Obligaţia de a face. Decizia nr. 3914/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3914/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 15466/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3914
Ședința publică din data de 03.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: G. A. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 126/12.01.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. E., având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat, fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat Curții faptul că recurenta-pârâtă a depus la dosar la data de 06.08.2015, prin serviciul registratură, o cerere prin care solicitat comunicarea motivelor de recurs formulate de intimata-reclamantă și judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 alin. 2, N.C.p.c., după care,
La solicitarea Curții, avocatul intimatei-reclamante precizează că nu a formulat nici un recurs în prezenta cauză.
Curtea respinge cererea recurentei-pârâte privind comunicarea motivelor de recurs formulate de intimata-reclamantă, având în vedere că această parte nu a formulat recurs.
La interpelarea Curții, avocatul intimatei-reclamante arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește faptul că Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București nu ar fi fost competentă din punct de vedere funcțional, în raport de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, solicită respingerea acestui motiv de recurs, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 269/2014.
Referitor la faptul că instanța de fond ar fi obligat C. Centrală să emită dispoziție de compensare cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 165/2013, arată că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
De asemenea, susține că nu a fost încălcat dreptul la apărare prin nerespectarea principiului contradictorialității.
Totodată, depune la dosar jurisprudență, fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 126/12.01.2015, Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a admis în parte cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta F. E. prin mandatar F. G. împotriva pârâtei C. Națională de Compensare a Imobilelor, a obligat pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe să procedeze la validarea/invalidarea dispozițiilor Primarului Municipiului Cluj N. și ulterior, în caz de validare, să procedeze la evaluarea despăgubirilor și emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilelor preluate abuziv, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la daune cominatorii ca nefondată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Națională de Compensare a Imobilelor, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 25.05.2015.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă, în temeiul art. 483 și art. 488 din Noul Cod de procedură civilă, a considerat că sentința civilă nr. 126/2015 pronunțată în ședința publică din data de 12.01.2015 de către Tribunalul București, este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
I. Sentința Civilă nr. 126/2015 a fost pronunțată de o instanță cu încălcarea competenței materiale (funcționale) a unei alte instanțe (art.488 pct.3 NCPC)
Potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilea în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor CCSD ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Ulterior modificărilor aduse de Legea nr. 165/2013 prin art. 35 alin. 1 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum în mod a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere cele menționate, recurenta-pârâtă a solicitat să se constate necompetența materială (funcțională) a Secției Mixte de C. Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, competența materială revenind Secției Civile din cadrul Tribunalului Cluj.
II. Instanța, prin hotărârea dată, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 pct. 5 NCPC).
Din considerentele Sentinței civile nr. 126/12.01.2015, rezultă că reclamanta și-ar fi precizat cererea de chemare în judecată.
În acest context, recurenta-pârâtă a arătat că nu i s-a comunicat, în vederea formulării apărărilor ce se impun, cererea precizatoare.
În ceea ce privește caracterul complet al dosarului, respectiv necombaterea acestui aspect de către pârâtă, recurenta a precizat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se face nicio referire cu privire acest aspect.
Pentru situația în care reclamanta a pus în discuție situația de fond a dosarului de despăgubire prin precizarea la acțiune, recurenta a reiterat faptul că a fost în imposibilitatea de a formula apărări, instanța de fond încălcând, în mod evident, principiul contradictorialității și al dreptului ei la apărare.
Numai după verificarea dosarului potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, din punct de vedere al existenței dreptului persoanei ce se consideră îndreptățită, Secretariatul CNCI poate stabili dacă documentația reclamanților este completă.
III. Având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și modificarea Sentinței civile nr. 5536/2014, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, și pentru următoarele considerente:
1.Astfel cum a precizat anterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând Titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte.
Secretariatul CNCI, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul CNCI poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
2. Prin Decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 269/2014 ce s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) si art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014)
Curtea a reținut că, potrivit Legii 165/2013, CNCI are obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.
Prin urmare, instanța de fond obligând pârâta la emiterea unei decizii de compensare ignoră dispozițiile legale ce se regăsesc la art.21 alin.5 din Legea 165/2013, respectiv verificarea de către SCNCI a dosarelor de despăgubire sub aspectul existenței dreptului persoanei ce se consideră îndreptățite și, în egală măsură, pe cele ce se găsesc la art. 17 alin.1 lit. a, teza a II-a, respectiv posibilitatea invalidării dispozițiilor primarului de către CNCI.
3. Totodată, recurenta-pârâtă a solicitat să se țină seama și de dispozițiile art.32 din Legea nr.165/2013.
În acest context, recurenta-pârâtă a precizat că în noua procedură administrativă instituită de Legea nr. 165/2013 modificată și completată prin Legea nr. 361/2013, legiuitorul, la cap. IV intitulat „Măsuri privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare", a instituit un termen de 120 de zile în care persoanele îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele de despăgubire (art. 32 alin. 1).
Termenul prevăzut la art. 32 alin. 1 nu este un termen stabilit în favoarea CNCI, acesta reprezintă de fapt un termen care curge în favoarea notificatorilor de a-și proba dreptul de a li se acorda beneficiu legilor de reparație.
