Anulare act administrativ. Sentința nr. 1989/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1989/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 846/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1989
Ședința publică de la 03.07.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află pronunțarea în cauza de contencios administrativ privind pe reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 16.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ , reclamantul R. V. a chemat în judecată pe pârâta INSPECȚIA J., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea rezoluției din 13.01.2015 a Inspecției Judiciare prin care s-a dispus clasarea sesizării înregistrata sub nr 5073/IJ/3981/DIJ/2014 din 17.11.2014 pe care o consideră netemeinica si nelegala, solicitând desființarea acesteia si pe cale de consecința: - in principal, admiterea sesizării prin exercitarea acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor reclamați, sau - in subsidiar, retrimiterea sesizării la Inspecția Judiciara in vederea completării cercetarilor.
În motivarea acțiunii s-a arătat că greșit a considerat instanța ca actul inregistrat la Ministerul Justiției si (re)inregistrat ulterior pe rolul Inspecției Judiciare (IJ) sub nr 3780/IJ/2578/DIJ/2013 (in care am formulat "aceleași critici") a fost o sesizare susceptibila de analiza la nivelul IJ.
Cu nr_/08.03.2013 a adresat Ministrului Justiției (unul din titularii acțiunii disciplinare) o plângere impotriva unor d-ne judecătoare de la Trib. B.. La începutul lunii iulie 2013 IJ comunicase ministerului rezultatul cercetărilor prealabile, ocazie care a solicitat o audienta la dl. ministru cu scopul de a-l convinge sa promoveze acțiunea disciplinara. La data de 16.07.2013, a inmanat d-lui secretar de stat M. personal, in audienta, un act intitulat "memoriu" cu scopul de a-l pune in dosarul ce conținea rezultatul cercetărilor prealabile de curând sosit (pe care-l avea pe birou) si folosi cu titlu de dovada impotriva celor trei judecătoare pe aspectul efectele juridice dezastruoase pe care începuse sa le aiba impotriva sa decizia civ. nr 3010/2012 semnata de judecătoarele reclamate si in baza căreia d-na judecător A. M. M. (AMM) pronunțase s. c. nr 1883/2013, sediu al gravei neglijente de care se plânge in prezent. Nu a dorit niciodată ca acest memoriu (depus alăturat) sa fie considerat "sesizare" in sensul de plângere disciplinara impotriva AMM si cu atat mai puțin ca el sa fie trimis IJ. aspect in favoarea căruia aduc următoarele argumente:
1.1. "memoriul" nu are petitul unei plângeri (sesizări) disciplinare, cunoscând foarte bine modul de formulare al petitului si conținutului unei astfel de plângeri, știind cu cine ma "bat":
1.1.1.denumesc intotdeauna actul "plângere disciplinara";
1.1.2.nominalizează judecătorii pe care-i reclamă;
1.1.3.evidențiază temeiul de drept al plângerii;
1.1.4.arată ce vrea de la entitatea căreia ii adresează plângerea si
1.1.5.introduce intotdeauna motivarea plângerii prin formula "motivele plângerii", nominalizând clar, fara echivoc, neregulile susceptibile a contura grava neglijenta.
Se poate lesne observa ca exista o diferența majora intre modul de redactare al plângerilor disciplinare_/2013 si cea din prezenta cauza si memoriul dat d-lui M. (magistrat aflat pe un post politic) in audienta: in timp ce plângerile respecta algoritmul 1-5, memoriul are formulare de note scrise: "Subs. ..., petent in plângerea disciplinara impotriva unor magistrați de la Trib. B.. inreg. la Dvs sub nr_/08.03.2013, va rog sa analizați oportunitatea promovării acțiunii disciplinare prealabile (impotriva magistraților din plângerea nr_, n. mea) având in vedere ș[ (subliniez "si") prezentul memoriu prin care dorește sa prezinte efectele catastrofale ale deciziei nr 3110/23.11.2012 semnata de judecătoarele reclamate ...". In final a solicitat același lucru ca in petit, pentru a-l intari: "va rog, d-le ministru, sa dispuneți acțiunea disciplinara prealabila ... pedepsindu-i, măcar contravențional, pe magistrații care greșesc grav, cum s-a-ntamplat in cauza de fata" (adică in cauza pe care o avea M. pe birou - plângerea nr_/2013 - obiect al audientei).
1.2.nu aveam cum s-o reclam pe AMM pt. ca nu se terminase ciclul procesual fond-recurs, urma recursul, cale de atac in care-și punea mari speranțe si pe care ar fi castigat-o daca nu venea d-na jud. RE cu ideea "salvatoare" dar profund nelegala de a-i inlocui dreptul cu interesul (este absolut convins ca a determinat-o pe președinta completului, BMA, sa-i dea d-ei sa redacteze si sa-i inlocuiasca dreptul de a participa la judecata cu "interesul" in cauza).
1.3.specificația din finalul alin. 2 al memoriului, din care rezulta clar ca d-na judecător M. (reclamata in prezenta cauza) urma sa fie reclamata (adică nu era inca reclamata): "... incompetentei judecătoarei M. ... viitoare clienta a Dvs si a Inspecției judiciare" (subl. imi aparține). D-sa a devenit abia acum "clienta", dupa pronunțarea recursului (contestația in anulare "nu se pune", pt ca este o cale de atac pe care CEDO n-o considera ca facand parte din ciclul procesual).
1.4.nu avea nici un interes sa lungesc soluționarea dosarului disciplinar inreg. la nr_/ 08.03.2013 cu o noua cercetare prealabila făcuta de IJ în care n-are nici cea mai mica incredere; încredere avea in ministrul justiției ca om politic - (nu in magistratul M.).
Faptele d-lui secretar de stat F. A. M. si ale șefei Serv. comunicare si relații publice, C. S., de nesocotire a voinței sale," botezare" a memoriului drept "sesizare" si trimiterea lui împotriva manifestării mele de voința la Inspecția Judiciara, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu, fals intelectual si înșelăciune (i s-au păgubit drepturi) in dauna sa, motiv pentru care iși rezervă dreptul de a se plânge parchetului competent.
