Anulare act administrativ. Încheierea nr. 5/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 5/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 6464/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Încheiere
Ședința publică din data de 5 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL E. ELECTRICE „TRANSELECTRICA” S.A. în contradictoriu cu pârâtul DEPARTAMENTUL PENTRU ENERGIE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund reclamanta, reprezentată prin consilier juridic A. V., care depune delegație la dosar, și pârâtul, reprezentat prin consilier juridic Odette B., cu delegație la fila 81.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 04.02.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, în două exemplare, după care:
În baza art. 131 din Codul de procedură civilă, Curtea pune în discuție competența generală, materială și teritorială în soluționarea prezentei acțiuni.
Reprezentanții părților arată că instanța este competentă general, material și teritorial, în baza dispozițiilor art. 10 alin. 1 teza IIși alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Procedând la verificarea competenței potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cereri, având în vedere obiectul acesteia și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Reprezentantul pârâtului învederează că, potrivit art. 3 alin. 1 din OUG nr. 86/2014, s-a înființat M. E., Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri, prin preluarea activității și a structurilor de la Departamentul pentru Energie și de la Departamentul pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism, exclusiv cele din domeniul turismului. De asemenea, conform art. 3 alin. 6, Departamentul pentru Energie s-a desființat. Prin urmare, apreciază că se impune rectificarea citativului, în sensul că pârât este M. E., Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri.
Reprezentantul reclamantei arată că nu se opune acestei măsuri.
Având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 și 6 din OUG nr. 86/2014, Curtea constată că a operat în cauză o transmitere legală a calității procesuale pasive, ca urmare a reorganizării, în sensul că, în locul Departamentului pentru Energie, stă în litigiu M. E., Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri, în calitate de pârât.
Curtea comunică reprezentantului pârâtului răspunsul la întâmpinare.
Curtea constată că, din eroare, în procedura scrisă nu s-a pus în vedere reclamantei să achite în completare o taxă judiciară de timbru în valoare de 300 lei, aferentă capetelor 3 și 4 de cerere, potrivit art. 16 lit. b) din OUG nr. 80/2013.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar ordinul de plată nr._/04.02.2015, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 300 lei, aferentă capetelor 3 și 4 de cerere.
Reprezentantul pârâtului apreciază că se impune achitarea taxei judiciare de timbru prin raportare la valoarea sumei de 2.405.919,15 lei, fiind aplicabile dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel ă, în situația în care nu se completează timbrajul, solicită anularea cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrată.
Reprezentantul reclamantei arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. b) din OUG nr. 80/2013, care prevăd că taxa judiciară de timbru este de maxim 300 lei.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, invocate de către pârât, întrucât reclamanta contestă creanța bugetară impusă prin procesul-verbal nr. 6578/26.02.2014, nefiind vorba despre pretenții derivate dintr-un contract administrativ. Prin urmare, constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 lit. b) din OUG nr. 80/2013, reclamanta făcând dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 300 lei. În aceste condiții, respinge excepția de netimbrare invocată de pârâtă.
La interpelarea Curții, reprezentantul pârâtului arată că înțelege să renunțe la susținerea excepției de inadmisibilitate, având în vedere precizarea formulată de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare.
Curtea ia act că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat în mod expres faptul că solicită și anularea deciziei de soluționare a contestației nr._/25.04.2014, împrejurare care rezulta de altfel și din cuprinsul acțiunii inițiale. De asemenea, ia act că pârâtul nu mai susține excepția inadmisibiliății, invocată prin întâmpinare.
