Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 48/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 6099/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 48
Ședința publică de la 13.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta C. C. cu domiciliul ales la JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI, .-4, SECTOR 4, în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI și M. JUSTIȚIEI, ambii cu sediul în Sector 5, București, ., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta C. C., personal, legitimată cu CI, ., nr._, CNP:_,lipsind pârâții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Curtea, deliberând, având în vedere că este utilă, pertinentă, concludentă, putând conduce la soluționarea în fond a cauzei, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, personal, solicită încuviințarea cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată. Solicită obligarea pârâților să emită un ordin pentru acordarea drepturilor salariale conform sentinței civile nr. 654/14.04.2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1309/26.05.2009. Consideră că susținerile pârâților cu privire la faptul că acest drept ar fi trebuit să înceteze începând cu data de 12.11.2009, când s-a modificat legea de salarizare a judecătorilor și procurorilor sunt neîntemeiate. În dispozitivul hotărârii se stipulează clar că aceste despăgubiri trebuie acordate și pe viitor, neprecizându-se vreun spor anume care trebuie să înceteze de la data de 12.11.2009. A învederat că din motivarea titlului executoriu rezultă că aceste despăgubiri au fost acordate din cauza discriminării constatate de instanță între judecătorii și procurorii DNA și DIICOT cărora li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a li se aplica acestora criteriul vechimii și al gradului ierarhic al instanței. Arată că această discriminare s-a menținut în continuare și după 12.11.2009. Învederează că temeiurile de drept pentru admiterea titlului executoriu nu au fost cele prevăzute de OUG nr. 27/2006, ci cele din domeniul discriminării și al despăgubirilor, cele prevăzute în acest sens de Codul Muncii, de Declarația Universală a Drepturilor Omului. Reiterează că nu este vorba de un spor, ci este vorba de despăgubiri, prevăzute și de Codul Muncii, fiind acordate ca urmare a discriminării și se acordă și pe viitor. Arată că atâta timp cât pârâții nu emit un Ordin, aceasta nu poate beneficia de aceste drepturi salariale. În ceea privește susținerile potrivit cărora ar putea recupera aceste sume de bani potrivit tranșelor, acest lucru nu este adevărat, la cererea pe care a făcut-o se solicită tot avizul pârâților, iar aceștia nu-l dau. Depune concluzii scrise.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.10.2014,reclamanta C. C., ,in contradictoriu cu paratii M. Justiției și M. Justiției a solicitat obligarea pârâților să emită ordin pentru acordarea drepturilor salariale conform sentinței civile numărul 654 din data de 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, irevocabilă prin decizia civilă 1309 r din data de 26.05.2009,
In motivare ,reclamanta a aratat ca prin sentinta anterior mentionata i-au fost acordate despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor de la DNA și DIICOT și drepturile salariale încasate începând cu data de 01.04.2006 și pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestora.
A solicitat intimaților emiterea unui astfel de ordin necesar pentru acordarea acestor drepturi salariale lunare, adică să fie incluse în indemnizația de bază, însă, acestea prin răspunsul din data de 02.10.2014 au refuzat în mod nejustificat să soluționeze favorabil cererea, deși intimatul M. Justiției a fost parte în procesul în care s-a pronunțat titlu executoriu, acest ordin fiind necesar pentru plata salariului de către Tribunalul București, știut fiind faptul că indemnizația de bază se calculează în funcție de ordinele date de M. Justiției cu privire la coeficienții ce se aplică.
Arăta că a solicitat emiterea unui ordin pentru a i se putea calcula drepturile prevăzute de titlu executoriu menționat și în continuare, începând din 12.11.2009 și până la zi, având in vedere că sentința civilă menționată prevede că despăgubirile se acordă și pe viitor.
De asemenea, a subliniat ca diferența de indemnizații s-a menținut și după 2009, data apariției Legii nr. 330/2009, procurorii DICOT și DNA având coeficienti de salarizare diferiți (a se vedea anexa VI/1, pct. 10 pentru procurorii DNA și DIICOT și pct. 25 pentru judecători ), deși reclamanta are sentința civilă care prevede despăgubiri pentru aceste diferențe și pentru viitor.
Totodată,reclamanta precizeaza că art. 8 și 9 Secțiunea a II a, cap. VIII, anexa VI din Legea nr. 284/2010, in vigoare incepând cu 01.01.2011, a mentinut aceasta diferenta.
Paratul M. Justiției a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului ,Curtea retine urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 654/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta ,pârâții Tribunalul Cluj ,Curtea de Apel Cluj si M. Justitiei fiind obligati la calcularea și plata unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor de la DNA și DIICOT și drepturile salariale încasate începând cu data de 01.04.2006 și pentru viitor.
Se impune precizarea ca acordarea de catre instanta a despăgubirilor anterior mentionate s-a fundamentat pe dispozitiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare ,retinandu-se aplicarea discriminatorie a dispozitiilor legale care prevedeau salarizarea diferita a judecatorilor si a procurorilor DIICOT sau DNA.
Ulterior pronuntarii hotararii judecatoresti anterior mentionate cadrul legal referitor la salarizarea magistratilor(si nu numai) a fost modificat,context in care paratul a procedat la emiterea succesiva a ordinelor de salarizare pentru reclamanta ,in acord cu dispozitiile reglementate de Legea nr.330/2009, Legea nr.118/2010,Legea nr.284/2010,Legea nr.285/2010 si Legea nr.283/2010.Aceste ordine nu au facut obiectul vreunei contestari din partea reclamantei ,context in care solicitarea reclamantei in sensul obligarii paratilor la emiterea unui ordin prin care sa i se stabileasca drepturile salariale incepand cu data de 12.11.2009 ,in care sa fie incluse drepturile acordate in baza sentinței civile nr. 654/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, apare ca lipsita de orice fundament legal.
Aceasta cu atat mai mult cu cat ,astfel cum s-a aratat anterior, hotararea judecatoreasca in discutie nu a statuat asupra unui drept de natura salariala ,ci exclusiv asupra indreptatirii reclamantei la plata unor despăgubiri ca urmare a stabilirii caracterului discriminatoriu al dispozitiilor OUG nr.27/2006 referitoare la salarizarea judecatorilor in raport de salarizarea prevazuta de lege pentru procurorii DNA si DIICOT.
Dispozitiile OUG 27/2006 referitoare la salarizarea judecatorilor au fost abrogate ,iar potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 "începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege."
Imprejurarea invocata de reclamanta in sensul ca diferenta de indemnizatii intre judecatori si procurorii DIICOT si DNA s-a mentinut si dupa anul 2009 este irelevanta,cat timp nu este in caderea instantei ,si cu atat mai putin a paratului ,sa ,,să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”, dispozitiile Deciziei Curții Constituționale nr. 1.325 din 4 decembrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare fiind pe deplin edificatoare in acest sens.
Prin urmare ,Curtea constata ca nu se poate retine in cauza existenta vreunui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ care sa recunoasca reclamantei drepturile acordate prin sentința civilă nr. 654/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj si ulterior datei de 12.11.2009,context in care actiunea acesteia va fi respinsa ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta C. C. cu domiciliul ales la JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI, .-4, SECTOR 4, în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI și M. JUSTIȚIEI, ambii cu sediul în Sector 5, București, ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Patraș I. C. B.
Red.PBL/18.03.2015
. data de
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1231/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1095/2015.... → |
|---|
