Pretentii. Decizia nr. 3648/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3648/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2184/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3648
Ședința publică de la 25.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – Z. G. L.
JUDECĂTOR - D. G.
JUDECĂTOR - Ș. A.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 46/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă K. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 2 C.proc.civ., după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 46/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost admisă cererea formulată de reclamanta K. C. împotriva pârâtei D.G.R.F.P. Ploiești – A.J.F.P.Ialomița, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.519, 28 lei, reprezentând dobânda fiscală aferentă sumei de 1.334 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, calculată conform art.124 și art.120 alin.7 din C.proc.fiscală, de la data de 08.07.2008 (data achitării necuvenit la buget a taxei pe poluare) și până la data de 26.02.2013.
A fost admisă și cererea de chemare în garanție a A.F.M. formulată de pârâta D. Ploiești – AJFP Ialomița, fiind obligat chematul în garanție să vireze în contul pârâtei suma de 1.519, 28 lei, reprezentând dobânda fiscală aferentă sumei de 1.334 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, calculată conform art.124 și art.120 alin.7 din C.proc.fiscală, de la data de 08.07.2008 (data achitării necuvenit la buget a taxei pe poluare) și până la data de 26.02.2013.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 302 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2014 sub nr._ reclamanta K. C. a chemat în judecată pârâta D.G.R.F.P. PLOIEȘTI – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE I. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.519,28 lei reprezentând dobânda legală fiscală, calculată potrivit art. 124 și art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală (OG nr.92/2003) de la data de 08.07.2008 (data achitării necuvenite la buget a taxei pe poluare) și până la data de 26.02.2013 precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că prin cererea înregistrată anterior la fosta A.F.P. Slobozia sub nr. 1058/09.01.2013 a solicitat acestei autorități, în baza art.117 alin.1 lit. d din OG nr.92/2003, restituirea de la buget a sumei de 1.334 lei.
Suma în cauză a reprezentat contravaloarea taxei de poluare pe care o achitase, în mod necuvenit, la bugetul respectiv, în baza OUG nr.50/2008, conform chitanței de plată . nr._/08.07.2008 emisă, la vremea respectivă, de fosta A.F.P.Slobozia – Trezoreria Slobozia.
Cererea sa de restituire a taxei pe poluare în cuantum de 1.334 lei a fost respinsă însă de AFP Slobozia, potrivit adresei nr. 1058/09.01.2013.
Ulterior, nemulțumit fiind de soluția dată cererii sale a chemat în judecată fosta AFP Slobozia pentru a fi obligată la restituirea taxei pe poluare precum și la plata dobânzii legale fiscale, sens în care s-a format pe rolul Tribunalului Ialomița dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr.1465/F/02.04.2013 pronunțată în acest dosar Tribunalul Ialomița a admis acțiunea sa, așa cum a fost formulată, iar pârâta a fost obligată la restituirea integrală a taxei pe poluare, în cuantum de 1.334 lei și la plata dobânzii legale fiscale, calculată potrivit art.124 Cod pr. Fiscală, începând cu data de 26.02.2013 și până la data restituirii efective a acesteia.
In ceea ce privește dobânda legală fiscală acordată de instanță, aferentă intervalului 26.02.2013 – 09.05.2014 aceasta i-a fost achitată de pârâtă, conform Deciziei de restituire nr._/20.05.2014.
Având în vedere practica C.J.U.E. în această materie, respectiv C-565/2011 I. c.Statul Român, precum și faptul că în cauză își găsește aplicabilitate principiul priorității normei europene în detrimentul celei interne a fost nevoit să se adreseze cu această cerere pârâtei pentru a i se restitui și dobânda legală fiscală aferentă taxei de poluare plătită, pentru intervalul 08.07.2008 (data plății efective a acestei taxe) la 26.02.2013(data prevăzută în cuprinsul sentinței civile nr.1465/F/02.04.2013 a Tribunalului Ialomița și stabilită conform art.124 Cod procedură fiscală, cerere care a fost respinsă cu motivația că această dobândă i-a fost acordată deja.
Față de acest refuz din partea pârâtei, de a-i acorda această dobândă fiscală, a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune.
In dovedire s-au depus înscrisuri.
In drept reclamantul își întemeiază acțiunea pe disp. Legii nr.554/2004, art.120 alin.7 și art.124 din OG nr.92/2003, O.MF.nr.1899/2004, Hotărârea CJUE pronunțată în C-565/2011, codul de procedură civilă și Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta D.G.R.F.P.PLOIEȘTI – A.J.F.P. I. conform art.205 Cod pr.civilă, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii promovată de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a considerat că cererea reclamantei se dovedește a fi întemeiată pe considerentele de mai jos:
Reclamanta prin cererea înregistrată anterior la D. Ploiești- AJFP Ialomița – Serviciul Fiscal Municipal Slobozia sub nr. 1058/09.01.2013 a solicitat restituirea de la buget a sumei de 1.334 lei reprezentând dobândă fiscală reglementată de OG nr.92/2003 calculată de la data de 08.07.2008 și până la data de 26.02.2013.
