Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2109/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2109/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 2585/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2109
Ședința publică din data de 2 septembrie 2015
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: F. E. B.
M. P.-P. de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror C. C.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul EL H. F. MOHAMED REZK, cetățean egiptean, prin reprezentant convențional avocat A. Giliola, în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE-INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI-DIRECȚIA PENTRU IMIGRĂRI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin reprezentant legal inspector general chestor principal de poliție dr. N. P., având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul EL H. F. MOHAMED REZK, personal, legitimat cu carte de rezidență-permis de ședere R00354667/10.07.2014-9.07.2015, CNP_, născut la data de 18.02.1961 în Egipt și prin reprezentant convențional avocat A. Giliola, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/21.04.2015 (depusă la fila 7 dosar) și pârâtul MAI-Inspectoratul General pentru Imigrări, prin reprezentant convențional consilier juridic D. V., în baza delegației de reprezentare depusă în ședință publică (fila 78 dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: primul termen de judecată, în primă instanță;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Se prezintă și interpretul Karajoli Fahd, legitimat cu CI . nr._, eliberată de SPCEP B., la data de 7.11.2007, valabilă.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reclamantul prin avocat depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, care probează că acesta are afaceri în România, comunicând și consilierului juridic al părții adverse un exemplar.
Instanța pune în vedere avocatului reclamantului să expună relevanța acestor documente, având în vedere că rațiunea emiterii Deciziei de returnare a fost alta.
Reclamantul prin avocat având cuvântul arată că acestea reprezintă înscrisuri complementare contestației formulate.
Pârâtul prin consilier juridic, arată că după ce a studiat conținutul răspunsului la întâmpinare, înțelege să invoce excepția tardivității formulării prezentei contestații, motivată de următoarele aspecte: în răspunsul la întâmpinare se menționează faptul că la data de 26.02.2015, reclamantul a încheiat un nou contract de închiriere, la o altă locuință. Conform art. 32 alin. 1, 4 și 5, el avea obligația ca în termen de 30 de zile să anunțe această schimbare. Or, instituția pârâtă, ca autoritate, la data de 1.04.2015, a afișat Decizia de returnare cu privire la revocarea dreptului de ședere. Conform prevederilor legale, momentul de la care se calculează termenul imperativ prevăzut de lege, de 30 de zile, prevăzut la art. 85, curge din momentul efectuării comunicării, procesul-verbal de afișare având data de 1 aprilie 2015. Chiar dacă înmânarea acestuia a avut loc pe data de 20.04.2015, pentru toate celelalte considerente, apreciază contestația formulată ca fiind tardivă. Mai mult, în luna martie, s-a făcut o verificare la domiciliul pe care reclamantul l-a declarat în cererea de prelungire, constatându-se faptul că acesta nu mai locuia acolo de aproximativ două luni de zile.
La interpelarea Curții despre momentul luării la cunoștință, pârâtul prin consilier juridic arată că la data de 1 aprilie 2015 reclamantul a luat la cunoștință de emiterea acestei Decizii, iar contestația a fost formulată ulterior, la data de 29 aprilie 2015. prin urmare, contestația este tardivă, ea trebuind formulată în termen de 10 zile de când i s-a făcut comunicarea.
Reclamantul prin avocat având cuvântul pune concluzii de respingere a excepției tardivității, întrucât, astfel cum rezultă și din Decizia de returnare, luarea la cunoștință despre emiterea acestei Decizii a avut loc la data de 20 aprilie 2015. Astfel, la fila 2 din Decizie, este consemnat faptul că reclamantul a luat la cunoștință, fiind menționată data de 20.04.2015 și semnătura reclamantului, prin urmare, contestația a fost formulată în termenul legal.
Reprezentantul Ministerului P. având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției tardivității, întrucât conform art. 85 din Ordonanța privind regimul străinilor în România, termenul curge de la data la care comunicarea Deciziei de returnare a fost afișată, respectiv de la data de 1 aprilie 2015. Prin urmare, contestația a fost formulată cu depășirea termenului legal.