2. Argumentul "criticile petiționarului vizează modul de soluționare a raporturilor juridice de drept material dar si procesual, care au făcut obiectul dosarelor menționate mai sus, la care se face referire in sesizare", este complet greșit, excedând realității factuale prezentate in plângere. (Era aproape convins ca asa ii va apară IJ pe cei reclamați)
2.1. "Raporturile" pretins a fi făcut obiectul criticilor sunt exclusiv de ordin procesual (nu "material dar si procesual", cum mincinos incearca s-o "dea" IJ).
2.1.1. "Subsemnații Papacica ... depunem prezenta PLÂNGERE împotriva organului de executare - T. G.-care a refuzat sa "îndeplinească ultimul act de executare..." (bolduirile ii aparțin), consemnează debitorii in debutul petitului plângerii. "Onorata instanța ... va rugam respect(u)os (agramatismul debitorilor devine supărător) sa dispuneți radierea somației ... sau sa-l obligați pe executorul... sa înainteze ta C. F. ... cererea de radiere isi desăvârșesc aceștia petitul. Raportul juridic este definit, in general, ca o relație sociala reglementata de o norma juridica. Evident ca raportul juridic de drept material este o relație sociala reglementata dc o norma de drept material. "Raportul juridic cuprinde trei elemente:
a)subiectele sau părțile intre care se stabilește raportul juridic (relația sociala reglementata de norma de drept material);
b)conținutul raportului juridic, ce cuprinde drepturile subiective si obligațiile pârtilor;
c)obiectul, adică acțiunea, inacțiunea sau conduita pe care trebuie s-o urmeze subiectul activ si subiectul pasiv din raportul juridic.
Elementele ... constituie structura acestuia, ... lipsa unuia dintre ele atrage inexistenta raportului" (bolduirea ii aparține) (prof. univ. dr. A. P. - Teoria dreptului, Editura Fundației "România de "Mâine", B.. 1999, p. 156).
Solicitarea "subiecților activi" Papacica de obligare a executorului - devenit "subiect pasiv" - la emiterea unui act către C. F. s-a făcut in cadrul fazei de executare silita reglementata de Codul de procedura civila in Cartea V ("Despre executarea silita") iar temeiul de drept l-a constituit art. 53 (56) din Legea nr 188/2000, norma de drept procesual stabilita chiar de judecatoarea reclamata AMM si care ar fi trebuit sa reglementeze raportul juridic procesual civil (relație sociala reglementata de normele de drept procesual civil) între instanța de judecata (d-nele judecătoare reclamate) si persoanele (debitorul si executorul) ce "participau" la activitatea judiciara ce se desfășura în vederea soluționării pricinii civile (dosarul nr_ ) deduse judecații si, ulterior, executării hotărârii (ghilimelele nu sunt intamplatoare).
2.1.2.Existenta unor raporturi juridice de drept material intre petenti si executor (pe care IJ considera ca le-a criticat) presupunea, drept premisa a unor astfel de raporturi, existenta unei relații sociale intre aceștia, respectiv intre debitorii din dosarul de executare nr 361/2005 (Papacica) si executor (T. Ghe), relație care nu putea exista, intrucat executorul este un organ (agent) investit de stat cu prerogativa instrumentării, executării silite a titlurilor depuse de creditor si care niciodată nu poate intra in "relații sociale" cu părțile pentru ca nu are nici un fel de interese fata de ele. Singurul raport juridic de drept material pe care executorul il poate evea cu părțile este unul contractual legat de onorariu.
2.1.3.Natura exclusiv procesuala a abaterilor de la o legala "soluționare" de către judecătoarele reclamate a raporturilor juridice a fost indicata de reclamant in notele de subsol consemnate in precizările referitoare la plângerea disciplinara înregistrate la CSIvl sub nr 1/109/ 05.01.2015: ""abaterile nr 1, 4 si 5 sunt încălcări ale normelor generale de procedura (de drept comun) sancționate de:
-art. 129 alin. 4 si 5** (lipsa rolului activ al instanței) si art. 112 pct. 4 teza a II-a C. pr. civ.** (acceptarea unei acțiuni informe, cu temeiul de drept nearatat) - 1 si 5 si respectiv,
-art. 105 alin. 2 C. pr. civ.** (funcționar incompetent) - 4, iar abaterile 2, 3, 6 si 7 sunt încălcări ale normelor de procedura speciale prevăzute in art. 53 din Legea nr 188/2000 a executorilor judecătorești coroborat cu art. 105 alin. 2 C. pr. civ. (nulitatea actului de procedura cauzata de neobservarea formelor legale) - norma generala".
2.2. Chiar daca s-ar presupune prin absurd ca petentii Papacica au investit instanța cu o plângere având ca obiect soluționarea unui raport juridic de drept material născut in cadrul procedurii de executare silita si concretizat prin pretinsul lor drept de a obține adresa de radiere a somației de plata care ar impune executorului obligația corelativa de a o emite, se observa atat din forma cat si din conținutul sesizării sale ca nu a criticat pe fond hotărârea. Desi pot constitui critici pe fond aspectele reclamate nu au fost prezentate pe post de astfel de critici, ci de argumente susceptibile sa susțină existenta gravei neglijente in aplicarea legii procedurale. Sigur, greșelile de judecata pot fi relativ ușor presupuse, dar asta nu înseamnă ca IJ (presupusa depozitara a unor rigori si reguli de judecata specifice pregatirii profesionale de magistrate a indivizilor ce o compun) are dreptul sa-mi schimbe obiectul plângerii! Critica greșelilor de judecata nu l-a interesat pe reclamant in aceasta faza, constient si de faptul ca nu are dreptul sa facă asa ceva. Iși rezervă acest drept ulterior, in revizuire, cand va solicita retractarea hotărârii fondului. A evidențiat si "criticat" doar neregulile procesuale comise de judecătorii reclamați in activitatea de judecata prin nesocotirea din culpă. în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, a normelor de drept procesual arătate in plângere.
