Obligaţia de a face. Decizia nr. 2092/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2092/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 14529/3/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2092/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea în contencios administrativ și fiscal a recursului formulat de recurentul-reclamant B. F. împotriva sentinței civile nr. 5793/_ pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât G. R., având ca obiect „comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001)”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, după care,
Curtea constată că recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a Deciziei Primului Ministru nr. 105/07.02.2013, acordând cuvântul pe admisibilitatea cererii de sesizare.
Recurentul-reclamant solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Deciziei nr. 105/2013 emisă de Primul Ministru, decizie care stă la baza refuzului cererii sale.
Curtea, deliberând, respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unei decizii a Primului Ministru, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul atacat nefiind o lege sau ordonanță.
La solicitarea instanței, recurentul arată că în afara înscrisurilor depuse deja la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri mai are de depus copia unei cereri adresate Ministrului Justiției.
Curtea încuviințează pentru recurent proba cu înscrisuri, în cadrul cărora se depune copia unei cereri adresate Ministrului Justiției, având ca obiect informații publice.
Constată că intimata nu a solicitat prin întâmpinare proba cu înscrisuri noi în recurs.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, sau excepții de invocat, Curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul solicită admiterea recursului și, în rejudecare, pârâtul să fie obligat să-i comunice dacă din evidențele sale rezultă că d-l Ministru R. Cazanciuc a deținut funcții publice în perioada 2001-2004. Arată că a solicitat Corpului de Control al Primului Ministru să ancheteze un posibil fapt ilicit comis de Societatea Română de Radiodifuziune, iar prin adresa comunicată, prin care nu s-a răspuns punctual, s-a făcut trimitere chiar la Decizia 105/2013. Potrivit art. 7, art. 31 din Legea 544/2001, pârâtul avea obligația de a răspunde dacă d-nul Ministru Cazanciuc a deținut sau nu funcții publice. Consideră că instanța de fond în mod eronat a respins acțiunea întrucât în motivare se face vorbire că nu i s-a răspuns la cele două cereri.
Curtea reține recursul pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5793/25.09.2014 a Tribunalului București a fost respinsă ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul B. F. în contradictoriu cu pârâtul G. ROMÂNIEI, având ca obiect obligarea pârâtului să-i comunice Ordinul șefului cancelariei Primului – Ministru, prin care sunt stabilite atribuțiile Corpului de control al Primului – Ministru, precum și funcțiile avute de domnul R. Cazanciuc, actualul ministru al Justiției, în structurile Guvernului, din perioada 2001 – 2004.
În esență, Tribunalul a reținut că prin adresa nr. 15C20/RP/17.02.2014 autoritatea a comunicat reclamantului numărul actului normativ care reglementează atribuțiile Corpului de Control al Primului –Ministru și, deși nu a răspuns punctual solicitării formulate de reclamant, se poate deduce din răspunsul comunicat că atribuțiile Corpului de Control al Primului – Ministru nu sunt reglementate prin Ordinul Șefului Cancelariei Primului –Ministru, ci de o normă legală și anume OUG nr. 2/2010. Acest aspect putea fi cunoscut de către reclamant prin consultarea OUG nr. 2/2010.
A reținut Tribunalul că Legea nr. 544/2001 nu reglementează obligația autorității de a comunica în scris normele legale solicitate de reclamant, care trebuie să ia cunoștință de normele legale și nu poate transfera această obligație autorității publice.
În privința solicitării reclamantului referitoare la funcțiile avute de domnul R. Cazanciuc în structurile Guvernului în perioada 2001 – 2004, a reținut instanța de fond că, vând în vedere faptul că funcțiile deținute de o persoană în cadrul unei autorități publice nu sunt secrete și pot fi cunoscute de orice persoană interesată care verifică structura organizatorică a unei autorități publice, aceste informații puteau fi obținute de către reclamant prin cercetarea actelor administrative publice prin care se numeau în funcție publică funcționarii în cadrul Guvernului.
Mai arată Tribunalul că funcțiile publice deținute de o persoană nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 544/2001 tocmai datorită caracterului public și anume faptul că acestea pot fi consultate de orice persoană prin intermediul site-ului respectivei autorități publice sau prin consultarea monitoarelor oficiale. Dispozițiile Legii nr. 544/2001 se referă la informații cu caracter public care nu pot fi accesate direct de persoana interesată și care pot fi puse la dispoziție, la cerere, numai de autoritatea publică care le deține. Având în vedere că funcțiile publice deținute de o persoană la nivelul Guvernului pot fi accesate de persoana interesată pe site-ul acestei instituții, fără a fi necesară adresarea unei cereri de comunicare de informații de interes public, cererea reclamantului apare ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 5793/25.09.2014 a Tribunalului București a formulat recurs reclamantul B. F. invocând faptul că hotărârea este netemeinică și solicitând casarea.
