Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 553/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 553/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 24226/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 553
Ședința publică de la 29.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. I. C.
JUDECĂTOR - A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - N. GRAȚIELA S.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL AL M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 4511/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant . având ca obiect „contestație act administrativ -- obligația de a face ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică intimata-reclamantă . prin director economic P. I., lipsind recurenta-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL AL M. BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
La interpelarea Curții, reprezentantul intimatei-reclamante precizează că nu are studii juridice .
Curtea având în vedere că reprezentantul intimatei-reclamante nu are studii juridice, constată că aceasta nu poate pune concluzii pe fondul recursului și întrucât recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține recursul în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4511/ 17.06.2014 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul . în contradictoriu cu pârâtul PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI – PRIN PRIMAR GENERAL AL M. BUCUREȘTI, fiind obligată pârâta să elibereze reclamantei certificatul de urbanism solicitat prin cererea înregistrată sub nr._/12.03.2013, respectiv pentru amenajarea unui spațiu comercial în locația C.A.Rosetti nr. 14, sector 1, București.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a depus cerere de eliberare a unui certificat de urbanism pentru amenajarea unui spațiu comercial în gangul de la parterul scării B a blocului Scala din . nr. 14, sector 1, depunând în acest sens certificat înregistrare firmă, contract de construire a spațiului comercial, planuri topo, extras de carte funciară pentru informare, documentația PCU:proiect, montaj fotografic, memoriu tehnic, precum și chitanța de plată a taxei de 5 lei.
Pârâta a invocat faptul că a pus în vedere reclamantei că documentația prezentată este neclară și neconformă și că solicita clarificări suplimentare privind servitutea de trecere și modul de acces la punctul trafo. Deși s-a solicitat în repetate rânduri ca pârâta să dovedească faptul că a comunicat această adresă, pârâta nu a depus dovada comunicării.
S-a reținut că prin două adrese diferite, din 10.06.2013 (f. 7) și 17.05.2013 (f.8) reclamanta a solicitat comunicarea adresei nr._/20.05.213, cu privire la care a fost informată telefonic.
Mai constată instanța de fond că reclamanta a formulat plângere prealabilă (fila 10), primită de pârâtă la data de 13.05.2013 la care pârâta nu a răspuns.
Tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de eliberare a certificatului de urbanism este unul nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 și 4 din Legea nr. 50/1991 republicată și art. 19 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009, certificatul de urbanism este un act de informare privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, precum și cerințele urbanistice specifice amplasamentului, determinate în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism avizate și aprobate, document care se eliberează, la cerere, oricărui solicitant - persoană fizică sau persoană juridică - nefiind necesară prezentarea titlului asupra imobilului sau a altui act care să ateste dreptul de proprietate. De asemenea, potrivit art. 19 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009, pentru emiterea certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată - trebuie să depună la emitent o documentație cuprinzând mai multe înscrisuri, iar reclamanta a depus documentele necesare pentru eliberarea certificatului de urbanism.
Cerința pârâtei de depunere a unor lămuriri suplimentare privind servitutea de trecere și modul de acces la punctul trafo nu este justificată, în condițiile în care asemenea cerințe nu sunt prevăzute de lege.
De altfel, obținerea unui certificat de urbanism nu dă dreptul solicitantului să construiască, ci acest act administrativ are un rol de informare și stă la baza solicitării și emiterii unei autorizații de construire.
Pe cale de consecință, Tribunalul constatând nejustificat refuzul pârâtei de soluționare favorabilă a cererii, în baza art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea și a obligat pârâta să elibereze reclamantei certificatul de urbanism solicitat prin cererea înregistrată sub nr._/12.03.2013, respectiv pentru amenajarea unui spațiu comercial în locația C.A.Rosetti nr. 14, sector 1, București.
Împotriva sentinței civile nr. 4511/17.06.2014 a formulat recurs pârâtul, PRIMARIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, solicitând în raport de prevederile art. 483 alin 1, NCPC casarea sentinței și în rejudecare respingerea acțiunii, ca nefondată.