Reclamantul prin avocat comunică și reprezentantului Ministerului P. un exemplar al înscrisurilor depuse la acest termen, înscrisuri care vizează afacerile din țară ale reclamantului.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților.
Reclamantul prin avocat având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației, întrucât acesta a obținut viză de ședere pe teritoriul României pentru întregirea familiei și este în continuare căsătorit cu un cetățean român.
La interpelarea instanței dacă reclamantul s-a recăsătorit după ce a divorțat, avocatul acestuia arată că reclamantul nu a divorțat, hotărârea de divorț nefiind definitivă și irevocabilă.
Instanța reține că divorțul a fost prin acord.
Reclamantul prin avocat arată că divorțul este prin acord dar hotărârea nu este definitivă, nefiind redactată. În opinia sa, o hotărâre definitivă prin acordul părților dar neredactată și necomunicată, nu este definitivă și irevocabilă, însă recunoaște că nu poate indica un text legal în susținerea celor de mai sus. Mai arată că în această perioadă, de la obținerea dreptului de ședere pe teritoriul României în anul 2014, reclamantul a fost de mai multe ori plecat din România. La un moment dat, când s-a întors în țară a constatat că soția i-a scos toate lucrurile din apartamentul pe care îl avea închiriat și nu știe ce s-a întâmplat cu ele, totodată nemaigăsind-o nici pe soție la domiciliul comun. În acest context, a fost nevoit să își închirieze o altă locuință pentru a avea o reședință pe teritoriul României și a depus la dosarul cauzei contractul de comodat pentru imobilul din .. Reclamantul a fost de bună-credință, ceea ce rezultă din faptul că la data de 1 aprilie s-a prezentat la autoritatea pentru străini tocmai pentru a aduce la cunoștință schimbarea de domiciliu. La acel moment, i s-a adus la cunoștință că împotriva sa s-a luat decizia returnării de pe teritoriul României. Reclamantul are afaceri pe teritoriul României, iar această decizie s-a luat la momentul la care nu există o hotărâre de divorț. Apreciază acesta că raportarea trebuie să fie făcută la momentul emiterii deciziei de returnare și luarea la cunoștință, respectiv 20 aprilie 2015 și nu faptele actuale. Având în vedere faptul că reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile cu privire la încheierea unei asigurări de sănătate pe teritoriul României, iar la momentul emiterii acestei decizii, reclamantul era căsătorit cu un cetățean român, decizia de returnare a fost nelegal emisă.
Pârâtul prin consilier juridic având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată, pentru detaliile expuse în întâmpinare. Revocarea dreptului de ședere în România acordat în baza căsătoriei cu un cetățean român, operează atunci când se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile pe baza cărora a fost acordat dreptul ori nu mai respectă scopul pentru care i-a fost acordat; or, scopul în speța de față a fost cel al reîntregirii familiei. În context, simpla existență a unei căsătorii valabil încheiate nu oferă automat un drept de ședere pe teritoriul României dacă nu sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de lege. Pentru aceste motive, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate.
Reprezentantul Ministerului P. având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca fiind neîntemeiată. Apreciază că pentru obținerea unui drept de ședere pe teritoriul României în vederea reîntregirii familiei, nu este suficientă existența încheierii unei căsătorii, ci trebuie să existe relații conjugale între cei doi soți. Or, în speță, din probele aflate la dosar și din declarațiile chiar ale soției reclamantului, precum și din verificările efectuate de Inspectoratul General pentru Imigrări, rezultă că cei doi soți nici măcar nu locuiau împreună, așadar relația lor conjugală nu există. Mai mult decât atât, între timp a intervenit și divorțul celor doi soți, prin urmare, apreciază că în mod corect a fost emisă Decizia de returnare și solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Reclamantul prin interpret având cuvântul, arată că el avea relații conjugale, trăia cu soția sa și nu s-au despărțit. El are firmă și afaceri în România, iar divorțul nu este definitiv.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 29 aprilie 2015, reclamantul EL H. F. MOHAMED REZK, cetățean egiptean, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI - DIRECȚIA PENTRU IMIGRĂRI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr._ din 01.04.2015 comunicata in data de 20.04.2015 emisa de parata.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, la data de 10.07.2014 a obținut Permisul de ședere temporara nr. RO0354667 ca membru de familie a unui cetățean roman, permis valabil pana in data de 09.07.2015. In toata aceasta perioada cat a fost pe teritoriul României a locuit efectiv impreuna cu soția sa S. -T. F..
