Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2178/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2178/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 4665/2/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 2178
Ședința publică de la 9 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta ., în insolvență, prin administrator judiciar SMDA M. INSOLVENCY SPRL și administrator special KALMAN P. A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDETEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta ., în insolvență, prin administrator judiciar SMDA M. INSOLVENCY SPRL și administrator special KALMAN P. A., prin avocat N. A., cu împuternicire avocațială . nr._/2015, lipsind pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDETEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 02.09.2015 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDETEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA. La data de 08.09.2015 pârâta a comunicat instanței să documentația administrativă aferentă Deciziei de impunere nr. F- IL 254/11.06.2015 și Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-IL 246/11.06.2015 se află la . și a depus o copie a adresei nr._/01.09.2015 emisă de către AJFP IL.
Curtea comunică apărătorului reclamantei o copie de pe întâmpinare.
Reclamanta, prin avocat, depune la dosar chitanța nr._ din 28.08.2015, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 lei și ordinul de plată nr. 1129 din 01.09.2015, prin care face dovada achitării cauțiunii în cuantum de 93.232,20 lei.
Curtea pune în vedere apărătorului reclamantei să depună recipisa de consemnare a cauțiunii, în original, la Registrul de valori al instanței.
Reclamanta, prin avocat, depune la dosar copia contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. F- IL 254/11.06.2015 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-IL 246/11.06.2015, depusă la autoritatea fiscală și un set de înscrisuri.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Apărătorul reclamantei susține că este îndeplinită condiția privind cazul bine justificat, întrucât inspecția fiscală și întocmirea raportului de inspecție fiscală au fost efectuate de ANAF –DGRFP Ploiești – AJFP Ialomița în afara termenului de 60 de zile stabilit în mod imperativ de legea insolvenței. Procedura insolvenței a fost deschisă la data de 22.07.2014, iar notificarea privind deschiderea insolvenței a fost publicată la data de 07.08.2014, în timp ce inspecția fiscală a fost demarată la data de 06.02.2015, fiind finalizată la data de 11.06.2015.
De asemenea, apărătorul reclamantei arată că este îndeplinită și condiția privind paguba iminentă.
Apărătorul reclamantei arată că prin întâmpinare pârâta în mod greșit a invocat că reclamanta nu ar avea interes să formuleze o astfel de cerere, întrucât la momentul formulării cererii de suspendare reclamanta se afla în procedura insolvenței, exprimându-și intenția de reorganizare, astfel că, reclamanta trebuia să participe la proceduri de achiziție publică, pentru a avea acces la contracte care să-i asigure venituri pentru acoperirea pasivului societății și respectarea programului de plăți. Participarea la licitații publice este condiționată de emiterea de către ANAF a certificatului de atestare fiscală din care să rezulte că reclamanta nu are datorii la buget.
Curtea reține cauza în vederea soluționării cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 27.07.2015, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-IL 246/11.06.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-IL 246/11.06.2015.
În motivarea cererii reclamanta arată că actele administrative fiscale a căror suspendare o solicită sunt nelegale întrucât au fost emise cu nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 102 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, articol aplicabil ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței față de reclamantă realizată la data de 22.07.2014 în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Ialomița.
Reclamanta mai arată că îi este necesară suspendarea executării deciziei de impunere pentru a putea participa la proceduri de achiziție publică trebuie să prezinte un certificat de atestare fiscală din care să rezulte că societatea nu are datorii la bugetul de stat, iar în lipsa obținerii unor astfel de contracte este imposibil să obțină venituri pentru a acoperi pasivul societății și să respecte panul de reorganizare.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița prin DGRFP Ploiești a fost invocată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii de către reclamantă iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei de interes, pârâta invocă suspendarea de drept a măsurilor de executare silită intervenită ca urmare a deschiderii procedurii reorganizării judiciare în baza prevederilor art. 75 alin. 1 din Legea 85/2014.
