Pretentii. Decizia nr. 1383/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1383/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 2185/87/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 1383
Ședința publică din data de 9 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
JUDECĂTOR: I. F.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței nr. 1070/26.06.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă, conform art. 411 din Codul de procedură civilă, iar, la data de 29.01.2015, intimatul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 415 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune repunerea cauzei pe rol, având în vedere solicitarea formulată de intimatul-reclamant la data de 29.01.2015 și împrejurarea că, la data de 15.10.2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea în cauza N. (C-331/13).
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Constatând cauză cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1070/26.06.2013, Tribunalul Teleorman a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de reclamantul V. M. B. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Teleorman-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A., a anulat adresa nr. P36/25.04.2013 și a obligat pârâta să înmatriculeze autoturismul reclamantului fără plata timbrului de mediu.
Împotriva acestei sentințe, la data de 12.08.2013, a formulat recurs pârâta Instituția P. Județului Teleorman, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în condițiile în care reglementarea cuprinsă în OUG nr. 9/2013 nu este contrară art. 110 din T.F.U.E. în acest context, în mod greșit a reținut instanța de fond că refuzul de înmatriculare fără plata timbrului de mediu este nejustificat.
În drept, recurenta a invocat Legea nr. 554/2004, OMAI nr.1501/2006 și OUG 9/2013.
Cererea de recurs a este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 06.01.2014, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că sentința recurată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, întrucât obligația de plată a timbrului de mediu contravine dispozițiilor art. 110 din T.F.U.E.
În drept, intimatul-reclamant a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
Examinând prezentul recurs, Curtea constată că este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, întrucât soluția tribunalului de a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, contrar celor reținute de către instanța de fond, Curtea subliniază că, prin OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, legiuitorul național a urmărit și reușit înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal, sub imperiul reglementărilor anterioare, față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea punerii lor în circulație în România, și produsele naționale, stabilind că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare, precum și pentru acele autovehicule pentru care, chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor, ca urmare a unei proceduri judiciare.
În acest sens, este de observat că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Contrar celor susținute de către intimatul-reclamant și reținute de instanța de fond, Curtea arată că reglementarea actuală cuprinsă în OUG nr. 9/2013 nu se află în contradicție cu dispozițiile art. 110 din T.F.U.E., întrucât autoritățile naționale nu au aplicat un tratament fiscal discriminatoriu între autovehiculul achiziționat de intimatul-reclamant din Uniunea Europeană și un autovehicul similar ce ar fi putut fi achiziționat de pe piața internă. Aceasta deoarece, potrivit art. 4 lit. a) și c) din OUG nr. 9/2013, obligația de plată a timbrului de mediu intervine atât cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din Romania și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Ca atare, odată cu . OUG nr. 9/2013 (15 martie 2013), nu mai există nicio discriminare sau influențare a comportamentului cumpărătorilor de autoturisme second-hand. Pe cale de consecință, Curtea constată că nu există niciun temei legal pentru obligarea autorității publice competente la înmatricularea, fără plata timbrului de mediu, a autovehiculelor provenite din Uniunea Europeană și care se doresc a fi înmatriculate pentru prima dată în România după această dată. Or, autovehiculul achiziționat de către intimatul-reclamant este într-o astfel de situație, fiind înmatriculat în Spania (stat membru al Uniunii Europene) la data de 26.08.1996, în vederea înmatriculării sale pentru prima dată în România fiind necesară achitarea sumei reprezentând timbrul de mediu.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat greșit, respectiv cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în OUG nr. 9/2013, că refuzul recurentei-pârâte de înmatriculare a autovehiculului fără plata timbrului de mediu, cuprins în adresa nr. P36/25.04.2013 (fila 35 din dosarul de fond), ar fi nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004. Contrar soluției instanței de fond, Curtea reține că exercitarea dreptului de apreciere al recurentei-pârâte nu s-a făcut nici prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, nici prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, ci în limitele legii și cu respectarea dispozițiilor OUG nr. 9/2013, care sunt conforme art. 110 din T.F.U.E.
Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. 1 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în totalitate sentința recurată și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței nr. 1070/06.06.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M. B., cu domiciliul în ..
Casează în tot sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. PODARUDANIEL M. D. I. F.
GREFIER
M. B.
Red/thred. DDM/ 5 ex/ 30.03.2015
Judecător fond: V. V., Tribunalul Teleorman.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 812/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2199/2015. Curtea de... → |
|---|
