Obligaţia de a face. Decizia nr. 1430/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1430/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1424/116/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1430
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-reclamant C. E. C. împotriva sentinței civile nr. 938/16.10.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENRALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINSITRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI având ca obiect obligația de a face - taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.938 din 16.10.2014 Tribunalul Călărași a respins acțiunea formulată de reclamantul C. E. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs reclamantul C. E. C., solicitând casarea în tot a hotărârii și în rejudecare, admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac recurentul arată că în mod greșit a procedat instanța fondului, respingând acțiunea având ca obiect restituirea taxei reprezentând timbru de mediu, din moment ce incompatbilitatea dispozițiilor interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare și a taxei pentru emisiile poluante, similare ca natură timbrului de mediu, a fost constatată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și de jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.
Recurentul s-a prevalat de dispozițiile art.488 pct.8 C.proc. civ.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Pentru a decide astfel curtea constată că reclamantul a achitat suma de 17.771 lei, în temeiul OUG 9/2013 ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule, solicitând restituirea acesteia pentru motivul că actul normativ ce o prevede este contrar art.110 din TFUE.
Potrivit actului normativ menționat timbrul de mediu este taxa ce se achită o singură dată;
- cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
- cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În mod întemeiat a reținut prima instanță că OUG 9/2013 nu instituie impozit interne aplicabile diferențiat unor produse de import (ale altor state membre UE) și nu conturează un regim fiscal discriminatoriu întrucât taxa amintită se aplică atât produselor (autoturismelor) ce intră pe teritoriul național cât și celor deja existente.
Rațiunea instituirii timbrului de mediu este descrisă în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu. Excepțiile de la obligația de plata a timbrului de mediu sunt cele prevăzute la art. 3 alin.1 din OUG 9/2013 iar dreptul la restituirea unei sume încasate cu acest titlu se naște doar în cazurile prevăzute de OMMPMP nr. 407/490/20.03.2013.
Din probele administrate nu se poate retine că reclamantul se încadrează în vreunul din cazurile sus menționate astfel că instanța a respins acțiunea reclamantului.
Astfel cum a arătat chiar recurentul reclamant, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat compatibilitatea prevederilor OUG nr.50/2008 și ale Legii nr.9/2012, în privința taxării autovehiculelor rulate, cu prevederile art.117 TFUE.
În acest sens, este de observat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Similar, prin ordonanța din 3.2.2014 pronunțată în cauzele conexate C-97/13 ȘI C-214/13, Curtea reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Legea nr.9/2012, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, incompatibilitatea pusă în discuție de recurent vizează exclusiv prevederile din O.U.G. nr.50/2008 și Legea nr.9/2012 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Or, o astfel de discriminare este inexistentă în reglementarea dată prin O.G. nr.9/2013, obligația de plată a timbrului de mediu fiind stabilită atât pentru autovehiculele ce intră în parcul național cât și pentru cele existente în parcul național, cu prilejul transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculului pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Față de aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul-reclamant C. E. C. cu domiciliul în București, ., ., . sector 3 împotriva sentinței civile nr. 938/16.10.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSITRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENRALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINSITRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI cu sediul în Călărași, .. 6-8, județ Călărași, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. G. A. FarmathyMirela M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. GAF - 4 ex.
Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Jud. Fond – Ș. G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 780/2015. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 1550/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
