Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1084/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1084/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1431/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1084
Ședința publică de la 23.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – Z. G. L.
JUDECĂTOR - P. C. F.
JUDECĂTOR - I. M. C.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 460/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. A. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 411 alin. 2 C.proc.civ., după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 411 alineat 2 C.proc.civ., invocă, din oficiu, motivul de recurs referitor la incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 124/2014 și, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.proc.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând, în opinie majoritară, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1. Sentința obiect al recursului
Prin sentința civilă nr. 460/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr._ , pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei hotărâri aflate la dosar, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta P. A. M., în contradictoriu cu pârâtul Președintele C. Județean Teleorman, s-a anulat dispoziția de imputare nr. 935/30.12.2013 emisă de pârât, a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 2400 lei imputată, s-a obligat pârâtul să restituie reclamantei sumele de bani deținute în baza dispoziției de imputare nr. 935/30.12.2013 și s-a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării dispoziției de imputare contestate.
2. Recursul exercitat în cauză împotriva sentinței civile nr. 460/12.06.2014 și procedura în fața instanței de recurs
2.1.1. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs motivat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., pârâtul Președintele C. Județean Teleorman.
S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se caseze în parte sentința recurată, cu consecința respingerii, ca neîntemeiate, a cererii vizând anularea dispoziției de imputare nr. 935/30.12.2013 și exonerarea reclamantei de plata sumei de 2400 lei imputată.
2.1.2. În motivarea recursului, în esență, s-a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât:
- prin Decizia nr. 39/09.08.2011, emisă de Camera de Conturi Teleorman, s-a constatat că au fost aduse prejudicii bugetului C. Județean Teleorman prin plăți necuvenite încasate de către funcționarii publici, solicitându-se C. Județean Teleorman luarea măsurilor necesare pentru recuperarea acestora;
- acțiunea în contencios administrativ vizând anularea Deciziei nr. 39/09.08.2011 a fost respinsă ca nefondată, așa cum reiese din hotărârile pronunțate de Tribunalul Teleorman (sentința nr. 1214/ 12.12.2012) și Curtea de Apel București (decizia nr. 3978/7.10.2013) în dosarul nr._ ;
- prin Dispoziția de imputare nr. 935/30.12.2013, recurentul-pârât a pus în executare măsurile care reies din interpretarea deciziei nr. 3978/7.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ privind recuperarea drepturilor salariale acordate funcționarilor publici în perioada ianuarie-iunie 2011 în baza Acordului colectiv de muncă, așa cum au solicitat și controlorii Camerei de Conturi Teleorman prin art. 3 pct. „b” din Decizia nr. 39/09.08.2011;
- prin urmare, în mod temeinic și legal, cu respectarea art. 84 lit. b) și a art. 117 din Legea nr. 188/1999, recurentul a emis Dispoziția de imputare nr. 916/30.12.2013, fiind îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile a funcționarilor publici, cum este și intimata-reclamantă din cauza de față, urmare a încasării în mod necuvenit de către aceasta a unor drepturi speciale în perioada ianuarie-iunie 2011;
- prevederile Legii nr. 84/2012 se aplică personalului din sectorul bugetar ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii nr. 284/2010 (31.12.2010), iar nu perioadei ianuarie-iunie 2011.
2.2. La data de 29.08.2014, cu respectarea termenului legal, intimata-reclamantă P. A. M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
2.3. La termenul din data de 23.02.2015, a fost invocat, din oficiu, motivul de recurs referitor la incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 124/2014.
3. Considerentele instanței de recurs care au fundamentat soluția dată în cauză
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate și observând dispozițiile art. 488 alin. 1 C.proc.civ., conform cărora casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate la pct. 1-8 ale acestui articol, Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, apreciază, în opinie majoritară, recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente, a căror expunere respectă exigențele art. 499 C.proc.civ.:
Astfel, se observă că obiectul principal al cererii deduse judecății în prezenta cauză a constat în anularea Dispoziției nr. 935/ 30.12.2013, emise de către recurentul-pârât Președintele C. Județean Teleorman, cu consecința de a se dispune exonerarea reclamantei P. A. M. de la plata sumei de 2.400 lei.
Prin acest act administrativ (filele 6-8-dosar fond), reclamantei P. A. M., în calitatea sa de funcționar public în cadrul C. Județean Teleorman, i s-a imputat prejudiciul reprezentând drepturi speciale acordate conform Acordului colectiv de muncă, în perioada ianuarie-iunie 2011, drept consecință a constatării unor prejudicii de către Camera de Conturi Teleorman, prin decizia nr. 39/09.08.2011.