2.3. Instituția soluționării raportului juridic, fie el material sau procesual, nu exista in nici o ramura a dreptului. Este adevărat, raportul juridic este prezent, dar el este doar "materialul" cu care se lucrează in dosar; ceea ce judecătorul soluționează nu este raportul juridic, ci problema de drept (chestiunea juridica) dedusa judecații. "Nodul gordian al oricărui dosar dedus judecății este problema de drept ridicată, iar actul de justiție propriu-zis reprezintă întotdeauna aplicarea unui text de lege anume la o situate de fapt extrem de concretă. Procesul decizional al judecătorului este unul abstract și în mod fundamental reprezintă răspunsul instanței la o chestiune de drept ridicată în dosar. Soluția judecătorească dezleagă în mod esențial o problemă juridică litigioasă. Orice hotărâre judecătorească se poate reduce la un număr limitat de probleme juridice, iar identificarea acestora reprezintă modalitatea cea mai eficientă de înțelegere a soluției instanței" (Internet. Cuvinte cheie: A. T. N. Cum se citește hotărârea judecătoreasca).
3. Argumentul "aceste critici (de la pct. 2, n. mea) nu sunt susceptibile de analiza in procedura verificărilor administrative, reglementata de dispozițiile art. 45 si urm, din Lg nr 317/2004 ... "este greșit
3.1. Argumentul dovedește ca inspectorul-sef semnatar al rezoluției criticate n-a inteles (sau n-a vrut sa-nteleaga) nimic din litera si spiritul modificărilor aduse Legii nr 317/2004 privind CSM de către Legea nr 24/2012 care modifică și completează Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor precum și Legea nr 317/2004, comitand el insusi abaterea constând in nesocotirea din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil, normele de drept material si procesual (vezi ANEXA1,2).
Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției", "judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali", "Judecătorii si procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile si libertățile persoanelor, precum si egalitatea lor în fata legii si să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor si procurorilor ..." (dispoziții generale) si "există gravă neglijență atunci când judecătorul... nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual" (dispoziție punctuala privind fondul), glasuiesc art. 1, 2 al. 3, 4 al. 1 si, respectiv, 991 al. 2 din Lg nr 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (completata prin Lg nr 24/2012 mai ales în ceea ce privește răspunderea). De asemenea, art. 3 al. 2 din Codul deontologic prevede: „Judecătorii și procurorii trebuie sâ-și exercite funcția cu obiectivitate și imparțialitate, având ca unic temei legea ..." (bolduirile ii aparțin). Din coroborarea susmenționatelor norme speciale (având in vedere si prev. art. 51 al. 1 lit. a si b, 52 si 53 al. 1 din Lg nr 24/2000 privind normele de tehnica legislativa), rezulta ca exista grava neglijenta atunci cand judecătorul, aflat in exercițiul activității judiciare de înfăptuire a justiției, ca de altfel in intrega lui activitate, nesocotește din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil, normele de drept material ori procesual (care constituie unicul temei al exercitării funcției sale si pe care este obligat sa le cunoască), avantajând astfel o parte in dauna celeilalte pe care o vatama, norme cărora este obligat sa li se supună in mod exclusiv, sau, mai concis, judecătorul se face vinovat de grava neglijenta daca, judecând o cauza, nesocotește din culpa, in mod grav, neîndoielnic si nescuzabil, legea căreia este obligat sa i se supună, avantajând o parte si producând o vătămare celeilalte.
Nou-introdusul art. 991 din Lg nr 303/2004 definește conceptul de exercitare a funcției cu "rea credința sau grava neglijenta", plasandu-l acolo unde ii este locul, adică in activitatea propriu-zisa de judecata, deoarece legiuitorul nu a indicat limitativ acțiunile magistratului prin care cauzează încălca rea, permițând cenzura actului de justiție. spre disperarea magistraților de felul d-nei V. C., sefa (vremelnica) a IJ, obișnuiți sa li se ascundă abuzurile in spatele fumatului clișeu al "supunerii numai în fata legii", clișeu exploatat pana la paroxism de o scrie de magistrați care, "supuși numai legii", au adus imense prejudicii de imagine justiției si României.
3.2. Ca reglementările introduse prin Lg nr 24/2012 permit a fi cercetata gravitatea nesocotirii legii de către judecători si in cazul activității de analiza a fondului unei cauze se dovedește si cu:
3.2.1.conținutul criticilor de neconstitutionalitate aduse Lg nr 24 2012 de CSM prin cererea adresata instanței supreme prin care Consiliul Superior al Magistraturii cere Înaltei Curți de Casație si Justiție sa sesizeze Curtea Constituționala cu privire la legea răspunderii magistraților, adoptata joi, 15.12.2011, de Senat: "C. S. M. considera ca legea astfel adoptata are prevederi care aduc atingere independentei judecătorului, atat din perspectiva controlului asupra fondului hotărârilor judecătorești, cat si in ce a ce privește reanalizarea unor hotărâri definitive si irevocabile, precum si implicarea Executivului in declanșarea acțiunii disciplinare impotriva judecatorilor si procurorilor".
3.2.2.prezentarea d-lui prof. univ. dr. M. Ș. la Conferința „Raspunderea magistraților în lumina evoluțiilor recente de la nivel european și național", sediul Academiei - Clubul Academicienilor, la 15.03.2012 (ANEXA 5): "Moduri care suntdefinite noțiunile de rea-credință și gravă neglijență include și încălcarea dreptului aplicabil (/norme materiale și/sau procesuale) ca urmare a interpretării regulilor de drepi. împrejurărilor de fapt și probelor (deoarece nu sunt arătate limitativ acțiunile m igistratului prin care cauzează încălcarea)".