Arată recurenta că reclamanta a învederat instanței ca la data de 27.02.2013 a depus cererea înregistrata sub nr._/13.03.2013, prin care a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism pentru amenajarea unui spațiu comercial in gangul de la parterul blocului Scala din . nr. 14, București.
Certificatul de urbanism nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual, in sensul art. 4 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 litera c din legea 554/2004, ci este reglementat ca fiind un act de informare prin care solicitantului i se aduc la cunoștința condițiile legale in care acesta poate obține autorizația de constructie, potrivit dispozițiilor Legii 50/1991.
Recurenta arată că certificatul de urbanism este o operațiune administrativa prealabila/pregătitoare emiterii actului administrativ reprezentat de autorizația de construire, el însuși nereprezentând un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care sa modifice sau sa stingă raporturi juridice. Certificatul de urbanism, el insuși,nu produce efecte juridice proprii. De altfel, in cadrul art. 6 din Legea 50/1991 legiuitorul a prevăzut in mod expres ca „certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții". Certificatul de Urbanism se redactează in baza cererii si a documentației complete depuse, in deplina concordanta cu prevederile documentațiilor de urbanism si cu situația reala din teren la data solicitării.
Astfel daca in urma verificărilor efectuate se constata ca documentația este incompleta sau cu elemente de identificare insuficiente, aceasta se returneaza solicitantului in vederea refacerii sau completării după caz.
Arată recurenta că reclamanta S.C. T. M. S.R.L. a solicitat obligarea Primăriei M. București prin Primar General la eliberarea Certificatului de Urbanism pentru imobilul/gang parter . București, . nr. 14, sector 1, privind amenajarea unui spațiu comercial, fără a depune documentația in conformitate cu prevederile art. 7 alin 3 din Legea nr. 50/1991 r2, privind autorizarea construcțiilor.
S-a comunicat reclamantei S.C. T. M. S.R.L. prin adresa nr._/20.05.2013 a Direcției Urbanism (borderou cu răspunsuri transmise la CIDRC din data de 27.06.2013) faptul ca „documentația este neclara si neconforma si in conformitate cu art. 7 alin 3 din Legea nr. 50/1991 cu modificările si completările ulterioare, sunt cerute clarificări suplimentare privind: servitutea de trecere si modul de acces la punctul trafo".
În consecință, parata nu a refuzat nejustificat sa elibereze Certificatul de Urbanism pentru imobilul/gang parter . București, . nr. 14, sector 1, privind amenajarea unui spațiu comercial, ci reclamanta nu depus documentația conform prevederilor legale in materie, Legea 50/1991 si Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991.
Intimata-reclamantă . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor ocazionate de litigiu.
Arată că de la data depunerii cererii de eliberare a certificatului de urbanism însoțită de documentație au trecut mai multe luni (ceea ce a însemnat depășirea timpului legal de soluționare), fara a i se elibera actul solicitat si fara a i se comunica un răspuns in acest sens.
Arată că adresa prin care i s-a solicitat documentația nu i-a fost comunicată, și nici cu ocazia recursului recurenta nu a fost în măsură să facă dovada comunicării solicitării pârâtei de completare a acestei documentații.
Intimata precizează că instanța de fond în mod corect a constatat că refuzul pârâtei de eliberare a certificatului este unui nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 , alin 1, Ut I din Legea nr. 554/2004".