Deplasandu-se in data de 20.04.2015 la autoritățile romane competente in vederea aducerii la cunoștința a faptului ca și-a schimbat reședința, i-a fost comunicata de către reprezentanții Direcției pentru Imigrări a Municipiului București Decizia de returnare de pe teritoriul României nr._ din 01.04.2015 prin care mi s-a adus la cunoștința faptul ca in conformitate cu prevederile art. 88 alin. 3 lit. b din O.U.G. 194/2002 i-a fost revocat dreptul de ședere pe teritoriul României intrucat nu mai indeplinește condițiile prevăzute de art. 62 alin. 4 lit. b in sensul ca nu mai are o relație conjugala sau o relație de familie efectiva pe teritoriul României, fapt neadevarat, intrucat este in continuare căsătorit cu soția sa S. - T. F..
De asemenea, se menționează de către reprezentanții paratei ca nu mai indeplinește condițiile prevăzute de art. 50 alin. 2 lit. f din O.U.G. 194/2002 in sensul ca nu mai locuiește la adresa declarata, fapt care este adevărat, intrucat are o alta locuința in care locuieste efectiv in București, ., .. B, ., Sector 1, astfel cum rezulta din Contractul de comodat incheiat in data de 26.02.2015. Fiind de buna credința s-a prezentat la sediul paratei pentru a indeplini formalitățile necesare in vederea prelungirii dreptului de ședere pe teritoriul României si a comunica faptul ca locuieste la alta adresa, moment in care i s-a pus in vedere ca impotriva sa s-a luat măsura returnarii intrucat conform art. 88 alin. 3 lit. b din OUG 194/2002 i-a fost revocat dreptul de ședere.
Consideră aceasta măsura ca fiind nelegala si netemeinica intrucat este in continuare căsătorit cu un cetățean roman, are o societate comerciala persoana juridica romana . prin care desfășoară activități comerciale de import-export având rulaje in contul firmei, firma in cadrul căreia deține calitatea de asociat unic si administrator astfel cum rezulta din inscrisurile eliberate de Oficiul Registrului Comerțului. Deține asigurare pe teritoriul României, astfel cum rezulta din Adeverința nr. CAS-B118109 din 01.04.2015 eliberata de CAS M București si intruneste toate condițiile legale pentru a i se permite șederea pe teritoriul României.
In data de 24.09.2007 intre reclamant si soția sa S. T. F. s-a incheiat căsătoria conform Actului de căsătorie nr. 1441 din 24.09.2007, astfel cum rezulta din Certificatul de căsătorie eliberat de Primăria Sector 1 București, căsătorie care nu a fost desfăcuta, ei locuind efectiv împreuna atunci cand reclamantul este in România.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 25 mai 2015, pârâtul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că reclamantul a beneficiat ultima dată de prelungirea dreptului de ședere în România în scopul reîntregirii familiei în perioada 10.07._15, fiind căsătorit cu cetățeana română S. T. F..
La data de 10.07.2014 acesta a depus o nouă cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei și a prezentat un certificat al grefei Judecătoriei Sector 1 București, prin care certifica faptul că pe rolul acestei instanțe se afla dosarul nr._/299/2014, având ca obiect "divorț", solicitând desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr. 1441/24.09.2007 în registrul stării civile al municipiului București Sector 1", conform certificatului grefei Judecătoriei Sector 1 București din data de 17.06.2014 anexat.
De asemenea, acesta a prezentat o dovada eliberată de către Poliția Transporturi, precum și o adeverința eliberată de Ambasada Republicii Egipt la București prin care atestă faptul că a declarat pierderea documentului de călătorie, respectiv pașaportul . nr._ și s-a prezentat la instituțiile abilitate în vederea eliberării unui nou document de călătorie.
