Pretentii. Decizia nr. 2829/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2829/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 21455/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2829
Ședința publică de la 18 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI reprezentantă de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.6139 din data de 06.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A. A. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 13.05.2015 recurenta-pârâtă a depus la dosar relații cu privire la cuantumul taxei speciale pentru autoturisme ce s-ar fi perceput la data de 16.04.2015 pentru înmatricularea în România a unui autoturism similar cu al reclamantei.
Având în vedere solicitarea recurentei-pârâte și intimatei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării cauzei.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 6139 din data de 06.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paraatei AFP SECTOR 4 prin DGRFPMB, s-a admis cererea formulata de reclamantul C. A. A. in contradictoriu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 si a fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 5476 lei, plus dobanda fiscala aferenta de la data de 27.02.2012 si pana la data restituirii efective.
A obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 289,3 lei cheltuieli de judecata.
A fost admisa cererea de chemare in garantie formulata de parata impotriva AFM si a fost obligata AFM la plata catre reclamanta a sumei de5476 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata care a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei recurate in principal in sensul respingerii actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar ca neintemeiata.
A mai aratat ca sentinta atacata este data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material (art.488 pct.8 Cod Procedura Civila).
Dupa un istoric al reglementarilor legale privind taxa de poluare, recurenta a aratat ca nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, si a solicitat admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fond recurenta a aratat ca in temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice a procedat, in baza datelor înscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de 5476 lei, taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul a taxei, depuse de către acesta.
Asa cum s-a observat, intimatul-reclamant nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Insa prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei, citand prevederile art. 4 al. 1 si 2 din legea nr. 9/2012.
Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia înmatriculării autovehiculului pentru prima data in România, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
Prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat in vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art. 4.
Mai mult, prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
A mai sustinut ca se resituie doar difernta intre taxa pe polare platita in temeiul OUG nr. 50/2008 si cea pentru emisiile poluante conform art. 12 al. 1 din legea nr. 9/2012.
Cu privire la cheltuielile de judecata a aratat ca nu sunt intrunite conditiile art. 274 cod procedura civila, nu este in culpa procesuala, partea nu a castigat irevocabil procesul, nu a fost de rea credinta si nu si-a exercitat abuziv drepturile procesuale.
Reclamantul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a deciziei atacate, reclamanta conformandu-se dispozitiilor legale.
In drept, a invocat dispozitiile art. 488 pct. 8 cod procedura civila.
Prin rezolutia din 16.03.2015 instanta a dispus efectuarea unei adrese catre recurenta pentru a comunica cuantumul taxei de poluare pentru un autovehicul similar cu cel al reclamantului daca acesta ar fi fost inmatriculat pentru prima data in Romania la 16.04.2008.
La 6.01.2015 intimatul reclamant a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului paratei ca netemeinic si nelegal si menitnerea seintei atacate.
La 13.05.2015 a fost inregistrata adresa recurentei, raspuns la solicitarile instantei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este intemeiat, insa numai in privinta cuantumului taxei ce se impune a fi restituita pentru urmatoarele considerente.
Pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei speciale prevăzute de Codul fiscal.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de la Luxemburg, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea de la Luxemburg a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Pentru a obține acest rezultat, deprecierea reală a vehiculelor de ocazie importate trebuie luată în considerare la calcularea valorii taxei. Această luare în considerare nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecărui vehicul. Astfel, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, și Comisia/G., punctul 29).
Instanta constata, pe de o parte ca autovehiculul importat de partea reclamantă a fost inmatriculat pentru prima data in strainatate la data de 3.06.2008, iar pe de alta parte faptul ca la aceasta data in Romania era deja instituita taxa specială cu ocazia primei înmatriculari în Romania, astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeasi vechime cu acela al partii reclamante, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, au fost suspuse si ele acestei taxe.
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că (fostul) articol 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Conform unei jurisprudențe consecrate la nivelul Curții de la Luxemburg, există o încălcare a (fostului) articol 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea Weigel, punctul 67).
Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, taxele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr‑un alt stat membru decât Romania, trebuie comparate efectele taxelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale taxelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Noțiunea de „ valoare reziduală” are un înțeles diferit în legislația internă față de interpretarea din jurisprudența CJUE. În acest context, în lumina jurisprudenței mai sus citate, taxa inițială este încorporată în valoarea vehiculului neputând fi concepută o valoare reziduală a taxei mai mare decât valoarea inițială – conform jurispudenței indicate („valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul”).
Daca autovehiculul părții reclamante ar fi fost înmatriculat ca nou în România la data înmatriculării în străinătate, atunci taxa specială ce trebuia achitată ar fi fost de 1793 lei, conform adresei depuse la 13.05.2015 din dosarul de recurs.
Astfel, prin instituirea taxei achitate de către partea reclamanta într-un cuantum mai mare decât cel al taxei care s-ar fi aplicat dacă vehiculul ar fi fost înmatriculat de nou în România s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite recursul, va modifica în parte sentinta recurata si va retine obligația partiala a părții reclamante de plata a taxei cu consecința obligarii pârâtei catre partea reclamanta la plata sumei de 4062 lei taxă pe poluare.
Va mentine in rest, celelalte dispozitii ale sentintei recurate intrucat asa cum s-a retinut mai sus taxa achitata de reclamant este discriminatorie in masura aratata, incalcand normele din TICE invocate.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, instanta retine ca parata este organul competent sa solutioneze cererea de restituire a taxei calculate de parata, aceasta neinvocand niciun moment ca nu ar fi fost competenta sa solutioneze cererea de restituire.
Prin urmare nu are relevant la ce buget se incaseaza taxa ori cine o administreaza.
In privinta obligarii paratei la plata cheltuielilor de judecata instanta de fond a obligat in mod corect parata la plata acestora fata de dispozitiile art. 453 cod procedura civila, parata fiind cea care a cazut in pretentii, neavand relevanta faptul ca hotararea nu a ramas irevocabila, o astfel de conditie nefiind impusa de textul aratat.
Parata este in culpa procesuala pentru refuzul nejustificat de restituire a unei taxe solicitate cu incalcarea prevederilor comunitare.
Asa fiind se constata intemeiat recursul paratei si in baza celor invocate mai sus a art. 90 TICE (110 TFUE), 148 din Constitutia Romaniei si 488 pct. 8 cod procedura civila va admite recursul si va modifica in parte sentinta recurata in sensul ca va admite in parte actiunea reclamantului deoarece nu intreaga taxa este contrara normelor tratatului sus indicate si va obliga parata să restituie reclamantului suma de 4062 lei.
De asemenea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI reprezentantă de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr.6139 din data de 06.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A. A., cu domiciliul ales la C.A. Tirdei C., situat în București, Calea Călărașilor, nr. 57,., sector 3 și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, . 6 .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Suma de restituit de către pârât reclamantului, respective de către chematul în garanție către pârât, ca debit principal, cu titlu de taxă de poluare este de 4062 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
> I. P.
Red. C.P/5ex/
Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal ---judecător A.I. G.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1615/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1353/2015.... → |
|---|
