Pretentii. Decizia nr. 641/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 2618/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._ /C./2013 |
DECIZIA CIVILĂ NR. 641
Ședința publică din data de 02 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ANAF, împotriva sentinței civile nr.290 din 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant . și intimatul-pârât M. M. - ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în temeiul dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 290 din 12.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G. - Secția Civilă a dispus: respinge excepțiile invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și anume excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., cât și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată; admite cererea reclamantei . împotriva pârâtului M. E. și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu; admite în fond cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu și obligă chemata în garanție să plătească pârâtului M. Educației și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili suma de 18.972,18 lei reprezentând taxa de poluare; obligă pârâtul M. Economici și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să-i restituie reclamantei suma de 18.972,18 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art.124 C.pr.fis. începând cu data plății de 04.04.2008 și până la data restituirii efective a sumei.
II. Împotriva acestei sentințe, comunicată la 22.07.2014, a declarat recurs, înregistrat la data de 06.08.2014, pârâtul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Curtea reține că potrivit art. 499 NCPC „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.
II.1 În cauza de față, prin cererea de recurs formulată, partea recurentă – pârâtă a invocat disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, apreciind că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
A reiterat astfel partea recurentă - pârâtă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum si pe cea a lipsei calității de reprezentant, excepții respinse în mod eronat de instanța de fond.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a persoanei care a formulat cererea de chemare în judecata - . – recurenta a arătat că taxa specială auto a fost achitată de către RCI LEASING IFN SA, astfel cum se menționează în acțiune.
Persoana care a formulat cererea de chemare în judecată, reclamanta este parte în contractul de leasing, în calitate de utilizator, iar RCI LEASING IFN SA, în calitate de finanțator, este cealaltă parte din contractul de leasing invocat prin cererea de chemare in judecata, or această calitate nu este suficientă pentru a avea și calitatea de reprezentant ori pentru a formula cererea de chemare în judecata în nume propriu.
În cauză nu se poate reține incidența unei reprezentări legale în sensul art.70 NCPC.
Actul normativ care reglementează activitatea de leasing, respectiv O.G. nr. 51/1997, conferă potrivit art. 12 utilizatorului doar următoarele drepturi: a) de acțiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și postgaranție, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere; b) de a exercita acțiunile posesorii față de terți.
Prin urmare, în cazul unui utilizator al unui bun ce face obiectul contractului de leasing, nu se poate reține incidența unei reprezentări legale a finanțatorului de către utilizator, în scopul atacării unui act administrativ ori pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme.
Mai mult, prevederile legislației specifice activității de leasing se coroborează cu prevederile legii contenciosului administrativ. Astfel, Legea nr. 554/2004 definește în mod expres persoana care poate formula o cerere în contenciosul administrativ la art.2 alin.1 lit.a).
Așa cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, plata a fost efectuata de către contribuabilul RCI LEASING IFN SA, reclamanta . nefiind o persoana vătămata în sensul prevăzut de art.2 alin.1 lit.a din Legea nr. 554/2004.
Faptul că ulterior achitării taxei speciale de către contribuabilul RCI LEASING IFN SA, finanțatorul a facturat suma către reclamanta, este un aspect inopozabil organului fiscal.
De asemenea, . nu are nici calitatea de a reprezentă a RCI LEASING IFN SA, neexistând o împuternicire dată de către societatea de leasing acesteia în vederea introducerii acțiunii în numele RCI LEASING IFN SA, conf. art. 84 alin. 1 NCPC. În cauza, nu se poate reține nici incidența unei reprezentări legale în sensul art. 80 alin.5 NCPC.
Pe fondul cererii, recurenta – pârâtă a apreciat acțiunea na fiind lipsită de temei, taxa litigioasă având fundamentare legală, iar în cauză nu rezultă că acel autoturism ar mai fi fost anterior înmatriculat într-un alt stat UE.
În cauză, nu sunt îndeplinite astfel condițiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003, rep.
A mai apreciat recurenta – pârâtă că în mod eronat s-a dispus actualizarea sumei restituite.
În consecință, a solicitat partea recurentă admiterea recursului ca întemeiat, casarea în parte a hotărârii atacate.
În drept, nu au fost invocate alte dispoziții legale; a fost solicitată judecata în lipsă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 229 din OG nr. 92/2003.
Fiind comunicată cererea de recurs, părțile intimate nu au formulat întâmpinări.
III. Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 483 alin. 4 NCPC rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea, analizând sentința civilă recurată, reține următoarele:
Art. 488 alin. 1 NCPC prevede: ”(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8.când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”.