În ceea ce privește aspectele de fond, pârâta susține că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 14 alin.1 din Legea 554/2004 întrucât simpla susținere a reclamantei în sensul că și-a exprimat intenția de reorganizare precum si împrejurarea ca prin punerea in executare a acestei decizii s-ar produce prejudicii materiale, nu sunt de natura de a satisface cerințele legii in ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. F-IL 254/11.06.2015 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, în urma Raportului de inspecție fiscală nr. F-IL 246/11.06.2015, au fost stabilite în sarcina reclamantei . obligații suplimentare de plată în cuantum total de 18.646.441 lei reprezentate de impozit pe profit, TVA, CAS, contribuții șomaj, fond garantare, sănătate, impozite și taxe pentru concedii și indemnizații, venituri salarii și dividende, accesorii aferente.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, Curtea urmează să o respingă ca nefondată întrucât, chiar dacă creanța stabilită prin decizia de impunere nr. F-IL 254/11.06.2015 nu poate fi executată silit prin procedura reglementată de Codul de procedură fiscală având în vedere că reclamanta se află în procedura de reorganizare judiciară reglementată de Legea 85/2014, totuși ea este executorie și produce efecte juridice atât în procedura specială a reorganizării judiciare precum și în procedurile de achiziție publică la care reclamanta dorește să participe și la care se solicită prezentarea unui certificat de atestare fiscală.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că cerințele legale pentru a se putea dispune suspendarea executării unei decizii de impunere rezultă din dispozițiile art. 215 ale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 215 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „(1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. (3) În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia.”
De asemenea, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.”
Rezultă din cele de mai sus, că pentru a se dispune suspendarea executării unor acte administrativ fiscale trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- să se fi achitat o cauțiune stabilită de instanță de până la 20% din cuantumul sumelor contestate,
- să se fi formulat plângere prealabilă împotriva actelor a căror suspendare se solicită,
- să existe un caz bine justificat,
- măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiția depunerii cauțiunii este îndeplinită în cauză, având în vedere că reclamanta a consemnat cauțiunea stabilită de instanță în cuantum de 0,5 % din suma contestată, depunând ordinul de plată nr. 1129/01.09.2015 emis de Banca Transilvania – Sucursala Slobozia privind achitarea cauțiunii în cuantum de 93.232,20 lei.
De asemenea, este îndeplinită și condiția formulării plângerii prealabile având în vedere că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, comunicată pârâtei prin curier la data de 27.07.2015.
În ceea ce privește condițiile existenței unui caz bine justificat și necesității prevenirii unei pagube iminente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 noțiunea de „cazuri bine justificate” este definită ca „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
În cuprinsul cererii de suspendare, reclamanta invocă ca argumente de nelegalitate a deciziei de impunere, faptul că decizia de impunere a fost emisă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și faptul că inspecția fiscală a vizat și o perioadă ulterioară deschiderii procedurii insolvenței.
Potrivit art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014: „Cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creanțelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare constatate printr-un raport de inspecție fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecție fiscală vor efectua inspecția fiscală și vor întocmi raportul de inspecție fiscală, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanței în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanței inițiale, dacă este cazul”.
Prin urmare, textul de mai sus prevede un termen de 60 de zile calculat de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii insolvenței, în care organele fiscale au obligația de a realiza inspecția fiscală și de a întocmi raportul de inspecție fiscală, în cazul în care este vorba de un contribuabil supus procedurii insolvenței și de obligații ale acestuia rezultate din activitatea anterioară deschiderii procedurii insolvenței.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței față de reclamantă a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._/07.08.2014 iar raportul de inspecție fiscală în baza căruia s-a emis decizia de impunere contestată de reclamantă a fost emis la 11.06.2015, astfel că se poate concluziona că există cel puțin o aparență de nerespectare de către organele fiscale a termenului de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014.
Însă, simpla nerespectare de către organele fiscale a termenului de efectuare a inspecției fiscale nu este de natură a atrage automat aplicarea sancțiunii nulității deciziei de impunere, în condițiile în care nu se prevede expres în vreo dispoziție legală aplicarea acestei sancțiuni.
Astfel, potrivit art. 46 din Codul de procedură fiscală „lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu”.
Se observă că nerespectarea termenului de realizare a inspecției fiscale nu este prevăzut printre motivele de nulitate expresă reglementate de art. 46 din Codul de procedură fiscală și nu există nici o altă dispoziție specială cuprinsă în Codul de procedură fiscală sau în Legea 85/2014 care să prevadă expres această sancțiune.
Prin urmare, pentru nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014 se poate aplica sancțiunea nulității deciziei de impunere doar în condițiile în care reclamanta ar dovedi producerea unei vătămări determinată strict de nerespectarea acestui termen, ceea ce în cazul de față reclamanta nu a invocat și care oricum ar presupune o analiză pe fondul cauzei, ce nu se poate face în cazul procedurii de față în care se verifică doar aparența dreptului.
