Obligaţia de a face. Decizia nr. 3429/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3429/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 29215/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3429
Ședința publică din data de 15.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă U. G. împotriva sentinței civile nr. 4693/04.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți M. M. și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect „obligația de a face.”
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol din oficiu pentru verificarea perimării, iar la data de 15.06.2015, prin serviciul registratură, avocatul intimatei-pârâte M. M. a depus o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă și constatarea perimării cererii de recurs, după care:
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de perimare a recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, la data de 25.07.2012, sub nr._, reclamanta U. G. în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. București prin Primar General, a solicitat rectificarea Hotărârii nr. 3611/18.04.2008 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Prin sentința civilă nr. 4693/04.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta U. G. în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. București prin Primar General, ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, totodată, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta U. G. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și fiscal la data de 04.12.2013, sub numărul de dosar_ .
La termenul de judecată din data de 02.06.2014, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 1551 codul de procedură civilă (1865), pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina recurentei-reclamante, respectiv de a depune la dosar încă un exemplar al motivelor de recurs pentru comunicare.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 02.06.2014, când cauza a fost suspendată în temeiul art. 1551 Codul de procedură civilă (1865), pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina recurentei-reclamante.
În drept, conform art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Deci, perimarea este acea sancțiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește.
În baza art. 252 alin. 1 coroborat cu art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu, cu citarea părților, prin hotărâre.
Instanța constată că de la data de 02.06.2014, moment de la care a început să curgă termenul de perimare și până la termenul din 15.06.2015 a trecut mai mult de un an, fără ca părțile să îndeplinească vreun act de procedură în vederea judecării pricinii, care să întrerupă cursul perimării, în condițiile art. 249 din Codul de procedură civilă.
Totodată, instanța constată din actele și lucrările dosarului, că nici art. 250 din Codul de procedură civilă nu este incident în cauză.
În consecință, în temeiul art. 248 alin. 1 raportat la art. 252 alin. 1 și art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția perimării și va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă U. G. împotriva sentinței civile nr. 4693/04.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți M. M. și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
E. S. M.
Red./Thred. V.H.
Jud. fond M.I. C./T.B.- S. a II-a C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3416/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2295/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