Având în vedere prevederile art. 13 alin. 1, 2 și 3 din O.U.G. nr. 194/2002 - privind regimul străinilor în România în vigoare la data respectivă reclamantul și-a luat angajamentul scris să se prezinte la instituția noastră cu hotărârea instanței după pronunțarea soluției în procesul de divorț, cu noul pașaport eliberat de autoritățile egiptene, precum și cu dovada asigurării sociale de sănătate pe care nu o anexase cererii conform prevederilor legale.
În urma verificărilor efectuate pe portalul instanțelor de judecată cu privire la dosarul nr._/299/2014, având ca obiect cererea de divorț a cetățeanului egiptean EL- H. F. MOHAMED REZK s-a constatat faptul că la data de 10.10.2014, instanța a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
La data de 11.03.2015, s-au efectuat verificări la adresa de reședință a reclamantului (conform declarație din data de 10.07.2014 anexată cererii), respectiv în municipiul București, .. 339, ., Sector 1, ocazie cu care a fost găsit cetățeanul român K. A. care a declarat faptul că el împreună cu prietena sa sunt singurii ocupanți ai locuinței, având încheiat de aproximativ 2 luni de zile un contract de închiriere cu proprietarul, iar pe cetățeanul egiptean și pe soția acestuia nu îi cunoaște, menționând că anterior apartamentul nu a fost ocupat de alți chiriași, fiind în proces de renovare(proces verbal de verificări din data de 11.03,2015).
Având în vedere faptul că anterior reclamantul a locuit și la adresa de domiciliu a soției S. T. F., la data de 18.03.2015, s-au efectuat verificări la această adresa fiind găsită doar soția acestuia care a declarat faptul că cetățeanul străin nu mai locuiește la adresă și nu mai au împreună nicio legătură de familie, au divorțat în vara anului 2014, la un cabinet notarial din zona Unirii, dar nu deține documente în acest sens declarația olograf din data de 18.03.2015).
Instituția pârâtă a reținut faptul că reclamantul nu mai respectă scopul pentru care i-a fost acordat dreptul de ședere, respectiv reîntregirea familiei pe teritoriul României. Pentru ca un străin să beneficieze de un drept de ședere în acest scop, soții trebuie să aibă o relație de familie conjugală și să locuiască împreună pe teritoriul național.
Având în vedere faptul că străinul nu mai îndeplinea condițiile pe baza cărora i-a fost prelungit dreptul de ședere și era beneficiarul unui drept de ședere temporară în România în calitate de membru de familie cetățean român, s-a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 77 alin.3 lit.a raportat la art. 62 alin. 4 lit. b și art. 50, alin. 2 lit. f .din O.U.G. nr. 194/2002 fiind dispusă revocarea dreptului de ședere. Pe cale de consecință, în temeiul art. 88 alin. 1 și alin. 3 lit. b din același act normativ, a fost emisă decizia de returnare nr. 238948i/oi;04.20i5, contestată în prezenta cauză.
De asemenea, cetățeanul străin nu a respectat angajamentul scris cu privire la prezentarea noului pașaport, a documentelor privitoare la situația sa maritală și dovada asigurării sociale de sănătate, încălcând astfel prevederile art. 13 alin. 1 lit. a și lit. C, alin. 2, alin. 4 din O.U.G. nr.194/2002.
Reclamantul încearcă să eludeze dispozițiile legale privind șederea străinilor pe teritoriul României prin aceea că uzează de încheierea unei căsătorii cu o cetățeană română și de dreptul acordat în considerarea acestei situații în alt scop decât cel al reîntregirii familiei, fără însă a parcurge etapele administrative necesare pentru acordarea unui drept de ședere corelativ scopului real care a determinat intenția acestuia de a rămâne pe teritoriul național.
Revocarea dreptului de ședere în România acordat în baza căsătoriei cu un cetățean român, atunci când se constata, in condițiile legii, că nu mai sunt îndeplinite condițiile pe baza cărora i-a fost acordat dreptul ori nu mai respectă scopul pentru care i-a fost acordat acest drept, este o măsura administrativă, care are efect numai în ceea ce privește dreptul de ședere temporara in România, fără a avea nici un fel de consecințe juridice in ceea ce privește căsătoria încheiată.