Mai mult, din dispozițiile art. 102 din Legea 85/2014 rezultă implicit că sancțiunea nerespectării termenului de 60 de zile prevăzut de acest articol constă în respingerea cererii de înscriere a respectivei creanțe în tabelul de creanțe supuse executării în procedura insolvenței, competența aparținând judecătorului sindic, ci nu instanței de contencios administrativ, care verifică doar legalitatea deciziei de impunere, neavând competența de a aprecia dacă creanțele anterioare deschiderii procedurii insolvenței față de reclamantă stabilite prin decizia de impunere contestată mai pot sau nu să fie executate în procedura reglementată de Legea 85/2014.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că simpla invocare de către reclamantă a nerespectării termenului de realizare a inspecției fiscale prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014, chiar dacă are o aparență de temeinicie, nu este de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel că nu este întrunită cerința cazului bine justificat.
Un alt argument invocat de reclamantă în justificarea cerinței cazului bine justificat, constă în faptul că inspecția fiscală a vizat și o perioadă ulterioară deschiderii procedurii insolvenței față de reclamantă.
Acest aspect nu creează vreo îndoială asupra legalității deciziei de impunere contestate întrucât deschiderea procedurii insolvenței nu atrage lipsa de competență a organelor fiscale de a verifica activitatea ulterioară a societății, ci din contră, această activitate se desfășoară cu respectarea regulilor comune de procedură fiscală, neavând vreo influență faptul că reclamanta se află în procedura insolvenței. De altfel, în acest sens sunt chiar prevederile alineatului 6 al articolului 102 din legea 85/2014 invocat chiar de către reclamantă potrivit căruia „creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment”.
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea reține că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere contestate, motiv pentru care constată că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative necesare pentru suspendarea executării unui act administrativ fiscal și anume condiția existenței unui caz bine justificat.
În ceea ce privește condiția privitoare la prevenirea unei pagube iminente, potrivit definiției dată de art. 2 alin. 2 lit. ș din Legea 554/2004, aceasta este reprezentată de un „prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.”
Din înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, Curtea reține că într-adevăr, în urma emiterii deciziei de impunere contestată, reclamanta este prejudiciată prin imposibilitatea de a mai câștiga proceduri de achiziții publice (în acest sens este adresa nr._/23.06.2015 emisă de autoritatea contractantă Primăria Municipiului T. prin care oferta reclamantei a fost declarată inacceptabilă tocmai pentru că în certificatul de atestare fiscală figurează creanța din decizia de impunere contestată) ceea ce duce la o diminuare a veniturilor cu posibile consecințe foarte grave pentru societate, ce pot duce chiar la falimentul societății, în condițiile în care aceasta oricum are o situație financiară precară.
Cu toate acestea, având în vedere, că, astfel cum s-a arătat mai sus, nu este îndeplinită una din condițiile cumulative prev. de art. 14 din Legea 554/2004, și anume cea referitoare la existența unui caz bine justificat, Curtea va respinge cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. F-IL 254/11.06.2015 emisă în urma Raportului de inspecție fiscală nr. F-IL 246/11.06.2015, ca nefondată.
Față de soluția respingerii cererii de suspendare, în baza art. 1063 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea va dispune, din oficiu, restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 93.232,20 lei, achitată cu ordinul de plată nr. 1129/01.09.2015 emis de Banca Transilvania – Sucursala Slobozia, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta ., în insolvență, cu sediul in Slobozia, Tarlaua 327/4, ., înmatriculata la ORC de pe langa Tribunalul Ialomița sub nr.J_, având C. RO_, cont IBAN RO 76BTRL 02301202R79017XX deschis la BANCA TRANSILVANIA Sucursala Slobozia, reprezentata legal prin administrator judiciar SMDA M. INSOLVENCY SPRL, cu sediul in Targu M., .. A. nr.4, Jud. M. si prin administrator special KALMAN P. A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDETEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul in Slobozia, ..14, J. Ialomița, ca nefondată.
Dispune restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 93.232,20 lei, achitată cu ordinul de plată nr. 1129/01.09.2015 emis de Banca Transilvania – Sucursala Slobozia, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică astăzi 09.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. C. G. I. P.
Red. ICG
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2098/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2383/2015.... → |
|---|