Solicitările Primăriei cu privire la completarea documentației, la care face referire prin cererea de recurs, sunt documentații tehnice de definire a scopului solicitării, documentații care nu pot fi prezentate decât in legătură cu proiectul tehnic si avizele si acordurile obtinute dupa eliberarea Certificatului de Urbanism, in conformitate cu art. 19 din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Cu privire la Certificatul de Urbanism, arata că acesta reprezintă act administrativ unilateral (pentru ca este emis de o instituție administrativ teritoriala) cu caracter individual ( pentru ca este individualizat fiecărei solicitări prin actele, avizele, aprobarile si documentația tehnica individualizate pe solicitarea de autorizare a amplasarii unei constructii). El nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții însă efectul sau juridic este obținerea Autorizației de Construire. F. eliberarea acestui act administrativ si fara respectarea întregii documentații stabilite prin acest act nu se poate parcurge întreaga procedura de obținere a Autorizației de Construire. Certificatul de Urbanism stabileste in mod unilateral si individual normativele de urmat de către solicitant pentru a putea executa lucrările de construire . In funcție de obiectivul solicitat a se construi, amenaja, desființa, etc se stabilesc si actele, avizele, aprobările, documentațiile specifice solicitării făcute, care trebuiesc obținute si depuse.
Certificatul de Urbanism nu este o adresa semnata de către Primarul M. prin care se comunica in mod general valabil pentru orice situatie o anumita informație .
Certificatul de Urbanism este un act care impune obligatoriu o anumita conduita, un anumit traseu particular cererii depuse.
Art. 2 pct (3) din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții arata ca:
" În înțelesul prevederilor art. 2 alin. (21) din Lege, procedura de autorizare - care începe odată cu depunerea cererii de emitere a Certificatului de Urbanism, cu menționarea în mod expres a scopului solicitării actului, prin care solicitantul își anunță intenția de a obține, ca act final, Autorizația de Construire - constituie ansamblul operațiunilor la nivelul administrației publice locale/județene care au ca finalitate autorizarea executării lucrărilor de constructii"
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și (4) din Legea 50/91 republicata, Certificatul de Urbanism este un act de informare privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, precum și cerințele urbanistice specifice amplasamentului, determinate în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism avizate și aprobate, document care se eliberează, la cerere, oricărui solicitant - persoană fizică sau persoană juridică - nefiind necesară prezentarea titlului asupra imobilului sau a altui act care să ateste dreptul de proprietate.
Astfel, se interzice emitentului să condiționeze emiterea certificatului de urbanism de elaborarea prealabilă a unei documentații de urbanism pentru imobilul în cauză, precum și a oricăror documentații tehnice de definire a scopului solicitării.
Aceste solicitări nu sunt cerințe de natura a condiționa legal eliberarea Certificatului de Urbanism si dovedesc, fără echivoc, refuzul nejustificat al autorității de a elibera Certificatul de Urbanism solicitat.
Analizând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 20 din Legea nr._ și ale art. 488 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, din lecturarea cererii de recurs nu rezultă care este temeiul de drept al formulării acestei cereri, prin raportare la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 NCPC.
Cu toate acestea, Curtea prin raportare la art. 489 alin 2 NCPC, urmează a constata că motivele invocate de recurenta- pârâtă se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 NCPC, referindu-se la greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material de către instanța de fond.
În acest sens, având în vedere dispozițiile art. 2 alin 1 lit.i din Legea nr. 554/2004 și art.6 alin 1 și 4 din legea nr. 50/1991 rep, rap. la art. 19 alin 2 din normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 rep, Curtea va reține că, în aprecierea recurentei, refuzul acestei de a elibera certificatul de urbanism nu este unul nejustificat, astfel cum eronat a constatat instanța de fond.
Curtea, analizând textele invocate, va reține că „certificatul de urbanism este un act de informare privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, precum și cerințele urbanistice specifice amplasamentului, determinate în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism avizate și aprobate, document care se eliberează, la cerere, oricărui solicitant - persoană fizică sau persoană juridică - nefiind necesară prezentarea titlului asupra imobilului sau a altui act care să ateste dreptul de proprietate.
(3) Se interzice emitentului să condiționeze emiterea certificatului de urbanism de elaborarea prealabilă a unei documentații de urbanism pentru imobilul în cauză, precum și a oricăror documentații tehnice de definire a scopului solicitării”.