În procesul de soluționare a notificărilor, sarcina probei dreptului de proprietate, a deținerii legale a proprietății la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Prin urmare, executarea hotărârilor judecătorești nu poate fi făcută în termenul general de 30 de zile, decât în condițiile în care termenele prevăzute la art.32 din Legea nr.165/2013 ar fi înlăturate.
4. Referitor la situația dosarelor de despăgubire aferente Dispoziției nr.3580/26.02.2007 emisă de Primăria Municipiului Cluj-N. și înregistrat sub nr. 342S2/CC, Dispoziției nr.3581/26.02.2007 emisă de Primăria Municipiului Cluj-N. și înregistrat sub nr._/CC, respectiv Dispoziției nr. 9659/25.10.2007 de modificare a Dispoziției nr.3583/26.02.2007 emisă de Primăria Municipiului Cluj-N. și înregistrat sub nr._/CC, recurenta-pârâtă a învederat că acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
Referitor la Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, a precizat că în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fosta CCSD), precum și modalitatea de soluționare a acestora, cu precizarea că disp.pct.2.2 au fost abrogate în ședința CNCI din data de 27.02.2014. ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1-2.8 din Decizia nr._/14.11.2012)
Modalitatea de soluționare a dosarelor are la bază principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări, prin Legea nr. 368/2013.
În cazul de față, dosarele de despăgubire nr._/CC, nr._ respectiv_/CC fac parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2.7 din Decizia nr._/14.11.2012 a CCSD, „caz special".
Dosarul nr._/CC nu se mai află la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, acesta fiind trimis entității emitente prin adresa nr._/CC/11.01.2012.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2011, art. 483, art. 488 din Noul Cod de Procedura Civilă, Legea 165/2013.
Intimata-reclamantă F. E. nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului formulat, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale incidente, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Critica recurentei în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material (funcțional) în soluționarea cauzei este nefondată. Prevederile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile cauzei în ceea ce privește normele de drept substanțial, nefiind însă aplicabile prevederile art.33-34 și art. 35 Legea nr. 165/2013 cu privire la competența funcțională a secțiilor civile. În acest sens Curtea reține că art. 35 din Legea nr. 165/2013 care stabilește competența secțiilor civile vizează acțiunile formulate împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, iar prezenta cauză nu are un astfel de obiect.
Nu poate fi reținută nici critica recurentei vizând încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Este adevărat că reclamanta a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată prin notele de ședință depuse la termenul din 12._, care nu a fost comunicată recurentei-pârâte, însă Curtea constată că nu este incidentă sancțiunea nulității, cât timp nu s-a produs recurentei nicio vătămare. În acest sens, Curtea reține că prin precizarea formulată, reclamanta a solicitat aplicarea în cauză a prevederilor Legii nr. 165/2013, iar cu privire la prevederile acestei legii recurenta-pârâtă a formulat apărări prin întâmpinarea depusă. Prin urmare, constatând că prin precizarea formulată reclamanta nu a invocat aspecte necunoscute de către recurentă, Curtea reține că nu s-a produs nicio vătămare acesteia prin necomunicarea precizării, criticile recurentei fiind neîntemeiate sub acest aspect.
De asemenea, Curtea reține ca fiind nefondate și criticile recurentei vizând fondul cauzei.
În acest sens Curtea reține publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013.
Conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Mai departe, Curtea reține că Legea nr. 165/2013 prevede o procedură administrativă de soluționare a dosarului diferită de cea prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).”
Cu privire la prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportat la termenele prevăzute de art. 33 și art. 34 din același act normativ, au fost pronunțate de către Curtea Constituțională deciziile nr. 88/27.02.2014 și nr. 269/7.05. 2014, reținându-se că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 și art. 34 alin.(1) nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflat pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.
În consecință, în soluționarea prezentei cauze, instanța nu poate avea în vedere termenul stabilit de art. 34 alin.(1) din Legea nr. 165/2013 pentru soluționarea de către CNCI a prezentului dosar.
De asemenea, Curtea reține că prin decizia nr. 269/7.05.2014, Curtea Constituțională a reținută că ,, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, va trebui să pronunțe, în acord cu dispozițiile art. 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004, o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și se a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.”
Având în vedere această optică a Curții Constituționale, Curtea reține, la fel ca prima instanță, că soluția de pronunțat în prezenta cauză este aceea a obligării pârâtei C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor să-și îndeplinească obligația de validare/invalidare a deciziei entității învestite de lege (respectiv dispozițiile Primarului Municipiului Cluj-N.) și ulterior, în caz de validare, să procedeze la evaluarea despăgubirilor și emiterea deciziei de compensare prin puncte.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (1865), va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Florească, nr. 202, împotriva sentinței civile nr. 126/12.01.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. E., prin mandatar F. G., cu domiciliul ales în București, sector 1, .. 36, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. G. A. F.
GREFIER
E. S. M.
Red./Thred. P.O.D./24.09.2015
Jud. fond A. I. G. / T. B. – Secția a II-a C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3338/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