Prevederile care reglementează acordarea/prelungirea/anularea și revocarea dreptului de ședere temporară în România sunt concepute ca un mijloc legal de control al migrației, care oferă instituțiilor abilitate ale statului un set de norme și criterii pe baza cărora să decidă cu privire la acordarea sau menținerea unui drept de ședere și nu ca dispoziții care ar limita în vreun fel încheierea unei căsătorii ori desfășurarea pe teritoriul național a altor activități legale.
Așa cum rezultă din definiția scopului „reîntregirii familiei" stipulată la art. 2 lit. e1) din O.U.G. nr. 194/2002, coroborat cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. f) din același act normativ, dreptul de ședere pe teritoriul României în acest scop se acordă străinilor pentru redobândirea/păstrarea unității familiale în România.
Altfel spus, viața de familie trebuie să existe efectiv și să se desfășoare în România astfel încât să fie justificată existența unui drept de ședere în acest scop.
În context, simpla existență a unei căsătorii, chiar dacă aceasta este valabilă din punct de vedere legal, nu conferă străinului un drept de ședere decât dacă sunt îndeplinite o . condiții generale și speciale prevăzute O.U.G. 194/2002.
Examinând cu precădere excepția tardivității acțiunii, invocată de pârât în ședința publică de astăzi, curtea reține următoarele:
1. Prin Decizia de returnare_/01.04.2015 emisă de pârât (f. 8), s-a dispus ca – în temeiul art. 77 alin. 3 lit. a raportat la art. 62 alin. 4 lit. b și art. 50 alin. 2 lit. f raportat la art. 83 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 - reclamantul să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei, întrucât nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora i-a fost prelungit dreptul de ședere temporară în România, astfel că acest drept i-a fost revocat.
Ca stare de fapt, s-a reținut că reclamantul nu mai avea împreună cu soția sa, dna S. T. F., o relație conjugală și nu mai locuiește efectiv la adresa declarată ca reședință pe teritoriul României.
2. Întrucât reclamantul nu mai locuia la adresa declarată ca reședință pe teritoriul României, Decizia de returnare i-a fost adusă la cunoștință prin afișare în data de 1 aprilie 2015, potrivit Procesului verbal nr._/01.04.2015 întocmit de Direcția pentru Imigrări a Mun. București (f. 45), în temeiul disp. art. 84 alin. 3 și alin. 4 lit. b și c din OUG nr. 194/2002.
Potrivit disp. art. 84 alin. 3 din OIUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, ”În cazul în care remiterea nu este posibilă, comunicarea deciziei de returnare se face prin afișarea unui exemplar al acesteia la sediul structurii Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare”.
A.. 4 lit. b și c din același act normativ statuează fără echivoc că ”Se prezumă că remiterea nu este posibilă în următoarele situații:
………………………….
b) străinul nu mai locuiește la adresa declarată;
c) străinul nu a făcut cunoscută adresa la care locuiește”.
Or, această prezumție legală nu a fost înlăturată de reclamant prin dovedirea faptului pozitiv contrar, anume că ar locui în continuare la adresa declarată sau că ar fi făcut, anterior datei afișării, cunoscută noua adresă la care locuiește.
3. Potrivit art. 85 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, ”Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare”.
Or, în condițiile în care comunicarea s-a făcut în mod legal prin afișare, în data de 1 aprilie 2015, formularea prezentei contestații în data de 29 aprilie 2015 apare ca fiind formulată cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege, astfel că – în baza art. 85 alin. 1 din ordonanță – curtea va respinge contestația ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca tardivă contestația formulată de reclamantul EL H. F. MOHAMED REZK, cetățean egiptean, cu sediul procesual ales la CA A. Giliola, . nr. 2, ., ., sector 3, București, în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE-INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI-DIRECȚIA PENTRU IMIGRĂRI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, . C. nr. 15A, sector 5, CUI_, având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor”,.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 septembrie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
N. M. | B. F. E. |
Red./Tehnored./M.N./4 ex.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1253/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
