Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1231/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1231/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 12966/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1231
Ședința publică de la 26.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
JUDECĂTOR: S. P.
JUDECĂTOR: R. M. V.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentele - reclamante E. M. C., C. L. (moștenitoarea reclamantei C. E.) și R. T. împotriva sentinței civile nr. 1629/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. PRIN CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU – COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică pe lista cauzelor aflate în stare de amânare au răspuns recurentele E. M. C. și R. T. reprezentate prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta C. L. și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus prin serviciul registratură întâmpinare, în 2 exemplare, după care:
Curtea comunică recurentelor, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Apărătorul recurentelor solicită acordarea unui termen pentru se depune la dosarul cauzei dovada faptului că recurenta C. L. este unica moștenitoare a reclamantei defuncte C. E., respectiv certificatul de moștenitor, care a nu a fost emis încă, și pentru a încheia formalitățile pentru reprezentare juridică cu moștenitoarea reclamantei.
Totodată, apărătorul recurentelor solicită acordarea unui termen pentru a studia întâmpinarea depusă de intimată.
Curtea, după deliberare, față de faptul că mandatul de reprezentare, în caz de deces, durează până la retragerea acestuia de către moștenitori, urmează a respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentelor pentru acest motiv. Totodată apreciază că nu se impune amânarea pentru studiul întâmpinării și pentru a da posibilitatea apărătorului recurentelor să-și pregătească concluziile, lasă cauza pentru apelare la ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei au răspuns recurentele reprezentate prin avocat care depune împuternicire avocațială și pentru recurenta C. L., lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea cererii de recurs.
Recurentele, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, față de faptul că sunt aplicabile în cauză dispozițiile vechiului cod procedură, solicită să se dispună retrimiterea dosarului la instanța de fond în vederea judecării cererii, având în vedere că a fost soluționat pe excepția prematurității.
Solicită să se aibă în vedere că excepția prematurității este netemeinică față de soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate cu privire la dosarele aflate în curs de judecată. Totodată solicită cenzurarea considerentelor instanței de fond care a fundamentat soluția de respingere a acțiunii și pe existența diligențelor din partea ANRP pentru depunerea de către reclamante a unor documente noi în dovedirea dreptului lor. Apreciază solicitarea ANRP ca nelegală și arată că dreptul este dovedit conform art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, respectiv prin actul de proprietate, chiar și înscris sub semnătură privată, act care dovedește proprietatea. Arată că în măsura trimiterii spre rejudecare instanța să se pronunțe și cu privire la aspectul temeiniciei dreptului.
Recurentele, prin avocat, arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 1629/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus admiterea excepției prematurității și respingerea acțiunii formulată de reclamantele E. M. C., C. E. și R. T., în contradictoriu cu pârâta S. R. PRIN CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU – COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca fiind prematură.
Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut că legea nr. 165/2013 este aplicabilă prezentului litigiu, în considerarea dispozițiilor art.4 potrivit cu care: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
A mai reținut instanța că în procedura administrativă, ce necesită transpunerea dosarelor de la CCSD la CNCI, sunt aplicabile prevederile art.34 alin.2 din aceeași lege potrivit cu care dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Așadar, Comisia are la dispoziție fie un termen de 60 luni de la data intrării în vigoare a legii, fie, mai lung și în detrimentul reclamanților, de la data înregistrării dosarului la Secretariatul CNCI, pentru soluționarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele care au criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond retine. ca Legea nr. 165/2013 este aplicabila prezentului litigiu, in considerarea dispozițiilor art. 4 [...] si, ca efect al acestei legi, aplicabila situației reclamanților, Comisia Naționala de Compensare a Imobilelor, ce a preluat dosarele de la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 17 din Legea nr. 165/2013, are la dispoziție un termen maxim de 60 de luni pentru a soluționa cererea de despăgubire [...].