Astfel cum în mod corect a constatat și instanța fondului, recurenta- pârâtă, după primirea documentației, a intenționat să solicite intimatei-reclamante clarificări cu privire la servitutea de trecere și modul de acces la punctul trafo. Această solicitare face obiectul adresei nr._/20.05.2013 a Serviciului de Autorizare, cu privire la care nu au fost depuse însă dovezi ale comunicării către reclamantă.
Deși recurenta- pârâtă a încercat să acrediteze ideea că solicitarea de completare a documentației depuse cu lămuririle menționate a fost comunicată recurentei, actele atașate la dosar în acest sens nu reprezintă probă pe aspectul invocat.
Dimpotrivă, astfel cum rezultă din adresele emanând de la intimata-reclamantă (filele 7,8) reclamanta ar fi fost contactată telefonic cu privire la ridicarea răspunsului referitor la certificatul de urbanism, dar având în vedere că acesta nu era însușit de recurentă, nu i-a putut fi înmânat.
De asemenea, deși recurenta face mențiune cu privire la borderoul aferent trimiterilor poștale, de natură a face dovada comunicării, Curtea va constata că la dosarul de fond și, mai apoi, la dosarul de recurs, dovada unei astfel de comunicări a obligației de completare a dosarului nu a fost atașată.
În mod corect a constatat Tribunalul că art. 19 alin 1 din Ordinul 839/2009 prevede în mod enunțiativ documentele care trebuie atașate în vederea obținerii certificatului de urbanism, iar aceste documente au fost atașate de intimată cererii adresate recurentei.
În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 7 alin 3 din Legea nr. 50/1991 rep., Curtea va reține că acest text de lege prevede că „în situația depunerii unei documentații tehnice incomplete, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menționarea elementelor necesare în vederea completării acesteia. (3^1) Persoanele fizice cu atribuții în verificarea documentațiilor și elaborarea/emiterea autorizațiilor de construire răspund material, contravențional, civil și penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) și (3)”.
Textul de lege invocat prin cererea de recurs, de a cărui nerespectare se prevalează recurenta, se referă însă la procedura de urmat la emiterea autorizației de construire, iar nu pentru emiterea certificatului de urbanism. Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, recurenta nu poate invoca incidența acestui text deoarece, la rândul său nu a fost în măsură să facă dovada că a comunicat intimatei obligația de a complini documentația depusă.
Pe cale de consecință, reținând instanța de recurs că reclamanta a făcut dovada atașării tuturor documentelor necesare în vederea obținerii unui certificat de urbanism, iar aceasta nu a fost informată cu privire la necesitatea de a completa documentația depusă, va aprecia că refuzul recurentei de a da curs solicitării de eliberare a certificatului de urbanism a fost în mod corect apreciat de Tribunal ca fiind nejustificat.
Suplimentar, Curtea va reține că cerințele suplimentare stabilite în sarcina reclamantei, referitoare la depunerea unor lămuriri cu privire la situația servituții de trecere și a modului de acces la punctul trafo, nu sunt prevăzute de art. 19 alin 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 rep, astfel că o asemenea solicitare cu ocazia emiterii certificatului de urbanism, în considerarea caracterului pur informativ al actului, apare ca excesivă.
În concluzie, Curtea va aprecia că soluția instanței de fond este una legală și temeinică și se impune a fi menținută, în cauză nefiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 NCPC.
Referitor la cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea în temeiul art. 494 rap. la art. 453 NCPC, o va respinge ca nefondată, constatând că intimata nu a făcut dovada acestor cheltuieli în recurs, iar la fond cheltuielile suportate i-au fost acordate, intimata neînțelegând să promoveze recurs asupra acestei soluții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă recurenta-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL AL M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 4511/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant . ca nefondat.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. P. A.
GREFIER
N. GRAȚIELA S.
Red.jud.A.P./Tehnored.- 4 ex./04.03.2015.
Tribunalul București – Secția a II- a C. Administrativ și Fiscal
Judecător – A. M. P.
| ← Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al... | Pretentii. Decizia nr. 1155/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