3.3. Unde erau si ce făceau distinsele doamne judecătoare reclamate cand compuneau textele hotărârilor - sediu al presupuselor abateri disciplinare invocate - care atesta nesocotirea in 7 (șapte) ocazii in mod grav, neindoielnic si nescuzabil, a normelor de drept procesual? La ștrand cumva? La piața sau in dormitor? Nicidecum! Se aflau in incinta unor unități jurisdictionale, judecau procese si redactau hotărâri! Adică erau in plina activitate de "înfăptuire a justiției! Si cui trebuiau Domniile-lor sa se supună? Fărădelegii prezentate insidios de niște escroci agramați (i-a numit pe petentii Papacica) sau articolului 53 (56) din legea speciala nr 188/2000 care prevede expres si imperativ ceva ce ele au nesocotit
-din culpa (formă de vinovăție care constă in neprevederea sau in atitudinea ușuratică a făptuitorului față de rezultatul socialmente periculos ai faptei saie. Culpa gravă - rezultatul cert sau probabil era ușor de prevăzut. Nebăgare de seama, cand făptuitorul a lucrat fara atenția necesara),
-in mod grav (adverb, foarte, greu, rău, serios, tare. (E ~ bolnav.),
-neindoielnic (care nu provoacă îndoială, nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil).
-nescuzabil (care nu poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea)?
4. Argumentele "... exercitarea dreptului prev. de art. 97 al.l din Lg nr 303/2004 ... nu poate pune in discuție soluțiile pronunțate prin hotarariri judecătorești din perspectiva legalității si temeiniciei acestora" si "... intrucat Inspecția Judiciara nu exercita atribuții de verificare a legalității si temeiniciei hotărârilor ..." sunt străine de natura plângerii
4.1. reclamantul a investit CSM cu o plângere disciplinara, căreia, in baza principiului disponibilității (universal valabil in cazul tuturor genurilor de petiții), i-a stabilit ca obiect tragerea la răspundere disciplinara a unor magistrați care, in opinia sa, s-au făcut vinovați de săvârșirea abaterilor cuprinse in Legea nr 303/2004 si precizate prin Lg nr 24/2012 la art. 99 rap. la 991 prin care s-a extins sfera abaterilor disciplinare, definindu-se conceptul de exercitare a funcției cu gravă neglijență si rea credință. "Procedurile disciplinare "împotriva judecătorilor trebuie sa privească presupuse abateri profesionale care sunt grave si de neiertat si care discreditează sistemul judiciar". (Partea III, pct 25 din recomandările de la Kiev cu privire la independenta judiciara in Europa de est ... - OSCE, 2010 - Internet, cuvinte cheie: Răspunderea magistraților. Standarde internaționale). "Interpretarea legii, aprecierea faptelor sau evaluarea probelor, pe care judecătorii trebuie sa le realizeze pentru soluționarea cauzelor, nu trebuie sa dea naștere la angajarea răspunderii civile sau disciplinare, cu excepția cazurilor de rea-credinta si grava neglijenta" (Recomandarea nr R. (2010) 12 adoptata de Comitetul Miniștrilor al Cons. Europei la 17 nov. 2010 adresata statelor member, pct. 66).
4.2.Conștient de limitările impuse de lege si recomandări, a evitat atat formal cat si conceptual sa aducă in atenția CSM, ca obiect al sesizării, critica soluțiilor pe fond in cauzele in care a identificat posibilele abateri, cu atat mai puțin de a le pune in discuție.
Formalismul sesizării respecta intru totul modelele de plângere disciplinara agreate de sistem si poate spune, fara falsa modestie, ca sesizarea este, din punct de vedere formal (si nu numai) un model al genului. Petitul este caracteristic sesizării, abaterile indicate si motivate "pertinent, complet, omogen, convingător si accesibil, precis si concis, corespunzând de asemenea imperativelor logicii " (nu numai d-na C. a copiat din manuale ...)Apare mai mult decât evident faptul ca atat din forma cat si din conținutul sesizării sale nu rezulta ca a criticat pe fond hotărârea. Desi pot constitui oricând critici referitoare la greșita aplicare a legii de procedura care sa afecteze insasi legalitatea si temeinicia hotărârilor, reclamantul nu a dorit acest lucru, aspectele reclamate nu au fost prezentate pe post de astfel de critici, ci de argumente susceptibile sa susțină existenta gravei neglijente in aplicarea legii procedurale. Faptul ca din conținutul plângerii se degaja nemulțumirea pe aspectul soluționării fondului nu trebuie in nici un caz sa dea dreptul cuiva sa-i răstălmăcească obiectul sesizării sau sa-l "împingă" ." sub apectul contracarării motivelor prezentate in susținerea abaterilor invocate, cum a făcut distinsa sefa a IJ, care se va alege cu o plângere disciplinara dar si cu una penala pe abuz in serviciu si fals intelectual (ori e "ad-tiv", ori nu!)
5.IJ a interpretat legea in sensul neaplicarii ei (adică de asa maniera ca ea sa nu producă efecte)
Unul din cele trei criterii de interpretare a legii civile este cel care ia in considerare metoda de intepretare folosita. Intre cele 4 metode din cadrul acestui criteriu (gramaticala, sistematica, istorico-teleologica si logica), se distinge interpretarea logica. Metodei de interpretare logica (logicii formale) a legii civile ii sunt proprii reguli si argumente, adesea exprimate prin adagii, unul din acestea fiind actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat, adagiu latin ce exprima regula conform căreia orice norma juridica trebuie astfel interpretata incat sa se identifice posibilitatea aplicării ei, iar nu sa se motiveze imposibilitatea aplicării ei, sau, in rezumat, legea trebuie interpretata in sensul aplicării, nu in sensul neaplicarii ei. Aceasta regula conținuta in art.978 din Codul civil de la 1864 se refera la interpretarea convențiilor, dar, pentru identitate de rațiune (ubi eadem est ratio, eadem solution esse debet), doctrina juridica a extins-o si la interpretarea normei de drept civil. De lege lata, aceasta regula de interpretare fundamentează principiul aplicării imediate a legii civile noi.
