este mai mare de 50%, agricultorul este, de asemenea, exclus de la primirea unei sume egale cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 57 din prezentul Regulament. Suma respectivă se recuperează în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei*1). Dacă suma nu poate fi recuperată în întregime în conformitate cu articolul menționat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează.
ART. 73
Excepții de la aplicarea reducerilor și a excluderilor
1. Reducerile și excluderile prevăzute la capitolul I și II nu se aplică în cazul în care agricultorul a prezentat date faptice corecte sau atunci când poate demonstra prin orice alt mijloc că nu este vinovat.
2. Reducerile și excluderile prevăzute la capitolul I și II nu se aplică în ceea ce privește părțile din cererea de ajutor despre care agricultorul a semnalat în scris autorității competente că sunt incorecte sau că au devenit incorecte după depunerea cererii, cu condiția ca agricultorul să nu fi fost informat cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control la fața locului și să nu fi fost informat de către autoritatea competentă în legătură cu neregulile constatate în cererea sa.
Pe baza informațiilor furnizate de agricultor menționate în primul paragraf, cererea de ajutor este rectificată astfel încât să reflecte situația reală.
În cauză, prin actul administrativ contestat s-a aplicat reclamantei sancțiunea prevăzută de art. 58 alin. 2 din Regulamentul 1122, apreciindu-se că suprafața de teren pentru care a solicitat sprijinul a fost supradeclarată.
Recurenta invocă prevederile art. 73 alin. 1, însă Curtea observă că acest text nu este aplicabil în cauză, deoarece are în vedere eventuale neregularități sau chestiuni neclare existente la data înregistrării cererii de plată. Or, în cazul recurentei, nu exista nicio neregularitate la data depunerii acestei cereri, deoarece la acea dată deținea un titlu legal pentru folosința terenului, respectiv Actul adițional nr. 1/03.08.2011, încheiat în baza unei sentințe civile nedefinitive, însă executorii.
Conform clauzei rezolutorii înscrise în actul adițional, titlul recurentei asupra terenului a supraviețuit până la data de 20.09.2012, când sentința în baza căreia a fost încheiată convenția a fost desființată irevocabil.
În raport cu cele de mai sus, Curtea observă că reclamanta a avut un titlu legal asupra terenului, însă după înregistrarea cererii unice de ajutor a intervenit un element (desființarea titlului prin hotărâre judecătorească irevocabilă) care a făcut ca declarațiile din cererea de ajutor să devină incorecte. În atare situație, pentru a beneficia de clauza de impunitate prevăzute de art. 73 alin. 2 ipoteza a doua din Regulamentul 1122, însă cu condiția să fi înștiințat autoritatea competentă de modificarea intervenită. Cum o asemenea dovadă nu există în cauză, Curtea constată că reclamanta nu se află în niciuna din cauzele de exonerare prevăzută de dreptul intern ori de reglementările comunitare, actul atacat fiind în consecință legal emis.
Curtea nu poate reține nici criticile recurentei cu privire la admiterea în principiu a cererilor de intervenție, în contextul în care acestea au fost respinse pe fond și prin urmare o reformare a sentinței sub acest aspect ar fi lipsită de interes pentru recurentă.
În raport cu considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 496 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă . FETEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1382/18.08.2014 și a încheierilor de ședință din 01.10.2013, 12.11.2013, 10.12.2013 și 04.03.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A.P.I.A. - C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI și intimații-intervenienți în interesul pârâtei . 2000 SRL, ., ., . și ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 Iunie 2015,
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. / Tehnored. R.I. / 9 ex.
. ……………..
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă
Judecător: I. D.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1470/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 607/2015. Curtea de... → |
|---|