În fapt, prin sentința civilă nr.1465/F/02.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ a fost obligată pârâta fostă AFP Slobozia la restituirea sumei de 1.334 lei reprezentând taxă poluare auto încasată necuvenit, suma actualizată cu dobânda legală începând cu data de 26.02.2013 calculată potrivit art.124 Cod pr. fiscală și până la data efectivă a debitului. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Conform înscrisurilor depuse la dosar tribunalul a reținut că dobânda legală fiscală acordată de instanță, aferentă intervalului 26.02.2013 –09.05.2014 i-a fost achitată de pârâtă, în sumă totală de 1801 lei, la data de 20.05.2014 conform Deciziei de restituire nr._/20.05.2014.
In cauză, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adresându-se pârâtei D.G.R.F.P.PLOIEȘTI – A.J.F.P. I. – S.F.M. Slobozia cu solicitarea de a i se achita și dobânda legală fiscală pentru restituirea cu întârziere de la buget a sumei reprezentând taxa poluare autovehicule, dobândă calculată pentru perioada 08.07.2008 (data achitării necuvenite la buget a taxei de poluare) și până la data de 26.02.2013 .
Pârâta, prin adresa nr.1058/09.01.2013 a dispus respingerea acestei solicitări cu motivarea că această instituție a îndeplinit întocmai hotărârea judecătorească pronunțată în cauză.
Instanța a apreciat că refuzul pârâtei în acordarea acestei dobânzi fiscale calculată pentru intervalul 08.07._13 către reclamant este nefondată, în raport de dispozițiile legale în materie coroborate și cu practica C.J.U.E. pronunțată pe această situație de fapt.
Solicitarea privind acordarea și a acestei diferențe de dobândă se bazează, în mod esențial pe cele statuate de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată la data de 18.04.2013 în cauza C-565/11 (curgerea dobânzilor începând cu data achitării necuvenite la buget a taxei pe poluare, iar nu de la data ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art.124 alin.1 și art.70 din OG nr.92/2003.
In contextul în care pârâta i-a restituit deja atât cuantumul taxei pe poluare 1.334 cât și dobânda legală fiscală calculată pe intervalul 26.02._14, conform titlului executoriu amintit, tribunalul a analizat în cadrul prezentului proces, refuzul pârâtei nejustificat de a-i acorda și dobânda legală fiscală aferentă intervalului 08.07._13 în sumă 1.519,28 lei, determinată potrivit calculului expus în cererea introductivă.
Tribunalul a considerat totodată că prev. art.124 alin.1 fraza I din OG nr.92/2003 trebuie interpretate în prezent, în lumina recentei hotărâri pronunțate de C.J.U.E. la data de 18.04.2013, în cauza C-565/2011 (I. c. Statul Român).
Aceasta deoarece, în contextul analizării acestor prevederi, C.J.U.E. a stabilit că :” Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național (...) care limitează dobânzile, acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Cu alte cuvinte, prin hotărârea respectiva, C.J.U.E. a constatat că dreptul intern (in speta, art.124 . fraza I din O.G. nr.92/2003) este neconform cu ,,Dreptul Uniunii"" in ceea ce priveste momentul de la care se naste, in mod real, dreptul contribuabilului la dobanda legala in materie fiscal (pentru sumele platite necuvenit la buget si restituite ulterior).
Pe cale de consecinta, instanta europeana a statuat că, din contră, dobânzile cuvenite cu ocazia taxei pe poluare curg de la data achitării acesteia la buget și până la data restituirii ei efective (paragraful 28 din considerentele hotărârii).
Practic, aceasta înseamnă că, odată cu pronuntarea hotărârii in cauză, se consacră (si) in materie fiscal principiul din dreptul comun privind reparatia integrala a prejudiciului, înlăturându-se astfel inechitatea existenta anterior intre pozitia privilegiata a statului (care, spre deosebire de contribuabil, plătea dobânzi doar pentru perioada ulterioara formularii cererii de restituire, incepand cu a 46-a zi de depunerii cererii respective) si pozitia contribuabilului.
In atare conditii, avand in vedere că, pe de o parte, potrivit dreptului U.E. (prioritar fata de dreptul national, conform Constitutiei Romaniei), hotararile C.J.U.E. reprezintă izvor de drept, sunt general obligatorii (opozabile erga omnes) si au aplicabilitate retroactiva iar, pe de alta parte, că orice autoritate publică dintr-un stat membru este obligată să aplice, de indata si in mod direct, dreptul comunitar (inclusiv hotărârile C.J.U.E.), fără a mai astepta compatibilizarea prealabilă cu acesta a dreptului intern (conform celor decise de C.J.U.E. in cauzele V. Gend & Loos din 1963 si Simmenthal din 1976), este evident că acordarea dobanzii legale fiscale trebuie să se faca de la data plății necuvenite la buget a taxei pe poluare (si până la data restituirii ei efective) iar nu doar de la data expirarii termenului de 45 de zile (socotit de la momentul depunerii la organul fiscal a cererii de restituire a taxei) ori, dupa caz, de la data manifestarii refuzului autoritatii de a restitui taxa.