6.IJ a interpretat legea ignorând finalitatea urmărita de legiuitor la momentul adoptării ei
Interpretarea istorico teleologica presupune stabilirea sensului unei dispoziții legale, tinandu-se seama de finalitatea urmărita de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face partea acea dispoziție, . dat. Apare ca evident faptul ca senatorii care, la data de 15.12.2011, au votat adoptarea proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii 317/2004 privind C. S. M., referitor la răspunderea disciplinară a magistraților și reorganizarea Inspecției judiciare propus de ministrul justiției de atunci, dl C. P., au avut in vedere creșterea răspunderii magistraților fata de actul de justiție pe care-l semnează (vezi ANEXA 1 si 2). Prezent in ziua votului in Plenul Senatului, d-sa a spus: "în acest moment nu există o răspundere eficientă și aceasta produce derapaje și trebuie să puneți capăt acestui lucru. O puteți face prin acest proiect într-un mod care prezervă separația puterilor, care asigură în continuare ultimul cuvânt justiției asupra oricărei cercetări disciplinare"
7.IJ a evitat sa cerceteze gravitatea incalcarilor de lege procesuala comise de judecătorii reclamați in cele 7 abateri cuprinse in plângerea precizata, preferând sa adopte o atitudine comoda si păgubos corporatista de "non combat", hrănind implicit abjecția debitorilor mei, soții Papacica.
IJ s-a eschivat de la principala sa îndatorire pentru care a fost reorganizata. In loc sa ia fiecare abatere in parte si s-o cerceteze prin prisma noilor reglementari, sa vada daca apar "indiciile", aceasta entitate "prea mica pentru un război atat de mare" s-a eschivat, încercând cu argumente jalnice, frizând ridicolul, sa acrediteze idea profund nelegala ca plângerea mea este, vezi-doamne, o cale de atac mascata.
8.Nu exista nici un motiv care sa fi impiedicat IJ sa disjungă cercetarea abaterilor comise in dosarul nr_/302/2014 de cele din dosarul nr_, hotărât irevocabil
Daca in cazul dosarului nr_/302/2014 (contestație in anulare) reclamantul este dispus sa accept motivarea IJ (rezervandu-și dreptul de a declanșa o noua procedura disciplinara imediat ce tribunalul ii va respinge recursul, cu refuzul de a face cercetare in dosarul nr_ nu este de acord in ruptul capului, fiind decis sa meargă pana-n "pânzele albe": instanțe, parchete, guvern, parlament, președinție, presa, TV, CEDO. Principalele premise ale adoptării Legii nr 24/2012 n-au fost nici criticile străinătății si nici "voința politica" a unor miniștri, ci zecile de mii de sesizări ale unor cetățeni nedreptățiți, asa ca mine. "Prosti dar mulți"!
Se observa lesne din dosar ca inspectorul judiciar n-a furnizat nici un motiv legal care sa justifice imposibilitatea cercetării gravitații abaterilor judecătorilor reclamați care au judecat in fond si recurs dosarul nr_ ; tot, dar absolut tot ce a invocat IJ in sprijinul "fentarii" cercetării disciplinare fiind chestiuni pastisate de pe vremea Marianei A..
9.Argumentele "... exercitarea dreptului prevăzut de art.97 al. 1 din Lg nr 303/2004 ... nu poate pune in discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești din perspectiva legalității si temeiniciei acestor. Faptul ca aceste aspecte sunt susceptibile de analiza numai in cadrul jurisdictional, rezulta de asemenea si din norma de principiu cuprinsa in art. 98 alin. 1 din Lg. nr 303/2004 care delimitează cadrul angajării răspunderii disciplinare ... la "abaterile de la indatoririle de serviciu" si la "faptele care afectează prestigiul justiției". / In raport de aceasta norma de principiu, modul de aplicare a normelor de drept... in procesul interpretării si aplicării legii nu poate fi considerata o "abatere de la indatoririle de serviciu" sau o "fapta care afectează prestigiul justiției" iar cenzurarea acestuia in procedura verificării administrative nu poate fi realizata" sunt parțial greșite si străine de natura plângerii.
9.1. Argumentul nesocotește art. 49 - 51 din Lg nr 24/2000 privind privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Se observa ca art. 98 este plasat imediat dupa titlulCap.il (Răspunderea disciplinara a judecătorilor si procurorilor) si are caracterul unei dispoziții generale, cuprinzând prevederi care orientează reglementarea răspunderii ce urmează, "determina obiectul si principiile acesteia" (art. 50 teza a l-a, Lg 24/2000). El reprezintă reluarea reglementarii din cuprinsul art. 94 din Lg 303/2004 (dispoziție cu un grad mai mare de generalitate) adaptata la specificul reglementarii din cap. II pt ca legiuitorul a considerat ca o asemenea reluare este strict necesara pentru intelegerea dispozitiilor ce vor urma (reglementarea propriu-zisa a raspunderii) "cu care formează un tot unitar" (art. 50 lg 24/2000, teza ultima). Urmează reglementarea de fond a răspunderii disciplinare, art. 99 - 101 din Lg nr 303/2004, articole care cuprind reglementarea propriu-zisa a relațiilor sociale ce fac obiectul Titlului IV al actului normativ - Răspunderea judecătorilor si procurorilor - si care, asa cum a dovedit anterior, "formează un tot unitar" cu prev. art. 98.
9.2. Asa cum a dovedit in cuprinsul pct. 3, noile reglementari introduse prin Lg nr 24/2012 permit IJ sa analizeze gravitatea incalcarilor de lege comise de judecători chiar si in exercitarea funcției de judecata propriu-zisa constând in aplicarea normelor de drept la situația de fapt reținuta. Atenție, analiza gravitații încălcării legii materiale sau procesuale in astfel de ocazii nu înseamnă ca se pun in discuție soluțiile pronunțate. Ele se vor pune in discuție in revizuire (daca se va ajunge acolo!) Inspectorul analizează in ce măsura judecătorul a nesocotit din culpa, in mod grav, neîndoielnic si nescuzabil, normele de drept material sau procesual invocate in sesizare, stabilește daca sunt sau nu "indicii" (dar numai dupa ce a făcut analiza menționata anterior - nu cum a procedat inspectorul-sef C. -) si dispune sau nu trimiterea in judecata la CSM secția judecători. Simplu! Se "cenzurează" oare dispozitivul hotărârii pana in acest moment? Evident ca nu! "Cenzurarea" se va face, eventual, in revizuire, gratie cuprinderii in textul art. 322 C. pr. civ. a cazului de revizuire adaptat efectelor unei eventuale sancționări disciplinare a magistratului (art. 322 pct. 4 teza ultima C. pr. civ.).
