Obligaţia de a face. Decizia nr. 2973/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2973/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 19270/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2973
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE F. I.
JUDECĂTOR P. C.
JUDECĂTOR D. D. M.
GREFIER D. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 558/27.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant D. V. A., având ca obiect „pretenții-taxa de poluare – despăgubire-obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 19.05.2015, la serviciul registratură, intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, într-un singur exemplar, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea recurentei-pârâte de judecare a cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra fondului recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 558/27.01.2015, Tribunalul București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ca neîntemeiată; a admis cererea formulată de reclamantul D. V. A., în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI, și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5057 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, la care se adaugă dobânda legală fiscală de la data încasării până la plata efectivă; a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în valoare de 800 lei, din care 300 lei - reprezentând taxă judiciară de timbru și 500 lei – reprezentând onorariu avocat redus; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe chemata în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU la plata către pârâta ADMINISTRATIA SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI a sumelor ce fac obiectul cererii principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea cereri de recurs s-a arătat că, hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 488 C.pr.civ .
A arătat recurenta-pârâtă că, în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 6 a Finanțelor Publice, precizând că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.
Având în vedere faptul că taxa pentru emisiile poluante nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal Administrația Sectorului 6 a Finanțelor Publice, conform dispozițiilor art. 16 din OG nr. 92/2003, prin achitarea taxei pentru emisiile poluante de către acesta, între instituția recurentă și intimatul-reclamant nu există nici un raport juridic fiscal privind încasarea acestei taxe pentru emisiile poluante, motiv pentru care a arătat recurenta-pârâtă că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal Administrația Finanțelor Publice Sector 6, solicitând admiterea excepției și respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul restituirii sumei de 5057 lei, a arătat recurenta-pârâtă că instanța de fond și-a format o convingere greșită ținându-se cont că, urmare solicitării reclamantului, în temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, AFP sector 6 a procedat, în baza datelor înscrise în cartea de identitate a autovehiculului,la calcularea și emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de 5057 lei, taxă ce a fost calculată în raport de documentele din care rezultă dovada dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către acesta.
A arătat recurenta-pârâtă că, așa cum se poate observa din motivele acțiunii, reclamantul nu contestă modalitatea de calcul al taxei pentru emisiile poluante prevăzut în Legea nr. 9/2012, ci faptul că legislația națională contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
A mai arătat recurenta-pârâtă că, prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plății taxei, recurenta-pârâtă menționând dispozițiile art. 4.
Prin urmare, câtă vreme legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima dată în România, rezultă că această taxă este legal datorată.
Astfel, având în vedere că taxa pentru emisiile poluante a fost achitată de reclamant în baza unor dispoziții legale în vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, consideră recurenta-pârâtă că suma nu poate fi restituită, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii de la data plății și până la data restituirii efective, a arătat recurenta-pârâtă că reclamantul nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu și nici nu face dovada că această taxă de poluare a fost achitată către bugetul de stat, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Potrivit art. 124 Cod procedură Fiscală, dacă taxa de poluare ar fi fost achitată către bugetul de stat, restituirea s-ar fi putut solicita în temeiul dispozițiilor art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz, acordarea dobânzilor făcându-se la cererea contribuabililor.
Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, apreciază recurenta-pârâtă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură civilă.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile dispozițiile art. 488 pct.8 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin raportare la motivele de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut legitimarea procesual pasiva a paratei, având în vedere calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Într-adevăr, raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice, aceasta autoritate publică fiind emitenta actului administrativ, decizia de calcul, respectiv care a încasat taxa, emițând chitanța, fiind fără relevanță că sumele sunt virate în contul Administrației F. de Mediu.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justitie Europeană în Cauzele reunite C. si C. C-97/13 si C-214/13, conform Ordonantei pronuntate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea natională în discutie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulatie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Curtea apreciază recursul ca neîntemeiat, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
In ceea ce privește obligarea recurentei la plata dobânzii legale fiscale, Curtea Europeană de Justiție a stabilit, în Hotărârea din cauza C 565/11 I. împotriva României, având ca obiect cerere de hotărâre preliminară, că „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Prin urmare, instanta de fond a procedat corect prin acordarea dobânzii legale fiscale, de la data platii acesteia.
Față de obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond, în mod corect, a reținut, conform art.451 NCPC, culpa procesuală a pârâtei.
Pentru aceste motive în temeiul art. 496 alin. 1 NCPC., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 558/27.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, și intimatul-reclamant D. V. A., cu domiciliul ales la av. Buleată V. S., în București, sector 4, .. 24, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G.-D.
Red. I.F./Tehnodact. D.G.D./5 ex.
Jud. fond A. M. P., Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3113/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Sentința nr. 1615/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