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanții părților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
În baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nefiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, Curtea, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă părților cuvântul în dezbateri, aducând la cunoștință că pronunțarea se va amâna la 19.02.2015.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost completată, anularea deciziei de soluționare a contestației nr._/25.04.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/25.04.2014; anularea deciziei de impunere nr._/25.02.2014 cuprinsă în procesul-verbal privind obligațiile fiscale de plată stabilite pentru suma totală de 2.405.919,15 lei și obligarea pârâtului la restituirea acestei sume, precum și la plata dobânzilor aferente, calculate de la data achitării sumei și până la data restituirii acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Arată că pârâtul nu a ținut cont de dovezile și argumentele menționate în punctul de vedere transmis prin adresa nr. 5422/21.02.2014. În ceea ce privește critica adusă de pârât cu privire la cerința referitoare la experiența similară, arată că aceasta nu a avut un caracter restrictiv, reprezentând o garanție a îndeplinirii condițiilor contractului de achiziți. Susține că Ordinul A.N.R.M.A.P. nr. 509/2011 a fost emis abia în luna septembrie 2011, la mult timp dupa ce a fost derulată procedura de achiziție publică, astfel că nu se poate aplica retroactiv. Prin urmare, apreciază că stabilirea unei corecții pentru o faptă consumată în anul 2008, care nu a avut nicio implicație financiară și nu a generat consecințe negative privind derularea proiectului și utilizarea fondurilor, este neîntemeiată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că actele administrative contestate sunt legale și temeinice, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării. Arată că va depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 19 februarie 2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 448
Ședința publică din data 19 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind acțiunea formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL E. ELECTRICE „TRANSELECTRICA” S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. E., ÎNTREPRINDERILOR M. ȘI MIJLOCII ȘI MEDIULUI DE AFACERI, având ca obiect anulare act administrativ.
La data de 16.02.2015, respectiv 17.02.2015, părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezența sentință, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
- Acțiunea în anulare.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.10.2015, reclamanta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL E. ELECTRICE „TRANSELECTRICA” S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul DEPARTAMENTUL PENTRU ENERGIE, anularea deciziei de soluționare a contestației nr._/25.04.2014; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/25.04.2014, în principal, pentru lipsa temeiului de drept, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat; anularea deciziei de impunere cuprinse în procesul-verbal nr._/25.02.2014 privind obligațiile fiscale de plată stabilite pentru suma totală de 2.405.919,15 lei; obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.405.919,15 lei, precum și la plata dobânzilor aferente, calculate de la data achitării sumei și până la data restituirii acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că actele administrative contestate sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele motive ce vor fi prezentate sintetic:
1) în mod greșit s-a constatat că au fost încălcate prevederile OUG nr. 34/2006, prin raportare la cerința de la punctul 7.A.6-Experiența similară din Fișa de date a achiziției. Solicitarea unei astfel de experiențe similare a avut în vedere faptul că retehnologizarea unei stații electrice de înaltă tensiune este o activitate foarte complexă, incluzând printre altele livrarea de produse (echipamente) specifice, activitate de proiectare, activitate de integrare a echipamentelor livrate într-un sistem funcțional complex (stație electrică), activități de construcții montaj, diferite servicii specifice, teste specifice, punere în funcțiune, activitate de management complexă, deținere de diferite atestate impuse de legislația specifică domeniului de electricitate etc. Numai prin demonstrarea unei experiențe similare, autoritatea contractantă are garanția funcționalității corespunzătoare a unei stații electrice de înaltă tensiune, care trebuie să asigure funcționarea Sistemului Energetic Național (domeniu strategic) în condiții de siguranță. De asemenea, avându-se în vedere și complexitatea stației din punct de vedere al nivelului de tensiune 400/220/110/20kV, s-a solicitat ca experiența să fie demonstrată pentru cel puțin 3 stații asemănătoare, respectiv de 400 kV, de 220 kV, de 110 kV, de 20 kV, și nu doar pentru o stație pe toate nivelurile de tensiune, respectiv de 400/220/110/20kV, care, într-adevăr, ar fi putut sa restricționeze competiția. Solicitarea numărului de 3 stații asemănătoare nu a restricționat competiția, ci, a lărgit-o, dovadă fiind că au existat 4 oferte depuse de 4 consorții, în componența cărora intră 10 firme asociate și 14 subcontractori și producători. Împrejurarea că două oferte au fost declarate inadmisibile nu a fost generată de faptul că nu ar fi deținut experiența solicitata, ci de alte motive. Mai mult, nici participanții la licitație, nici alți posibili ofertanți nu au contestat cerința privind existența unei experiențe similare. De altfel, prin concluziile contradictorii expuse la pct. 5/pag. 2 din procesul-verbal de constatare a neregulilor, organul de control a recunoscut că CNTEE Transelectrica SA a respectat prevederile OUG nr. 34/2006 și HG nr. 925/2006 referitoare la asigurarea unui cadru concurențial. Reclamanta a mai precizat că ordinul ANRMAP nr. 509, care prevede în mod explicit care sunt situațiile apreciate ca fiind restrictive, a apărut în septembrie 2011 (M.O. nr. 687/28.09.2011), la mult timp după ce a fost derulată procedura de achiziție publică, astfel că nu se poate aplica retroactiv.
