Obligaţia de a face. Decizia nr. 3060/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3060/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 616/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3060/2015
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU împotriva sentinței civile nr. 1004/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți: B. P.,
C. A., C. Ș., D. I., F. A., F. G., M. D. și S. D., și intimata pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă, conform art. 411 NCPC.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 NCPC, Curtea apreciază recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1004/21.05.2014 a Tribunalului Ialomița a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții B. P., C. A., C. Ș., D. I., F. A., F. G., M. D., S. D. în contradictoriu cu pârâta U. „S. HARET” BUCUREȘTI, fiind obligată pârâta să elibereze reclamanților diploma de licență și foaia matricolă obținută în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009 în termen de 30 de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, fiind respinsă ca nefondată solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la plata penalități. A fost obligată parata la plata către fiecare reclamant a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M. Educației Naționale, formulată de pârâta U., fiind obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă și suplimentele la aceasta pentru reclamanți, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
A fost obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să plătească pârâtei U. „S. HARET” BUCUREȘTI suma de 1070 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu apărător ales și taxă timbru).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, invocând incidența motivelor de casare prev. de art. 488 pct. 4 și 8 Cod procedură civilă.
Arată recurentul în motivare, că o primă critică adusă sentinței instanței de fond constă în aceea că s-a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Prin raportare la dispozițiile art. 488 pct.8 din Codul de procedură civilă, instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art.72 (art. 60) Cod Procedura Civila.
Astfel, conform prevederilor art. 72 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul invocat, pentru aceea că nu există un raport de garanție care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Arată recurentul că potrivit Legii nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. „S. Haret" din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. „S. Haret". Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și supliment la diploma pentru reclamanți", care nu au urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi.
La momentul înscrierii la studii a reclamanților, U. "S. Haret" nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de aceștia, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond. În consecință, soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
Arată recurentul că motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților Universității "S. Haret" nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și, mai mult, nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale, care este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
O a doua critica se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece Tribunalul a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 488 pct. 4 Cod procedură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
U. "S. Haret" din București a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008. Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. Haret" din București.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare, o instituție care înscrie „studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Arată recurentul că Tribunalul prin hotărârea pronunțată a obligat M. Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență, ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fii înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Instanța de fond, încălcând principiul separației puterilor în stat, dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamanților care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale. Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Cu privire la soluția asupra cererii având c aobiect plata cheltuielilor de judecată, arată recurentul că pârât nu este M. Educației Naționale ci U. S. Haret, obligația de plată a cheltuielilor de judecată revenind pârâtului.
Faptul că s-a admis cererea de chemare în garanție a MEN, nu plasează MEN în locul pârâtului, neputând fi obligat MEN la plata sumelor ce revin de drept pârâtului.
M. Educației Naționale este chemat în garanție pentru o obligație de a face, după cum puteți observa și nu pentru o obligație de a da.
în art.2811 Cod proc. Civ. se prevede clar că partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Partea căzută în pretenții este pârâtul și nu chematul în garanție.
Obligația de plată a cheltuielilor de judecată are în vedere plata cheltuielilor efectuate de reclamanți în speța cu desfășurarea procesului. Aceasta obligație, este o obligație ce în mod firesc revine celui ce a pricinuit părții paguba, respectiv pârâtul.
Dacă instanța ar obliga chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, s-ar schimba cadrul procesual, chematul în garanție din acest punct de vedere devenind pârât, ceea ce nu se poate în conformitate cu prevederile legale de desfășurare a unui proces guvernat de lege si nu de părerile proprii ale celui chemat sa judece.
Intimata- pârâtă U. "S. HARET" a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de M. Educației Naționale.
Privind criticile aduse soluției instanței de fond, raportate la disp. art.488 alin (1) pct. 8 N.C.pr.civ, arată că instanța de fond, în mod temeinic si legal a obligat M. Educației Naționale (MECTS) la aprobarea tipăririi formularelor cu regim special, constând in diploma de licența si suplimente la diploma pentru reclamanți.
Instanța de fond a constatat ca sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației subscrisei de a elibera intimaților- reclamanți diplomele de licența pentru care au devenit eligibili prin susținerea si promovarea examenului de licența organizat legal. ln cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanță. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi. Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
In acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta, iar nu la nivelul formelor de invatamant. Programa de studii este cea care susține calificarea distincta indiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Mai mult, art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :,,Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa fara a fi necesara "îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare a institutiilor de invatamant superior."
Arată intimata că potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007 specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, care funcționează începând cu anul I 2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre își continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca U. a funcționat ..
Arată intimata că din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamanților nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate.
Având in vedere imposibilitatea Universității de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor cu regim special este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, solicită constatarea legalității si temeinicia hotărârii instanței de fond.
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi reținute intrucat recurentul nu a făcut dovada aprobării in totalitate a cererilor sale si întrucât nu exista concordanta intre solicitările Universității si avizele recurentului -chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant.
Având in vedere lipsa de temei a criticilor recurentului aduse hotărârii instanței de fond, raportate la prevederile art.488 alin (1) pct.4 N.Cod proc.civila, solicit înlăturarea acestora având în vedere că instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor legale in materie, in cauza fiind aplicabile dispozițiile art.7 din Ordinul nr.2284/2007.
Judecătorul fondului nu numai ca a identificat corect dispozițiile legale aplicabile, dar printr-o maniera de interpretare coerenta a acestor dispoziții a păstrat cadrul legal si a ridicat siguranța juridica la rang de principiu ,cum era si firesc.