Instanța de fond considera ca Comisia are la dispoziție fie un termen de 60 de luni de la data intrării in vigoare a legii, fie, mai lung si in detrimentul reclamanților, de la data înregistrării dosarului la Secretariatul CNCI, pentru soluționarea acestuia.
Desi instanța invoca alin. 2 al art. 34, respectiv arata ca în procedura administrativa { ...] sunt aplicabile prevederile art. 34 alin 2 din aceeași lege potrivit cu care dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării in vigoare a prezentei legi vor fi soluționate in termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate in termen de 36 de luni, in cauza se poate invoca aplicarea alin. 1 al art. 34, fiind vorba de un dosar inreqistrat la Comisia Centrala sub nr._/CC.
Arată reclamantele că au invocat in cadrul prezentului dosar excepția de neconstitutionalitate a art. 34 alin. 1 si 2 care a fost respinsa ca devenita inadmisibila (Decizia nr. 413/03.07.2014) ca urmare a faptului ca prin Decizia Curții Constituționale nr. 269/07.05.2014 publicata in M.Of nr. 513/09.07.2014, a fost admisa excepția de neconstitutionalitate constatandu-se ca prevederile art. 4 teza a-2-a sunt constituționale in măsura in care termenele prevăzute de art. 34 alin. 1 din aceeași lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la . legii.
Cererea recurentelor a fost inregistrata pe rolul Curții de Apel București sub nr._, fiind expediata prin posta la data de 08.02.2013, dosarul format fiind scos de pe rol si trimis Tribunalului București, unde a fost înregistrat sub nr._ la data de 01.04.2013, anterior intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013.
De asemenea, neîntemeiat instanța de fond retine ca la momentul pronunțării hotărârii nu se poate aprecia nici ca, anterior CCSD, nici ca, in prezent, CNCI nu au acționat . pentru derularea procedurii, intrucat CCSD ar fi făcut demersuri repetate, chiar in perioada suspendării, atat in 2012, cat si 2013, pentru a solicita subsemnaților sa completeze dosarul administrativ nr._/CC cu actul de proprietate, respectiv cu o copie conforma cu originalul a Contractului de vânzare -cumpărare intocmit de autoarea lor lacob M..
Arătă ca recurentele au răspuns acestor demersuri si au trimis repetate adrese către CCSD (la data de 06.11.2012, 14.01.2014, la 01.08.2012 au solicitat si programarea in audienta la conducerea ANRP) arătând ca aprecierea asupra-calitătii lor de persoane indreptatite s-a realizat deja anterior sosirii dosarului la ANRP, respectiv atunci cand le-a fost emisa Dispoziția de restituire de către Mun. București si atunci cand s-a dat avizul de legalitate de către Instituția Prefectului si ca aceste solicitări sunt nelegale raportat la dispozițiile art. 23.1 din Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001.
Au arătat de asemenea ca in dovedirea dreptului anterior de proprietate, respectiv cel al autoarei lacob M., asupra imobilului situat in .. 11 (actualmente București, sector 4, .), au depus Chitanța sub semnătura privata incheiata de autoarea lacob M., in calitate de cumpărătoare, si numita V. D., in calitate de vânzătoare.
Actul a fost încheiat la data de 18.02.1949, cu transferul proprietății chiar de la acest moment si cu plata prețului in mai multe transe: 28.03.1949, 08.05.1949, 26.08.1946, 24.10.1949, transe care au fost plătite la termen. Așadar, contravaloarea terenului a fost plătită integral de către cumpărătoare.
Dovada achitării integrale este făcuta de inscrierea pe verso-ul actului a plații fiecăreia dintre rate, cu semnătura vânzătorului de primire.
In conformitate cu art. 23.1 din Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, in forma sa actualizata, "prin acte doveditoare se intelege (a) orice acte juridice translative de proprietate, care atesta deținerea proprietății de către o persoana fizica sau juridica (act de vânzare - cumpărare, tranzacție, donație, extras de CF, act sub semnătura privata încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau ara constructiuni si la interzicerea construirii fara autorizare si in măsura in care acestea se coroborează cu alte înscrisuri si altele asemenea".