În motivare, reclamantul a arătat că instanța de fond trebuia să elucideze contradicția dintre refuzul Corpului de Control al Primului Ministru de a verifica presupusa faptă de ocolire a unei licitații și art. II alin. 1), pct.g) din O.U.G. nr. 2/2010 care prevede că „Corpul de Control al Primului-ministru controlează și urmărește activitatea [ ... ] regiilor autonome, companiilor și societăților naționale [... ] cu capital majoritar de stat".
Arată recurentul că judecătorul fondului trebuia să contribuie la aflarea adevărului în legătură cu motivele care au stat la baza refuzului Corpului de Control al Primului Ministru de a controla faptele presupuse a fi ilicite săvârșite de Societatea Română de Radiodifuziune.
În mod eronat instanța de fond a constatat că nu Ordinul ci OUG nr. 2/2010 reglementează activitatea Corpului de control, având în vedere că trebuia efectuate cercetări pe respectarea acestei Ordonanțe de Corpul de control.
Judecătorul trebuia să facă o cercetare judecătorească proprie pentru a descoperi unele fapte posibil a fi penale și să oblige G. să respecte Ordonanța pe care o tot citează. De asemenea, trebuia să oblige G. să-și asume clasificarea acelui ordin.
Referitor la solicitarea privind funcțiile domnului R. Cazanciuc, recurentul arată că aceste funcții trebuiau să se regăsească pe un document oficial, iar instanța de fond nu a respectat art. 7 alin.1, teza I din Legea nr. 544/2001 unde se dispune că „Autoritățile [...] au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public
Prin cererea de recurs a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a actului normativ invocat în adresa Cancelariei Primului-ministru nr. 15C/55/rp din 15.04.2014 - respectiv Decizia Primului Ministru nr. 105/2011.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimatul că motivele dezvoltate sunt total nefondate, deoarece recurentul se află într-o confuzie totală de termeni, invocând excepția de neconstituționalitate a "actului normativ", respectiv Deciziei Primului Ministru nr. 105/2013, precum și a Sentinței Civile nr.5793/2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția C. Administrativ și Fiscal.
Arată intimatul că Primul Ministru nu emite ordine ci Decizii, aceasta atribuție fiind statuată în art.19 alin.l și 2 din Legea nr.90/2001, precum și că activitatea Corpului de Control al Primului Ministru este reglementată de art.II pct.g din Ordonanța de Urgență nr.2/2010.
Așadar, Corpul de Control al Primului Ministru funcționează în baza unei Ordonanțe de Urgență, nu în baza unei decizii a Primului Ministru.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, și anume comunicarea funcțiilor publice deținute de domnul R. Cazanciuc, arată că fiind vorba de o funcție publică, acestea puteau fi cunoscute de reclamant prin cercetarea actelor administrative publice prin care se numea în funcție persoana respectivă.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, constatând în temeiul art. 489 NCPC că acestea se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC, ce urmează a fi analizat în continuare, Curtea reține următoarele:
Cererea formulată de recurentul reclamant la data de 10.02.2014 și adresată intimatului se referă la solicitarea a două tipuri de informații apreciate de acesta drept informații cu caracter public, respectiv:
- Funcțiile avute de domnul R. Cazanciuc, actualul Ministru al Justiției, în structurile Guvernului în perioada 2001 – 2004
- Actul normativ ce cuprinde atribuțiile principale ale Corpului de Control al Primului Ministru
La această solicitare intimatul-pârât a răspuns cu adresele de la filele 14 și 15 (din 17.02.2014 și 05.03.2014), prin care a comunicat că actul normativ care reglementează atribuțiile Corpului de control al primului Ministru este OUG nr. 2/2010 iar solicitarea privind funcțiile deținute de domnul Ministru R. Cazanciuc a fost înaintată Ministerului Justiției.
1/ Referitor la motivul de recurs privind greșita aplicare a normelor de drept material de către instanța de fond la pronunțarea soluției asupra cererii de comunicare a actului normativ care reglementează atribuțiile Corpului de Control al primului Ministru, Curtea îl va înlătura ca nefondat.
Se va avea în vedere că, potrivit art.5 alin 1 lit.a din legea nr. 544/2001, „(1) Fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să comunice din oficiu următoarele informații de interes public: a) actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice”
Modul de comunicare a acestei informații publice este prevăzut de art. 5 alin 4 din același act normativ, în care se menționează că „accesul la informațiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin: a) afișare la sediul autorității sau al instituției publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicații proprii, precum și în pagina de Internet proprie; b) consultarea lor la sediul autorității sau al instituției publice, în spații special destinate acestui scop”.
Se reține că intimatul a comunicat recurentului, ca răspuns la solicitarea acestuia, că activitatea Corpului de Control este reglementată prin OUG nr. 2/2010, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, astfel că accesul la conținut actului a fost asigurat prin această publicare.