Totodată, art. 483 alin. 3 și 4 NCPC prevede că „(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”.
Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Curtea reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie.
Recursul este fondat.
Observă Curtea că cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul de față a fost formulată de societatea A. SRL în calitate de reclamantă, aceasta solicitând restituirea sumei de 18.972,18 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, plata dobânzii legale aferente de la data încasării taxei la data plății și cheltuieli de judecată.
Din analiza probei cu înscrisuri administrată în fața instanței de fond, Curtea constată că RCI Leasing România IFN SA a achitat la data de 04.04.2008 suma de 15.943,01 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare (fila 10 din dosarul tribunalului), această sumă fiind ulterior facturată de către RCI Leasing România IFN SA, în calitate de finanțator într-un contract de leasing, în sarcina reclamantei A. SRL, utilizator al autoturismului înmatriculat, prin factura RCILE8027475/_/10.04.2008 (fila 7 din dosarul tribunalului), respectiv 15.943,01 lei + 3.029,17 lei TVA, în total 18.972,18 lei, achitată de partea reclamantă în beneficiul finanțatorului prin ordin de plată din 08.07.2008 (fila 8 din dosarul tribunalului).
În consecință, în cauza de față se identifică existența unui raport juridic de drept fiscal stabilit între plătitorul taxei, respectiv RCI Leasing România IFN SA, și organul fiscal care a încasat acea taxă, respectiv ANAF, precum și, distinct, un raport juridic de drept privat stabilit între RCI Leasing România IFN SA, în calitate de finanțator, și A. SRL, în calitate de utilizator, propriu contractului de leasing.
Potrivit art. 36 NCPC „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”.
Astfel, partea reclamantă A. SRL nu justifică o calitate procesuală activă în raportul juridic de drept fiscal privind restituirea sumei achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, deoarece, față de organul fiscal, calitate de contribuabil a avut societatea RCI Leasing România IFN SA. Faptul că partea reclamantă a achitat o astfel de sumă plus TVA în beneficiul finanțatorului său nu îi conferă o calitate de contribuabil, ci reprezintă doar un efect al raportului juridic de drept privat stabilit în cadrul contractului de leasing.
Potrivit art. 16 și art. 17 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003 „Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal.” (art.16), respectiv „(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport. (2) Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.” (art.17).
În cauza de față, subiectul obligat la plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule era RCI Leasing Romania IFN SA, societatea care, în calitate de proprietar al autoturismului, a procedat la înmatricularea acestuia în cond. art. 11 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., achitând de altfel și taxa în litigiu.
Totodată, potrivit art. 12 din OG nr. 51/997 „În temeiul contractului de leasing, locatarul/utilizatorul are următoarele drepturi: a) de acțiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și postgaranție, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere; b) de a exercita acțiunile posesorii față de terți.”. Or, nici acest act normativ nu este de natură a conferi legitimare procesuală în cauză în beneficiul utilizatorului pentru a acționa ca reclamant în vederea restituirii taxei achitate de finanțator.
Nu se poate reține nici că ar fi intervenit o cesiune a sumei litigioase de la finanțator către utilizator ca urmare a plății din 08.07.2008, căci potrivit art. 30 din OG nr. 92/2003 „(1) Creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii. (2) Cesiunea produce efecte față de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată. (…).”. Nefiind stabilite potrivit legii eventuale sume de restituit sub aspectul taxei speciale și al dobânzii aferente, ceea ce face obiectul procesului de față, astfel că nu se poate admite intervenirea unei cesiuni de creanță.
Față de cele arătate în precedent, Curtea va admite recursul formulat, va casa în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., respingând în consecință acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, precum și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect; se va menține în rest sentința civilă recurată, sub aspectul respingerii excepțiilor lipsei calități procesuale pasive și a netimbrării. Relativ la celelalte critici invocate de partea recurentă, Curtea le apreciază ca fiind subsecvente, nemaifiind necesară analiza lor din moment ce recursul se admite potrivit celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONAL DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în sector 5, București, M. S., nr. 88 împotriva sentinței civile nr.290 din 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant ., cu sediul în G., G-R. Berthelot, ., J. G. și intimatul-pârât M. M. - ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, .>
Casează în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ..
Respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Menține în rest sentința civilă recurată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
P. B. B.
Red. Tehnored:jud.BC/5 ex. / 2015
Tribunalul G. - Secția Civilă
Judecător: M. C.
Comunicat 3 ex. ………………….,
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-02-2015, Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 651/2015.... → |
|---|