În speța, reclamanții sunt absolvenți de studii superioare (dovedite cu Adeverințe eliberate in condițiile legii) care in urma parcurgerii etapelor prevăzute de lege, dupa susținerea si promovarea examenului de licența solicita eliberarea Diplomelor de licența . Instituția care a emis Adeverința este un furnizor de educație înființat prin lege.
In concluzie reclamanții sunt este îndreptățiți in temeiul legii sa primească actul solicitat (potrivit Ordinului nr.2284/2007 -art.38. Acesta este unicul raționament intemeiat pe dispozițiile legale sub incidența căruia trebuia sa intre dezlegarea cauzei pentru a se păstra limitele cu care a fost învestită.
Intimații-reclamanți au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor art. 20 din legea nr. 554/2004 și art. 488 NCPC, Curtea în temeiul art. 496 NCPC va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1/ Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC, invocat atât în legătură cu cererea de chemare în garanție cât și în legătură cu cererea principală:
Curtea va reține că reclamanții a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea D., forma de învățământ ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-le eliberate adeverințe de licențiați.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat recurentului chemat în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul absolvirii reclamanților. Recurentul-chemat în garanție MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererilor reclamanților de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Curtea constată că recursul formulat de către recurent este neîntemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum reclamanților le-au fost eliberate adeverințe de licențiați, necontestate, aceștia au dreptul să le fie eliberate actele de studii, iar M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) are obligația de a de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplome de licență și suplimente de diplomă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 496 din Noul Cod de Procedură Civilă, va constata că acest prim motiv de recurs este nefondat.
2/ Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 4 NCPC:
Curtea va reține că recurentul a apreciat că instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești, deoarece acreditările/ autorizările formelor de învățământ sunt aprobate prin Hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Curtea va înlătura susținerile recurentului privind incidența în cauză a prevederilor art. 488 pct. 4 NCPC, având în vedere considerentele expuse anterior, când a arătat că faptul că autorizarea/acreditarea se realizează de Guvernul României nu prezintă relevanță în cauză, câtă vreme cauza juridică avută în vedere este alta, respectiv emiterea adeverințelor ce atestă urmarea unor cursuri acreditate, de natură a atrage, în lipsa unei cereri în anularea acestui act, a obligației de emitere și a actelor de studii solicitate.
Curtea va reține așadar că analiza instanței de contencios s-a referit exclusiv la natura nejustificată a refuzului de eliberare a actelor de studii, iar nu la conferirea caracterului autorizat/ acreditat al studiilor, neputându-se susține așadar că s-ar fi depășit atribuțiile instanțelor de judecată.
Pentru aceste considerente, urmează a fi înlăturat și cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 4 NCPC, ca nefondat.
3/ Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 NCPC.
Curtea reține că acest motiv de casare se referă la nemotivarea hotărârii ori la inserarea unor motive străine de natura pricinii.
Deși a indicat incidența acestui motiv de casare, recurentul nu a precizat în ce constă nemotivarea și nici care sunt motivele care sunt străine de natura pricinii, pentru ca instanța de control judiciar să poată proceda la o analiză a incidenței art. 488 pct. 6 NCPC.
Din lecturarea considerentelor hotărârii pronunțate se observă că instanța de fond a prezentat toate argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției, iar acestea sunt în strânsă legătură cu natura cauzei, referindu-se la analiza caracterului justificat sau nejustificat al refuzului de emitere a actelor de studii și, implicit, al refuzului recurentului de eliberare a formularelor tipizate.
Pe cale de consecință, nu se poate susține că argumentele prezentate sunt străine de natura pricinii, astfel cum a susținut recurentul-chemat în garanție.
Dacă obligația de tipărire putea sau nu putea fi pusă în sarcina recurentului, cu respectarea legii, aceste critici vizează mai degrabă dezvoltarea motivului prevăzut de art. 488 pct.8 NFCPC, care însă a fost înlăturat argumentat, potrivit celor expuse anterior.
4/ În ceea ce privește greșita soluționare a cererii USH de acordare a cheltuielilor de judecată, prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 NCPC:
Curtea va constata că recurentul-chemat în garanție a căzut în pretenții față de pârâta USH, astfel că în mod corect instanța de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor art. 453 NCPC.
În speță interesează exclusiv culpa procesuală a chematului în garanție, care ar fi putut evita plata cheltuielilor de judecată doar prin executarea voluntară a obligațiilor puse în sarcina sa, ori prin recunoașterea pretențiilor pârâtei USH, la primul termen de judecată.
Neprocedând în acest mod și ca efect al admiterii cererii de chemare în garanție, Curtea va reține că în mod implicit culpa procesuală a fost stabilită, astfel că cel care cade în pretenții poate fi obligat, la cerere, la plata cheltuielilor ocazionate de judecata procesului, cu condiția ca acestea să fie dovedite.
Toate celelalte argumente invocate de recurent prin cererea de recurs nu au legătură cu înlăturarea culpei procesuale a părții, motiv pentru care nu pot fi reținute de instanța de recurs.
Văzând și dispozițiile art. 494 rap. la art. 451-453 NCPC, Curtea va obliga recurentul la plata către intimata U. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 620 lei, reprezentând onorariu de avocat ocazionat de asistența acordată acesteia cu ocazia judecării recursului și dovedit cu înscrisurile atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 1004/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. P., C. A., C. Ș., D. I., F. A., F. G., M. D. și S. D., și intimata pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, ca nefondat.
Obligă recurentul M. Educației Naționale la plata către intimata U. a cheltuielilor de judecată, în sumă de 620 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. C. R. I. J. A.
GREFIER
P. M.
Red./tehn A.P./ 12 ex – 29.07.2015
Jud. Fond: D. R.– Tribunalul Ialomița – Secția Civilă
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 4227/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 4262/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
