Contestaţie la executare. Sentința nr. 854/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 854/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 12787/4/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 854
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.03.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de contestatoarea R. V. în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, având ca obiect „contestație la executare”.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 16.02.2015, prin serviciul registratură, intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, iar contestatoarea nu a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, după care,
Curtea, verificând actele dosarului, constată că au fost depuse la dosar actele, astfel cum s-a pus în vedere la termenul anterior și lasă dosarul la sfârșitul ședinței de judecată pentru depunerea la dosar de către contestatoare a dovezii îndeplinirii procedurii prealabile.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Curtea, având în vedere că intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în dosarul de la Judecătoria S. 4 București, rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității pentru lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația S. 4 a Finanțelor Publice București.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 la data de 03.06.2013 sub nr._, contestatoarea R. V., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - A.F.P. Sector 4, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea titlului executoriu nr._/10.04.2013 și a somației nr._/10.04.2013, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a susținut în esență că nu are cunoștință despre impozitul pe care nici nu îl datorează, iar învederând prevederile art. 85 alin. 1 și art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, s-a susținut că izvorul creanței nu i s-a adus la cunoștință.
S-a mai arătat că nu a făcut nicio declarație fiscală, iar decizia de impunere lipsește cu desăvârșire.
La data de 23.04.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației.
Pe fondul cauzei, intimata a susținut că executarea silită a fost începută în temeiul deciziei nr. 311/12.07.2012 emisă de D.G.F.P. Bihor, care i-a fost transmisă în vederea executării silite. Intimata a învederat prevederile art. 28 C.pr.fisc și a precizat că decizia de impunere i s-a comunicat contestatoarei la domiciliul său, însă plicul a fost restituit către oficiul poștal cu mențiunea ”destinatar lipsa domiciliu”, astfel că s-a procedat la comunicarea deciziei prin publicitate.
La data de 06.05.2014, contestatoarea a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, anularea deciziei nr. 311/12.07.2012 emise de Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor și repunerea în termen cu privire la această solicitare (f. 62-71).
În motivare, contestatoarea a învederat prevederile art. 27 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 92/2003, susținând că nu se instituie o prezumție legală de vinovăție a administratorului debitoarei, iar răspunderea ar fi putut interveni doar în situația în care s-ar fi ajuns la starea de insolvență a Crandus Trading prin săvârșirea a unor fapte din cele enumerate de textul de lege.
Totodată, s-a susținut că nu s-a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 26 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, că nu i s-a adus la cunoștință de izvorul creanței și nu a făcut nicio declarație fiscală, iar mai mult, decizia de impunere nu i s-a comunicat.
Intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj N. (f. 114-115).
Pe fondul cauzei, s-a învederat că reclamanta a avut la dispoziție calea contenciosului administrativ pentru contestarea deciziei care i-a fost comunicată contestatoarei.
Prin sentința civilă nr.7646 din 17.09.2014 Judecătoria Sector 4 a admis excepția necompetenței materiale cu privire la cererea formulată de către contestatoare în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor având ca obiect anularea deciziei nr. 311/12.07.2012 emise de Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin notele de ședință din 08.12.2014 Adminstrația Finanțelor Publice Sector 4 a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, având în vedere că nu are calitatea de emitent al deciziei criticate în cauza de față.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește pe Adminstrația Finanțelor Publice Sector 4 și va respinge în consecință acțiunea promovată în contradictoriu cu această pârâtă, observând că decizia nr.311/12.07.2012 este emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor și nu de către AFP Sector 4.
Cât privește cererea de anulare a deciziei nr.311/12.07.2012, curtea subliniază că prin încheierea din 27.01.2015 a atras atenția reclamantei să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, însă reclamanta nu a înțeles să producă o astfel de dovadă, context în care devine actuală discuția pe marginea admisibilității acțiunii în contencios administrativ.
În acest sens, este de subliniat că procedura contestației prevăzute de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală nu reprezintă o procedură administrativ-jurisdicțională, ci o procedură prealabilă obligatorie, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 4 din Constituția României, conform cărora jurisdicțiile administrative sunt facultative.
Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de contencios administrativ și fiscal a calificat contestația administrativ fiscală ca fiind o procedură administrativă obligatorie, și nu facultativă, și a reținut că partea nu are deschisă acțiunea în contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal, cât timp nu a parcurs această procedură(Decizia nr.106 din 17 ianuarie 2006; Decizia nr.4260 din 29 noiembrie 2006).
Procedura prealabilă a contestației administrativ fiscale, reglementată prin dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, este instituită în scopul verificării legalității actului administrativ fiscal, în cadrul recursului grațios sau ierarhic( în funcție de competența de soluționare a organului fiscal) și se finalizează prin emiterea deciziei de soluționare a contestației, prevăzută de art. 210-211 Cod procedură fiscală și care poate fi atacată de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, astfel cum prevede art. 218 Cod procedură fiscală.
Față de dispozițiile legale citate, este evident că persoana nemulțumită de actul administrativ fiscal, sau care se consideră prejudiciată prin lipsa acestuia nu are numai obligația de a declanșa procedura contestației administrative, ci și pe aceea de a deduce cenzurii instanței de contencios administrativ și fiscal actul administrativ de soluționare a contestației fiscale, obligație ce rezultă din interpretarea literală a prevederilor Codului de procedură fiscală și justificată în raport de scopul avut în vedere de legiuitor pentru instituirea procedurii contestației administrative.
În alți termeni, instanța de contencios fiscal verifică legalitatea și temeinicia actului de soluționare a contestației administrative, și în cazul în care constată că în mod greșit a fost respinsă contestația administrativă, procedează la anularea acestei decizii, cu consecința verificării temeiniciei criticilor formulate de parte în contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal.
Spre deosebire de situația prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, când acțiunea are ca obiect anularea actului administrativ și nu a actului de soluționare a plângerii prealabile, acțiunea în contencios fiscal vizează decizia de soluționare a contestației, concluzie ce se desprinde fără echivoc din lecturarea prevederilor art. 218 alin.2 din OG nr.92/2003.
În acest sens, prin decizia nr.250/2011 Înalta Curte de Casație și Jutiție Secția de contencios administrativ și fiscal reține că “ceea ce se poate ataca la instanța de contencios administrativ și fiscal sunt deciziile emise în soluționarea contestațiilor împotriva refuzului nejustificat de emitere a unui act administrativ fiscal, fiind îndreptățit a formula contestație și cel lezat în drepturile sale prin lipsa unui act administrativ fiscal, procedura administrativă a contestației împotriva actului administrativ fiscal fiind o condiție esențială, necesară pentru admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, este inutil a se susține că obligativitatea procedurii prealabile în dreptul administrativ nu se aplică în cazul refuzului nejustificat de a soluționa o cerere sau în cazul „tăcerii administrative". Acest ultim principiu nu-și are aplicabilitate în materia litigiilor de natură fiscală”.
Față de aceste considerente, curtea constată inadmisibilă acțiunea de față, urmând a o respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației S. 4 a Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea R. V. împotriva pârâtei Administrația S. 4 a Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite excepția de inadmisibilitate.
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea R. V., cu domiciliul ales la C..av. N. C. în București .. 17, ., ., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul ales în București, sector 2, .. 13, și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, D. C., nr. 2B, județ Bihor, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.
Președinte, Grefier,
H. P. E. S. M.
Red. H.P./5 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2383/2015.... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 2/2015. Curtea de... → |
|---|
