Obligaţia de a face. Decizia nr. 4026/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4026/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 31837/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4026
Ședința publică din 10.09.2015
Curtea constituită din:
Președinte: R. I.
Judecător: V. D. C.
Judecător: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentele pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE V. împotriva sentinței civile nr.4847/04.07.2014 pronunțată de Tribunalul București SCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă S. F. & LEASING GMBH, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal - decizia nr.31586D/29.01.2010”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă, prin avocat C. T. din cadrul „SCA T., Z. și Asociații”, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind recurentele pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Interpelat fiind de instanță, avocatul intimatei reclamante învederează că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cererii de recurs.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea recursurilor formulate. Prealabil, învederează că decizia de impunere în privința sumei de 543.684,02 lei a fost emisă în considerarea faptului că facturile emise de reclamantă ar fi prevăzut o neconcordanță, și anume codul de identificare fiscală al beneficiarului achiziției ar fi fost unul eronat. Acesta a fost singurul motiv deși prin motivele de recurs sunt invocate și alte critici cu privire la factură, critici care au fost validate chiar de pârâți prin admiterea contestației administrative împotriva celeilalte sume, respectiv suma de 1.775.439,48 lei. Prin urmare, în mod corect, prima instanță a analizat legalitatea acestei măsuri numai cu privire la această critică vizând eroarea cu privire la codul de identificare.
În mod corect a aplicat prima instanță principiul neutralității fiscale impus de Directiva 112/2006 a Uniunii Europene potrivit căruia dreptul de deducere al TVA nu este afectat de erori minore săvârșite în cuprinsul facturilor. În baza acestui principiu, Directiva impune ca dreptul de deducere TVA să fie acordat contribuabililor dacă respectă condițiile de fond. Consideră că eroarea materială de redactare a facturii nu poate împieta asupra dreptului de a obține rambursarea TVA.
Sentința de fond este legală și temeinică, iar comportamentul ANAF este unul abuziv având în vedere că potrivit art. 7 alin.2 și 3 din Codul de procedură fiscală, putea să solicite lămuriri cu privire la această inadvertență imediat ce o constatau. Ori ANAF nu a uzat de această dispoziție, procedând direct la emiterea deciziei de impunere, nelegală, așa cum corect a reținut prima instanță.
În mod corect a reținut instanța de fond și faptul că decizia ANAF încalcă principiul proporționalității fiscale. Refuzul rambursării sumei de ANAF, invocând o inadvertență minoră strecurată într-o factură, este excesiv prin raportare la dreptul consacrat de către Directivă și de legislația statului.
În privința cheltuielilor de judecată, pune concluzii de respingere a criticilor invocate în recurs, având în vedere natura cauzei, complexitatea cauzei, specialitatea avocaților care lucrează pe această cauză și nu în ultimul rând notorietatea avocaților.
Cu cheltuieli de judecată efectuate în recurs în cuantum de 3.099,48 lei a căror dovadă o depune la dosar, în copie conformă cu originalul.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Examinând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele de mai jos.
Instanța de fond a apreciat că respingerea cererii reclamantei de a i se rambursa TVA aferentă achizițiilor făcute în România pentru motivul unor neconcordanțe formale în factura aferentă este nelegală, iar faptul că organul fiscal nu a dat posibilitatea reclamantei să lămurească și să remedieze această neconcordanță echivalează practic cu negarea dreptului la rambursare, incompatibilă cu principiul neutralității TVA, ce rezultă din jurisprudența CJUE.
În recursul său, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI nu a expus niciun argument care să combată raționamentul instanței de fond, ci exprimă considerente de ordin general cu privire la condițiile legale pe care trebuie să le respecte documentele justificative ce însoțesc cererea de rambursare TVA, aceleași argumente fiind expuse și în decizia de respingere a contestației administrativ-fiscale. Or, instanța de fond nu a afirmat că documentele în cauză ar fi legal întocmite, ci a sesizat că organul fiscal a respins cererea de rambursare fără a solicita lămuriri cu privire la aceste documente și fără a da reclamantei posibilitatea de a furniza explicații. Așa fiind, argumentele expuse de recurentă nu sunt de natură să combată concluziile instanței de fond, deoarece vizează fondul chestiunii, aspect ce nu a fost antamat de tribunal.
Recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE V., arată la rândul său că reclamanta nu a putut aduce lămuriri cu privire la neconcordanța dintre denumirea furnizorului și datele de identificare ale acestuia și că factura depusă atât cu ocazia formulării cererii cât și cu ocazia contestației este redactată în limba engleză, fiind încălcate prevederile art. 8 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Curtea constată că recurenta reproșează intimatei-reclamante că nu a putut lămuri neconcordanțele din cuprinsul facturilor, însă nu arată dacă, sesizând aceste neconcordanțe, a solicitat lămuriri de la aceasta din urmă.
Curtea mai observă că potrivit art. 8 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, invocat chiar de recurentă, dacă la organele fiscale se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organele fiscale vor solicita ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați. Or, recurenta susține că intimata-reclamantă a încălcat această normă, însă în realitate acest text conferă autorului unei cereri de rambursare dreptul de a depune documente justificative în altă limbă decât cea oficială. Acest drept este dublat, în mod corelativ, de obligația organului fiscal, prevăzută expres în textul citat, de a solicita traducerea acestor documente. Or, recurenta nu a făcut dovada că organul fiscal și-a îndeplinit această obligație și că reclamanta a refuzat să se conformeze acestei cereri.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea constată că criticile ambelor recurente sunt nefondate, motiv pentru care va respinge ca nefondate recursurile, în temeiul art. 496 C. proc. civ.
În temeiul art. 453 C. proc. civ. va obliga recurenții la 3099.48 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentele pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 2, . și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE V. cu sediul în Râmnicu V., . nr.17, județ V. împotriva sentinței civile nr.4847/04.07.2014 pronunțată de Tribunalul București SCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă S. F. & LEASING GMBH cu sediul procesual ales la „SCA T., Z. și Asociații” din București, sector 1, ..4-8, Clădirea America House, Aripa de Vest, .>ca nefondat.
Obligă recurenții la 3099.48 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
Judecător, Judecător, Judecător,
R. I. V. D. C. S. D. G.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. RI/5ex./2015
.
Tribunalul București, SCAF
Jud. fond, Donțete D.
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 23/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 857/2015. Curtea de... → |
|---|