Pârâta INSPECȚIA J., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, prin acțiunea formulată, reclamantul R. V. și-a exprimat nemulțumirea față de rezoluția de clasare din data de 13 ianuarie 2015, emisă de Inspecția J. în dosarul nr. 5073TJ/3981/DIJ/2014, solicitând instanței. în principal, admiterea sesizării prin exercitarea acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor reclamați și, în subsidiar, retrimiterea dosarului Inspecției Judiciare în vederea completării cercetărilor.
I.Raportat la soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ solicită respingerea ca inadmisibil a capătului principal de cerere.
Astfel conform art. 44 alin. (3) din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de judecători poate fi exercitată doar de Inspecția J., prin inspectorii judiciari, de ministrul justiției sau de președintele înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere aceste prevederi legale solicită respingețirea ca inadmisibil capătul principal de cerere care vizează „admiterea sesizării prin exercitarea acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor reclamați."
II. Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, înregistrată sub nr. 1/_/13.11.2014, înaintată spre competentă soluționare Inspecției Judiciare și înregistrată la Direcția de Inspecție J. pentru Judecători sub nr. 5073/1J/3981/DIJ/2014, reclamantul a invocat săvârșirea unor „eventuale abateri disciplinare" de către judecătorii M. A. M. și A. R. P. din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București, B. M. A., R. E. și S. R. din cadrul Tribunalului București și a solicitat angajarea răspunderii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea 303/2004 privind statutului judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Verificările prealabile determinate de sesizarea formulată de reclamant au fost efectuate de inspectorul judiciar desemnat în condițiile art. 11 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară de către Inspecția J., aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 802/29 noiembrie 2012, competența Inspecției Judiciare fiind, potrivii prevederilor art. 45 alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, de a stabili dacă există indiciile săvârșirii de către magistrați a unei abateri disciplinare și de a se pronunța după caz. în funcție de rezultatul verificărilor.
Precizează că în cauză au fost depuse toate diligentele necesare pentru stabilirea situației de fapt, astfel că prin rezoluția emisă în data de 13 ianuarie 2015, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. 5073/IJ/3981/DIJ/2014. a dispus clasarea sesizării formulate de petent, întrucât a constatat că nu există indicii care să releve comiterea vreuneia din abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 de către magistrații reclamați.
1.Referitor la afirmația reclamantului cu privire la calificarea eronată a memoriului său adresat Ministerului Justiției ca fiind o sesizare în sensul art. 45 alin. (2) din Legea 317/2004 apreciază că aceasta este nefondată întrucât Inspecția J. are obligația legală de a face verificări pentru a stabilii dacă sunt indicii cu privire la săvârșirea unor fapte de natură disciplinară ori de câte ori este sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată sau de către unul din titularii acțiunii.
Astfel, la data de 16 iulie 2013, petentul R. V. a adresat un memoriu Ministerului Justiției, care a fost transmis Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 45 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și remis Inspecției Judiciare spre competentă soluționare, unde a fost înregistrat sub nr. 3780/IJ/2578/DIJ/2012.
În urma verificărilor prealabile efectuate, inspectorul judiciar desemnat în cauză, apreciind că nu există indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare, în temeiul art. 45 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 31 7/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, a propus clasarea sesizării, propunerea fiind transmisă către ministrul justiției.
Având în vedere aceste aspecte apreciem că Inspecția J. a analizat și verificat aspectele sesizate în termenele și limitele impuse de lege. motiv pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
2. Referitor la afirmațiile reclamantului prin care consideră ca fiind greșite argumentele enunțate de inspectorul judiciar prin care califică criticile din sesizare ca vizând ..modul de soluționare a raporturilor juridice de drept material, dar și procesual..", prin care a apreciat că aceste critici .,nu sunt susceptibile de analiză în procedura verificărilor administrative", respectiv prin care a subliniat imposibilitatea punerii în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărârile judecătorești, face următoarele precizări:
Petiționarul, având calitatea de intimat în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București a formulat critici cu privire Ia procedura de citare, la competența materială a Judecătoriei Sectorului 5 București, dar și din perspectiva soluției pronunțate.
Inspecția J. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii poate efectua verificările necesare pentru lămurirea aspectelor sesizate conform art. 97 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 republicată și modificată. însă soluționarea căilor de atac și eventuala cenzurare a hotărârilor pronunțate este dată în competența exclusivă a instanțelor de judecată (conform art. 126 din Constituție justiția se realizează prin înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege).
Rezultă că legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de instanțe nu pot fi analizate în cadrul verificărilor efectuate de Inspecția J.. Stabilirea situației de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză, aprecierea asupra probatoriului, pertinent, necesar și util soluționării unei cauze, interpretarea probelor, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, raționamentul logico-juridic ce stă la baza pronunțării unei anumite soluții și unei anumite hotărâri judecătorești, reprezintă elemente esențiale ale activității de judecată, ce nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecția J., fiind supuse exclusiv controlului judiciar exercitat în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază ca fiind neîntemeiate afirmațiile reclamantului, inspectorul judiciar analizând sesizarea în limitele competențelor conferite de lege.
3.Referitor la afirmațiile reclamantului prin care susține faptul că Inspecția J. a interpretat legea în sensul neaplicării ei, respectiv ignorând finalitatea urmărită de legiuitor la momentul adoptării ei le consideră ca fiind neîntemeiate, constituind practic aprecieri de natură personală raportate la soluția dispusă în cauză, care nu este în consonanță cu interesele sale.