Reține Curtea că, în această privință, instanța de fond a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 5 din legea nr. 544/2001, recurentului-reclamant fiindu-i asigurat accesul la informația publică solicitată, astfel că nu se poate reține incidența art.488 pct. 8 NCPC pe acest capăt de cerere.
2/ Referitor la incidența art.488 pct. 8 NCPC, în privința soluției asupra cererii de comunicare a informațiilor privind activitatea domnului Ministru R. Cazanciuc:
Curtea va constata că potrivit art. 2 alin 1 lit. b din legea nr. 544/2001 „prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”.
Recurentul-reclamant a solicitat să i se comunice o informație privind activitatea intimatului-pârât, care reiese din rapoartele/registrele acesteia, referitoare la funcțiile publice deținute de o anumită persoană, într-o anumită perioadă, în cadrul instituției intimate.
Va constata Curtea că, deși instanța de fond prin considerente și, mai apoi, intimatul prin întâmpinare, au recunoscut caracterul public al informațiilor solicitate, au considerat că reclamantul nu este îndreptățit la comunicarea acestora, cererea fiind redirecționată către Ministerul Justiției.
Curtea va reține că o astfel de soluție este nelegală, deoarece recurentul-reclamant a solicitat comunicarea unor informații publice ce rezultă din registrele intimatului G. României, respectiv funcțiile deținute de o persoană în G. României în perioada 2001 -2004, iar nu comunicarea unor informații în legătură cu activitatea Ministerului Justiției. Faptul că la momentul înregistrării cererii domnul Ministru R. Cazanciuc activa în cadrul Ministerului Justiției nu prezintă relevanță sub aspectul informațiilor solicitate, care se referă la o altă perioadă și care nu au legătură cu activitatea persoanei în acest Minister.
Atâta timp cât este necontestat faptul că informația are caracter public, vizează ocuparea unei funcții publice de o anumită persoană în cadrul autorității intimate, într-o anumită perioadă, atunci recurentul reclamant era îndreptățit la comunicarea acesteia, potrivit Legii nr. 544/2001, în termenul prevăzut de art. 7 al acestui act normativ.
Reține Curtea că nici argumentația intimatului expusă în cuprinsul întâmpinării, cu privire la evidențierea activității persoanei în cuprinsul unui CV, care conține date cu caracter privat, nu poate fi reținută în cauză și nu poate constitui motiv al declinării competenței de a răspunde solicitării în favoarea Ministerului Justiției.
Astfel, Curtea va reține că recurentul-reclamant a solicitat comunicarea unor informații care rezultă din evidențele sale, în legătură cu activitatea instituției/autorității publice într-o anumită perioadă, funcțiile deținute în cadrul acestei autorități de o persoană fizică având legătură cu activitatea acesteia, fără a reprezenta date cu caracter personal.
În mod evident, dacă în urma studierii evidențelor ar rezulta că în perioadă solicitată persoana nu a ocupat nicio funcție, această informație trebuie comunicată ca atare recurentului.
Pe cale de consecință, prin raportare la prevederile art. 2 din legea nr. 554/2004, Curtea va reține că în cauză s-a făcut dovada existenței unui refuz nejustificat de comunicare a unor informații cu caracter public către recurentul-reclamant, motiv pentru care devin incidente prevederile art. 488 pct. 8 NCPC cu privire interpretarea eronată de către Tribunal a normelor de drept material, astfel că se impune casarea în parte a hotărârii pentru acest motiv.
În rejudecare, Curtea va obliga intimatul-pârât, în temeiul art. 5 alin 1 lit. b și c din legea nr. 544/2001, să comunice recurentului-reclamanta datele care rezultă din evidențele proprii cu privire la funcțiile publice deținute în perioada 2001 - 2004, de domnul Ministru R. Cazanciuc, în G. României.
Prin raportare la prevederile art. 496 NCPC va menține soluția instanței de fond de respingere a cererii de comunicare a actului normativ privind atribuțiile principale ale Corpului de Control al Primului Ministru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant B. F. împotriva sentinței civile nr. 5793/_ pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât G. R..
Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare, dispune:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul să comunice reclamantului dacă, din evidențele sale, rezultă funcțiile publice deținute în perioada 2001 - 2004, de domnul Ministru R. Cazanciuc, în G. României.
Menține soluția de respingere, ca nefondată, a cererii de comunicare a actului normativ privind atribuțiile principale ale Corpului de Control al Primului Ministru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
Președinte JudecătorJudecătorGrefier,
A. PohribRaluca I. C. A. J. M. P.
Red./tehn A.P./ 4 ex – 05.06.2015
Jud. fond. - S. V.
Tribunalul București – Secția a II a
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 607/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2336/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