Din analiza dispoziției contestate, rezultă că la baza emiterii acesteia au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 215/2001, ale Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr.84/2012 și au stat referatul Direcției economice, buget-finanțe înregistrat sub nr._/30.12.2013 (filele 32-34-dosar fond), decizia nr. 3978/2013 a Curții de Apel București (filele 38-40-dosar fond) și Încheierea Curții de Conturi Teleorman nr. 131/20.07.2012 (filele 34-37-dosar fond), prin care a fost respinsă contestația formulată cu privire la decizia Curții de Conturi nr. 39/2012.
Constată Curtea, în continuare, că, potrivit art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 -prevedere invocată de către recurentul-pârât ca temei legal al emiterii dispoziției de imputare a cărei anulare s-a dispus prin sentința recurată-, „Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată (...)”, iar, conform art. 84 lit. a) și b) din aceeași lege, „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.
Rezultă, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, că emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare se dispune în ipoteza în care se angajează răspunderea civilă a funcționarului public pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.
Or, în speță, apreciază Curtea, în opinie majoritară, că nu se poate angaja răspunderea civilă a intimatei-reclamante, în calitatea sa de funcționar public, având în vedere aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 124/2014.
Astfel, este important de relevat că, după pronunțarea sentinței civile recurate și înainte de judecarea recursului pendinte, a intrat în vigoare -la data de 27.09.2014, în temeiul art. 78 din Constituție, față de publicarea legii amintite în Monitorul Oficial nr. 700/24.09.2014- Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Relevante în pricină sunt dispozițiile art. 1 lit. a) din această lege -conform cărora „Prezenta lege se aplică: a) personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare”- și ale art. 2 alin. 1 din legea evocată - potrivit cu care „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”-.
Din analiza prevederilor sus-citate, reiese cu evidență că legiuitorul a înțeles să aprobe exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care trebuie să le restituie drept consecință a constatării unor prejudicii de către Curtea de Conturi personalul ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, printre care și cele aplicabile salarizării pe anul 2011 a personalului din sectorul bugetar.
Or, în cauză, așa cum a constatat prima instanță - aspecte care nu pot fi repuse în discuție în faza recursului, față de caracterul nedevolutiv al acestei căi extraordinare de atac -, intimata-reclamantă P. A. M. a încasat, în perioada ianuarie-iunie 2011, venituri de natură salarială, în cuantum de 2.400 lei în temeiul Acordului colectiv de muncă înregistrat cu nr. 3930/6.04.2009, cu privire la care s-a constatat, prin decizia nr. 39/09.08.2011, producerea unor prejudicii de către Camera de Conturi Teleorman.
Este, așadar, vorba despre o ipoteză care, indubitabil, se circumscrie celei reglementate de art. 2 alin. 1, coroborat cu art. 1 lit. a) din Legea nr. 124/2014.
În consecință, față de aceste considerente, care fac de prisos analiza argumentelor invocate de către recurentă în motivarea recursului promovat în cauză și care completează motivarea sentinței recurate, la care instanța de control judiciar achiesează, concluzionează Curtea, în opinie majoritară, că reclamantei-intimate P. A. M. nu îi poate fi angajată răspunderea civilă în condițiile art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 în condițiile în care, prin lege, a fost aprobată exonerarea sa de la plata drepturilor salariale (având semnificația juridică a unei remiteri de datorie din partea creditorului) în cuantum de 2.400 lei imputate prin Dispoziția nr. 935/30.12.2013, emise de către recurentul-pârât Președintele C. Județean Teleorman, a cărei anulare s-a făcut obiectul cererii deduse judecății în prezenta pricină.
4. Soluția instanței de recurs și temeiul legal al acesteia
Față de considerentele de mai sus, a căror expunere face de prisos analiza argumentelor evidențiate de către recurent în motivarea recursului promovat, Curtea, constatând, în opinie majoritară, că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., soluția instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu opinie majoritară:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN, cu sediul în mun. A., ., jud. Teleorman, C._ împotriva sentinței civile nr. 460/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. A. M. – CNP_, domiciliată în loc. Z., .. 2A, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2015.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. C. F. I. M. C.
GREFIER
M. I.
Red. CFP/4 ex./26.02.2015
Jud. fond R. M. – Tribunalul Teleorman
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 279/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 39/2015. Curtea... → |
|---|