In acest context, în condițiile în care Inspecția J. a efectuat verificări în limitele competențelor prevăzute de lege. faptul că reclamantul nu este mulțumit de soluția dispusă nu poate conduce automat la prezumția că legea a fost interpretată în mod greșit, raționamentul expus în rezoluția de clasare fiind de natură să expliciteze pe deplin maniera în care inspectorul judiciar a interpretat si aplicat dispozițiile legale incidente.
4.în legătură cu afirmația reclamantului referitoare la refuzul de a face verificări în dosarul nr._ face următoarele precizări:
Prin rezoluția emisă la data de 14 octombrie 2013 în dosarul nr. 3780/IJ/2578/DIJ/2013 și comunicată Ministerului Justiției la data de 24 octombrie 2013 s-a propus clasarea sesizării formulate de petiționarul R. V..
Ulterior, prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, remisă Inspecției Judiciare spre competentă soluționare, unde a fost înregistrată sub nr. 5073/1J/3981 /DIJ/2014 petiționarul a formulat aceleași critici cu privire la dosarul nr._, motiv pentru care inspectorul judiciar desemnat în cauză nu a mai efectuat verificări cu privire la aceste aspecte, în conformitate cu art. 6 alin. (5) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția J., aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012.
Având în vedere cele prezentate mai sus. apreciază ca fiind neîntemeiate afirmațiile reclamantului, inspectorul judiciar analizând sesizarea în limitele competențelor conferite de lege.
La data de 7.04.2015 (fila 162) reclamantul a declarat că înțelege să-și retragă sesizarea formulată împotriva d-nei judecător A. R. P., declarație ce va fi apreciată în contextul soluționării pe fond a căii de atac îndreptată împotriva rezoluției a cărei anulare se solicită.
În dovedirea susținerilor lor, părțile au depus la dosar o . înscrisuri.
Verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor art. 131 cod proc. civilă, Curtea a constatat că este competentă să soluționeze prezenta pricină în conformitate cu prevederile art. 96 cod proc. civilă și art. 45-47 din Legea nr. 317/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a reținut următoarele:
În privința excepției inadmisibilității invocată de pârâta Inspecția J., Curtea observă că aceasta are caracterul unei apărări de fond ce va fi avută în vedere la soluționarea pe fond a acțiunii.
Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, înregistrată la nr. 1/_/13.11.2014, reclamantul a solicitat angajarea răspunderii disciplinare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Lega nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către judecătorii M. A. M. și A. R. P. din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București, B. M. A., R. E. și S. R. din cadrul Tribunalului București.
Sesizarea a fost înaintată spre soluționare Inspecției Judiciare unde a fost înregistrată sub nr. 5073/IJ/3981/DIJ/2014 din data de 17.11.2014.
Concret reclamantul a indicat în sesizarea sa că în dosarul execuțional nr. 361/2005 al B. T. G. în care avea calitatea de creditor, prin încheierea din data de 23.03.2012, irevocabilă, s-a admis cererea de abținere formulată de executorul T. G. și s-au menținut actele de executare efectuate de acesta până la data abținerii, că ulterior s-a adresat B. P. V. la care a continuat executarea în dosarul execuțional 727/2012 și că, prin sentința civilă nr. 1883/04.03.2013, doamna judecător M. A. M. a admis plângerea petenților Papacica P. și G. în contradictoriu cu B. T. G. și a dispus obligarea acestuia să emită o adresă prin care să solicite radierea somației de plată.
A mai aratat că în judecarea plângerii nu s-a dispus citarea sa și că Judecătoria Sectorului 5 nu era competentă teritorial, competența aparținând Judecătoriei Sectorului 3 București, fiind instanța de la sediul biroului executorului.
Petiționarul cu referire la aceeași sentință formulează critici și din perspectiva soluției pronunțate, arătând că a fost obligat la îndeplinirea unui act un executor necompetent, căruia îi fusese anulat prin hotărâre irevocabilă dreptul de a mai îndeplini acte în dosarul de executare nr. 361/2005.
A mai precizat că în decizia civilă nr. 2121 /R/2014 pronunțată de Tribunalul București a fost respins recursul pe care 1-a declarat ca inadmisibil, considerând că era un terț care nu avea calitatea de parte în proces și că în mod eronat ar fi invocat nelegala citare, prezentând argumentele pentru care, în accepțiunea sa decizia instanței de recurs este nelegală.
Arată că, după soluționarea recursului a formulat contestație în anulare ce a format obiectul dosarului nr._/302/2014 și care a fost respinsă ca inadmisibilă. Solicită a se avea în vedere vătămarea produsă prin sentința civilă nr. 1883/2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
După verificarea celor afirmate de reclamant pârâta a pronunțat rezoluția din data de 13.01.2015 prin care a dispus clasarea sesizării în temeiul disp. art. 45 alin. 4 lit. b din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată
Cu privire la susținerile reclamantului în sensul că sesizarea sa adresată Ministrului Justiției sub nr. 3780/IJ/2578/DIJ/2013 nu reprezintă în realitate o plângere disciplinară, ci un memoriu ce nu trebuia înaintat Inspecției Judiciare spre soluționare, deoarece nu avea caracterul formal al unei sesizări, Curtea reține că sesizarea a fost soluționată prin rezoluția emisă la data de 14 octombrie 2013 și comunicată Ministerului Justiției la data de 24 octombrie 2013, prin care s-a propus clasarea sesizării formulate de petiționarul R. V.. Prin urmare, făcând obiectul unui alt act administrativ emis de pârâtă, critici referitoare inclusiv la modul de sesizare a instituției pârâte nu pot fi valorificate în cadrul prezentei acțiuni.