In considerentele hotărârii se retine greșit ca acest act, intitulat « Chitanța », dovedește doar ca s-a achitat numai arvuna pentru imobil teren in suprafața de 220 mp si nu constituie act de proprietate pentru imobilul notificat. Asa cum au arătat déjà, actul a fost incheiat la data de 18.02.1949, cu transferul proprietății chiar de la acest moment si cu plata prețului in mai multe transe: 28.03.1949, 08.05.1949, 26.08.1946, 24.10.1949, transe care au fost plătite la termen. Așadar, contravaloarea terenului a fost plătită integral de către cumpărătoare.
De asemenea, potrivit art. 23.1 din normele metodologice la Legea nr. 10/2001, actul sub semnătura privata incheiat mainte de . Decretului nr. 221/1950 contituie act doveditor al dreptului de proprietate, astfel ca instanța de fond apreciind in mod greșit actul si ignorând dispozițiile legii, ajunge la concluzii profund nelegale si netemeinice.
Datorita aprecierii făcute in mod greșit si nelegal de aceasta instituție in sensul ca «chitanța» depusa la dosarul administrativ nu ar constitui act de proprietate pentru imobilul notificat, si a faptului ca nu a răspuns cererii nu s-a trecut de etapa analizării dosarului, pentru a fi trimis la evaluator.
F. de aprecierea greșita asupra inscrisului doveditor al dreptului de proprietate al autoarei lor, recurentele inteleg ca instanța de recurs sa sancționeze inclusiv considerentele hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, precum șui sub toate aspectele conform art. 3041 cod proc.civilă, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a soluționat litigiul prin admiterea unei excepții procesuale, care face inutilă cercetarea în fond a cauzei, respectiv excepția prematurității acțiunii, reținând că sunt incidente prevederile art. 34 alin.2 din Legea 165/2013.
Cu privire la acest text de lege, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 269/7 mai 2014 stabilind că art. 4 teza a doua din Legea 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În acest sens, Curtea constituțională a statuat că în condițiile în care un nou text de lege devine aplicabil proceselor în curs de desfășurare, riscul apariției unui dezechilibru procesual între părțile din litigiu trebuie înlăturat de instanțele judecătorești, printr-o interpretare a acestuia în respectul exigențelor impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin art. 6 care consacră dreptul la un proces echitabil.
În aceeași decizie, instanța de contencios constituțional a menționat că pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe în acord cu dispozițiile art. 18 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art.24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
O atare soluție este echitabilă, deoarece aplicarea retroactivă a termenelor prevăzute de noua legislație ar avea ca efect amânarea nejustificată a a rezolvării cauzelor aflate pe rolul instanțelor și obligarea persoanelor care au fost diligente în a se adresa justiției, la suportarea unor sarcini suplimentare, față de cunoscuta inactivitate a autorităților în acest domeniu. Din această perspectivă, Curtea constată că aplicarea retroactivă a intervenției legislative ar determina o influențare a rezultatului procesului precum și un dezavantaj substanțial între părțile din proces.
În raport de soluția și considerentele deciziei Curții Constituționale, instanța constată că în mod greșit cauza a fost soluționată dându-se eficiență excepției prematurității.
Întrucât prima instanță a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului,Curtea va dispune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul disp. art. 312 alin. 5 cod proc. civilă.
Cu ocazia rejudecării prima instanță va ține cont de considerentele deciziei Curții Constituționale citate mai sus, dar și de aspectele de fond invocate de părți, cu privire la dreptul de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentele - reclamante E. M. C., C. L. (moștenitoarea reclamantei C. E.) și R. T. împotriva sentinței civile nr. 1629/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. PRIN CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU – COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. E. G. S. P. R. M. V.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.M.G./2ex.
Jud.fond: D. M., Tribunalul București- SCAF
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 792/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 48/2015.... → |
|---|
