Obligaţia de a face. Decizia nr. 3665/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 3665/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 22762/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 3665
Ședința publică din 25.06.2015
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.551/27.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, SCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ., având ca obiect „obligația de a face – decizia nr._/07.11.2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, prin consilier juridic I. A. D. în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă ANAF.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar practică judiciară
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru concluzii orale.
Intimata reclamantă ., prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat. În esență, învederează că art.70 alin.1 Cpf impune un termen imperativ pentru soluționarea contestației și care trebuie respectat, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză, sancțiunea constând în posibilitatea introducerii acțiunii în contencios administrativ pentru a se obține obligarea autorității la ceea ce legea deja obligă, respectiv art. 70 alin.1 Cpf. Nu suntem în ipoteza prevăzută de art.70 alin.2 Cpf, în sensul că nu i-au fost solicitate informații suplimentare care să justifice o eventuală prelungire a termenului legal de 45 zile. Opinează că a fost încălcat art.6 alin.1 din CEDO, neputându-se vorbi de o soluționare în termen rezonabil a cauzei în condițiile în care a formulat contestație în anul 2013 și care nu a fost soluționată nici până în acest moment. Solicită să aibă în vedere puterea de lucru judecat a hotărârilor menționate în cuprinsul întâmpinării formulate, cele depuse la acest termen cu titlu de practică judiciară, precum și jurisprudența favorabilă de la nivelul Tribunalului București. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și își însușește integral considerentele acesteia.
Nu este întemeiat motivul de recurs prin care recurenta critică greșita aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 70 din Codul fiscal, în condițiile în care, contrar susținerilor recurentei, termenul de 45 de zile prevăzut de alineatul 1 al articolului menționat este un termen imperativ, neputând fi considerat un termen de recomandare. Curtea are în vedere că alineatul 2 al aceluiași articol prevede, cu titlu de excepție, o singură situație în care termenul menționat poate fi prelungit, ceea ce atestă intenția legiuitorului în sensul obligativității respectării termenului de 45 de zile.
Deși recurenta susține că a respectat prevederile art. 70 din Codul fiscal, Curtea reține că aceasta nu a făcut dovada soluționării contestației reclamantei în termen de 45 zile de la înregistrare și nici că ar fi solicitat informații suplimentare necesare soluționării contestației, pentru a fi incidente dispozițiile alineatului 2 al art. 70.
Chiar dacă termenul de 45 de zile ar fi considerat un termen de recomandare, Curtea apreciază că, oricum, recurenta a depășit termenul rezonabil de soluționare a contestației, în condițiile în care aceasta a fost înregistrată în urmă cu aproximativ 18 luni (16.12.2013).
Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 496 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, sector 5, . împotriva sentinței civile nr.551/27.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, SCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . având nr. înregistrare ORC J_, CUI RO1590082 și sediul în București, sector 1, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
Judecător, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. IonelVlad D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. VDC/4 ex./2015
.
Tribunalul București, SCAF
Jud. fond, P. G.
← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1141/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 625/2015. Curtea de Apel... → |
---|