Prin urmare, privind lucrurile prin prisma hotărârii C.J.U.E. dată in cauza C-565/2011, relevanța termenului prevazut de art.70 din O.G. nr.92/2003 (la care face trimitere art.124 alin.1 din acelasi act normativ a dispărut cu desăvârsire sub aspectul momentului de la care se naste, in mod real, dreptul contribuabilului la dobanda legala fiscala.
Față de toate aceste considerente tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta K. C. împotriva pârâtei D.G.R.F.P. PLOIEȘTI – A.J.F.P. I. și a obligat pârâta către reclamantă să-i achite suma de 1.519,28 lei reprezentând dobânda fiscală, calculată începând cu data de 08.07.2008 și până la data de 26.02.2013.
A admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D.G.R.F.P. PLOIEȘTI – A.J.F.P. I. împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, fiind obligată chemata în garanție să asigure fondurile necesare acoperirii, de către pârâtă, a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.
In temeiul art. 453 Cod pr.civilă a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 302 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.
Impotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea recursului, recurenta-pârâtă a reluat susținerile din fața primei instanțe, reiterând situația de fapt reținută prin sentința recurată, în plus arătând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale aplicabile-art. 124 din OG nr. 92/2003, precum și jurisprudența comunitară în materie.
Totodată, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că prima instanță a interpretat și aplicat în mod corespunzător principiile rezultate din dreptul și jurisprudența comunitare, înlăturând aplicarea art. 124 din OG nr. 92/2003 care limitează dreptul de a beneficia de dobânzile fiscale doar de la expirarea termenului legal prevăzut pentru soluționarea cererii de restituire a acestora, în plus reiterând argumentele invocate și prin acțiunea introductivă.
In drept au fost invocate disp. Art. 205 C.proc.civ, art. 490 alin. 2 fraza a III-a, teza I C.proc.civ. și art. 496 alin. 1 c.proc.civ.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate în fața primei instanțe, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente :
Astfel criticile invocate de către recurenta-pârâtă și care pot fi încadrate în motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 pct. 8 C.proc.civ. sunt nefondate având în vedere că în mod corect prima instanță a dat eficiență în temeiul dispozițiilor art. 148 din legea fundamentală a priorității și caracterului direct aplicabil al dreptului european, prin prisma principiilor jurisprudențiale evidențiate în această materie în cauza M. I., în cadrul căreia CJUE a reținut cu caracter general obligatoriu atât pentru autoritățile interne, cât și pentru instanțele interne următoarele:” Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe,”.
Mai mult, Curtea constată că prin Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în prezent nepublicată în Monitorul Oficial, s-a statuat că „- în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, aprobată de Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, aprobată de Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 120 alin. (7) și art. 124 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, dobânda care se acordă pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, restituite prin hotărâri judecătorești, este dobânda fiscală prevăzută de dispozițiile art. 124 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile cu art. 120 alin. (7) din același act normativ.
- în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 994 din Codul civil de la 1864, art. 1535 din Codul civil, art. 124 alin. (1) și art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, momentul de la care curge dobânda fiscală pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, restituite în temeiul hotărârilor judecătorești, este reprezentat de data plății acestor taxe.”
Coroborând aceste principii, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a constatat că pentru o reparare integrală a prejudiciului suferit de intimata-reclamantă prin plata taxei de poluare în discuție cu încălcarea dreptului comunitar, în temeiul regulilor de drept intern care se supun inclusiv principiului efectivității se impunea admiterea cererii astfel cum a fost formulată prin acordarea acestor dobânzi fiscale calculate chiar de la data plății taxei de poluare, iar nu de o dată ulterioară, neavând relevanță că intimata-reclamantă a beneficiat pe o perioadă ulterioară datei de 26.02.2013 de această dobândă fiscală, recurenta-pârâtă aflându-se în culpă prin stabilirea taxei cu încălcarea disp. art. 110 din TFUE încă de la data plății, respectiv 08.07.2008.
Mai mult, se reține că deși disp. art. 124 din OG nr. 92/2003 sunt aplicabile în dreptul intern, totuși încălcarea dispozițiilor dreptului european justifică în condițiile date, acordarea acestor dobânzi chiar de la data plății taxei contrare art. 110 din TFUE, recurenta-pârâtă refuzând în mod sistematic și nejustificat să restituie atât taxa care constituie debitul principal, cât și dobânzile fiscale aferente acesteia, considerente față de care în temeiul art. 496 și 498 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în . Peco, nr. 14, jud. Ialomița împotriva sentinței civile nr. 46/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă K. C. – CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. „N. G. Darius”, în mun. Slobozia, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Z. G. L. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. I.
Red. DG/ 5 ex.
Jud. fond T. I. – Tribunalul Ialomița
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2307/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 866/2015. Curtea de... → |
|---|