În ce privește criticile aduse de reclamant rezoluției de clasare din data de13.01.2015, Curtea constată că în concret, reclamantul se plânge de faptul că în mod greșit Inspecția J. a apreciat că susținerile sale vizează modul de soluționare a raporturilor juridice de drept material dar și procesual, în realitate acestea fiind argumente susceptibile sa susțină existenta gravei neglijente in aplicarea legii procedurale.
Potrivit prevederilor art. art. 99 lit. t) din Lega nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie abatere disciplinară exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.
Conform dispozițiilor art. 99^1 din Legea nr. 303/2004 „(1) Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material sau procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane. (2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește, din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.”
Aceste definiții nu sunt însă suficient de precise putând da naștere la arbitrariu. Deși se afirmă că obiectul judecății îl constituie numai abaterile disciplinare, deci conduita magistraților, aspect ce nu poate fi interpretat ca având semnificația unui control administrativ al hotărârilor judecătorești pronunțate de aceștia, în fapt se urmărește de cele mai multe ori sau chiar se ajunge la verificarea „fondului pricinii” ( sunt analizate aspecte de drept material și procesual după finalizarea procesului) încălcându-se autoritatea de lucru judecat.
Prin urmare, conform deciziei Curții Constituționale nr.2/2012 obiectul judecății unei acțiuni disciplinare îl poate constitui numai abaterile disciplinare, așadar conduita magistraților, aspect ce nu poate fi interpretat ca având semnificația unui control administrativ al hotărârilor judecătorești pronunțate de aceștia. Cu titlu de exemplu au fost enumerate ca abateri disciplinare ce se încadrează în limitele textului de lege citat: încălcarea legii determinată de ignoranță sau de o neglijență nescuzabilă, denaturarea faptelor determinată de neglijență nescuzabilă, pronunțarea unor hotărâri lipsite de orice bază procesuală sau care au la bază o eroare macroscopică sau o neglijență gravă și nescuzabilă.
În speță, reclamantul s-a plâns de faptul judecarea plângerii în dosarul_/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 nu s-a dispus citarea sa și că Judecătoria Sectorului 5 nu era competentă teritorial, competența aparținând Judecătoriei Sectorului 3 București, fiind instanța de la sediul biroului executorului.
Dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1883/04.03.2013, pronunțată de un complet în compunerea căruia a intrat doamna judecător A. M. M.. Prin sentința civilă menționată mai sus, s-a admis plângerea formulată de petenții Papacica P. și Papcica G. în contradictoriu cu intimatul B. T. G. și s-a dispus obligarea intimatului să emită adresă către OCPI București - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 5 București prin care să solicite radierea somației de plată transcrisă sub nr. 24/2006 în cartea funciară a imobilului situat în București, sector 5 .. 29, emisă în dosarul de executare nr. 361/2005.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs petiționarul R. V., soluționat prin decizia civilă nr. 2121R/25.06.2014 a Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, pronunțată de un complet în compunerea căruia au intrata doamnele judecător M. A. Bîrolg, R. E. și R. S.. Prin decizia civilă menționată mai sus, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins recursul declarat de recurentul R. V. ca inadmisibil.
Curtea observă că în practica instanțelor judecătorești s-a conturat opinia potrivit căreia în situația plângerilor împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile de la art. 7 din Legea 188/2000, sunt citate în calitate de părți, potrivit art. 56 din lege petentul care se plânge de neîndeplinirea actului de executare și intimatul executor judecătoresc.
Așadar, față de practica instanțelor în această materie, nu se poate aprecia că lipsa citării creditorului (care nu avea nici calitate de petent nici pe aceea de intimat –întrucât partea s-a plâns de refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act ce intra în atribuțiile sale), nu poate fi interpretată ca o conduită de ignorare evidentă a normelor procedurale care să se înscrie în conceptul de gravă neglijență. Prin urmare, solicitarea petentului de a se aprecia asupra necesității citării sale în proces, nu poate face obiectul verificării de către Inspecția J. în cadrul unei plângeri disciplinare, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de control judiciar.
Prin urmare, nefiind vorba de o ignorare evidentă a normelor de drept procesual, ci mai degrabă de o lacună a legii, care stabilește doar că se citează părțile, fără a indica în mod concret care sunt acestea. Necesitatea citării într-un astfel de proces a celorlalți participanți la executarea silită, ține mai mult de o interpretare exhaustivă a textului de lege, iar nu de încălcarea normelor de procedură, așa cum a arătat petentul.
Pe cale de consecință, în mod corect a stabilit Inspecția J. că verificarea celor susținute în sesizare ar putea fi interpretate ca o exercitare a unor prerogative jurisdicționale, care nu-i sunt conferite.
Pe de altă parte, este de principiu că necompetența teritorială a instanței poate fi invocată doar de pârât, până la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate. Nefiind invocată în cauza vizată excepția necompetenței materiale în condițiile arătate mai sus, nu se poate imputa judecătorului cauzei că nu a îndeplinit din oficiu un act a cărei îndeplinire nu intra în sarcina sa.
Sub un ultim aspect, în faza procesuală a recursului, judecătorii au avut în vedere prevederile art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 cod proc. civilă, atunci când au admis excepția inadmisibilității recursului reclamantului, tocmai în considerarea celor reținute mai sus, astfel încât nici în acest caz nu se poate vorbi de o nesocotire evidentă a regulilor de procedură, care să poată fi analizată de pârâtă în cadrul abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. t din Legea 303/2004.
Raportat la susținerile privind abaterile disciplinare săvârșite în faza procesuală a contestației în anulare, acestea nu vor mai fi analizate, având în vedere că reclamantul a renunțat la sesizarea sa ce o vizează pe d-na judecător A. R. P., ce a pronunțat hotărârea în această cale de atac de retractare.
Pentru toate argumentele reținute mai sus, Curtea, în temeiul prevederilor art. 47 din Legea 317/2004 și art. 18 din Legea 554/2004, va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul R. V. cu domiciliul ales în București, sect. 5, . nr. 41, în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. cu sediul în București, sect.5, .. 40, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. G. C. O.
Red.jud.M.G./4ex.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1986/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1380/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