2) temeiul de drept invocat și referirile la normele legale sunt doar generale, fără a fi indicat vreun articol din OUG nr. 66/2011, pentru a oferi posibilitatea verificării celor dispuse și a formulării unei apărări concrete. Organul de control s-a mulțumit să enumere două acte normative, respectiv OUG nr. 66/2011 și OUG nr. 34/2006. Or, indicarea temeiului de drept nu înseamnă a menționa actele normative care au stat la baza întocmirii actelor, întrucât motivarea în drept trebuie să facă trimiteri exacte și concrete, în raport cu cele constatate, la articole de lege încălcate pentru fiecare neregulă, ca și pentru măsurile dispuse.
3) nu există o motivare în fapt proprie organelor de control, ci doar o preluare a unor constatări din raportul de audit de sistem nr._/20.12.2013, astfel că nu rezultă care a fost starea de fapt constatată nemijlocit de DE-OIE și care a generat corecția aplicată.
4) a fost încălcat principiul proporționalității, întrucât măsura penalizării cu 5% din valoarea fondurilor nu ține cont de consecințele pretinsei nereguli. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cazul Ecotrade că neîndeplinirea unor obligații contabile/administrative ar trebui să fie rezultatul unei rele intenții din partea contribuabilului, pentru ca autoritățile fiscale să aibă dreptul să ia masurile necesare pentru a asigura colectarea corectă a taxelor. Or, apare ca total neîntemeiată stabilirea unei corecții pentru o faptă consumată în 2008, care nu are absolut nicio implicație financiară și nu a generat consecințe negative privind derularea proiectului și utilizarea fondurilor. Practic, fapta nu prezintă un grad de gravitate care să impună aplicarea unei sancțiuni pecuniare.
5) pârâtul nu a luat în considerare argumentele și dovezile menționate în punctul de vedere transmis cu adresa nr. 5422/21.02.2014. Astfel, societatea a arătat că singura recomandare făcută de U.C.V.A.P. privind documentația de atribuire se referea la cifra medie de afaceri menționată în Nota intermediară nr. 426/24.02.2008, iar A.N.R.M.A.P., urmare emiterii avizului consultativ nr._/03.09.2008 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice București, a constat că nu există abateri de la legislația privind achizițiile publice.
În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, OUG nr. 66/2011, HG nr. 875/2011.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 18-68).
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară în cuantum de 350 lei (filele 3, 101).
- Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 21.11.2014 (filele 73-80), pârâtul a invocat excepțiile netimbrării capetelor 3 și 4 și inadmisibilității cererii, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că actele contestate au fost emise în mod legal și temeinic, pentru următoarele argumente ce vor fi prezentate sintetic:
Pârâtul a arătat că procesul verbal nr._/25.02.2014 a fost întocmit cu respectarea cerințelor HG nr. 875/2011, în conformitate cu modelul din Anexa 4 la aceasta. La punctul 2 se precizează inclusiv baza legală a verificării, iar la punctul 7 sunt enumerate OUG nr. 66/ 2011, HG nr. 875/2011 și OUG nr. 34/ 2006, fără a se indica articolul de lege, însă la punctul 5 este indicat temeiul juridic concret care a stat la baza emiterii titlului de creanță, și anume nerespectarea art. 2 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) lit. a) și c) și art. 188 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 34/2006, art 8 alin. (1) și (2) din HG nr. 925/2006 și art. 48 alin. (2) din Directiva 2004/18/CE. În procesul-verbal s-a arătat că "au fost impuse criterii de natură a restricționa cadrul concurențial», abateri sancționate în conformitate cu OUG nr. 66/2011. În adresa OIE nr._/25.04.2014 sunt precizări suplimentare privind justificarea procentului de corecție de 5%, prin raportare la prevederile de la pct. 1.12 din Anexa I la OUG nr. 66/2011, conform cărora procentul este variabil, în funcție de gravitatea neregulii și de caracterul repetitiv al acesteia. Astfel, s-a arătat că, deoarece a existat un mediu concurențial, însă a fost restricționată participarea la procedură, prin obligația impusă în documentația de atribuire, s-a decis aplicarea corecției de 5% din valoarea contractului. Caracterul imperativ al dispozițiilor art. 21 alin. (21) din OUG nr. 66/2011 impune obligativitatea menționării temeiului de drept în conținutul procesului-verbal, dar nu în mod obligatoriu la rubrica „temeiul în drept". Oricum, indicarea temeiului juridic fără a preciza concret articolul din actul normativ citat nu este un motiv de nulitate, neexistând niciun echivoc în ceea ce privește motivele pentru care OIE a constatat neregula și a stabilit creanța bugetară.
Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați. Achizițiile publice reprezintă cel mai sensibil domeniu din punct de vedere al greșelilor efectuate in utilizarea fondurilor europene, constituind cea mai importanta cauza a neeligibilității cheltuielilor efectuate.
În drept, pârâtul a invocat OUG nr. 66/2011 și HG nr. 478/2014.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 04.02.2015 (filele 90-99), reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât ca neîntemeiate, iar, în ceea ce privește fondul cauzei, a reiterat motivele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive.
- Soluția instanței.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor părților, Curtea constată că prezenta acțiune în anulare este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
a)prezentarea situației de fapt
Reclamanta este beneficiara contractului de finanțare nr. 2T/19.06.2012, având ca obiect acordarea finanțării pentru implementarea proiectului intitulat „Retehnologizarea stației 400/220/110/20 kV Lacu Sărat-partea tehnologică”, în cuantum de_ lei, din care 44.000.000 lei reprezentând contribuție din fondurile Uniunii Europene și 6.000.000 lei reprezentând contribuție publică națională de la bugetul de stat, diferența de_ lei fiind contribuție privată. Perioada de implementare a proiectului a fost de 14 luni.
Anterior încheierii acestui contract de finanțare, reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a inițiat procedura de licitație deschisă pentru atribuirea contractului sectorial de furnizare „Retehnologizarea stației 400/220/110/20 kV Lacu Sărat-partea tehnologică”, finalizată prin încheierea contractului de achiziții produse, servicii și lucrări nr. 168/01.09.2010 cu ofertantul desemnat câștigător, respectiv consorțiul alcătuit din AREVA ENERGIETECHNIK GmbH Germania și ELECTROMONTAJ BUCUREȘTI SA,.
Pe parcursul desfășurării acestei proceduri de achiziție publică, Serviciul de Verificare a Achizițiilor Publice din cadrul D.G.F.P.M.B. a emis nota intermediară nr. 424/24.04.2008 (filele 36-37), prin care a constatat că cerința privind experiența similară, menționată la pct. 7.A.6 din Fișa de date a achiziției (obligativitatea existenței unei experiențe de contractor general pentru cel puțin 3 stații asemănătoare) este de natură a conduce la restricționarea participării la procedură, încălcându-se scopul și principiile ce stau la baza atribuirii unui contract de achiziție publică, prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a) și b), alin. 2 lit. a) și c) din OUG nr. 34/2006. În consecință, prin aceeași notă intermediară, s-a recomandat autorității contractante modificarea documentației de atribuire, în conformitate cu prevederile legale.
Prin adresa nr. 8734/06.05.2008 (filele 40-41), autoritatea contractantă a comunicat Serviciului de Verificare a Achizițiilor Publice că se impune menținerea condiției prevăzute la pct. 7.A.6 din Fișa de date, întrucât reabilitarea unei stații electrice de înaltă tensiune este o activitate foarte complexă și necesită o experiență la fel de complexă, care se poate dobândi numai în poziția de contractor general în astfel de retehnologizări (spre exemplu, firmele care au participat ca asociați sau subcontractori la retehnologizări de stații numai pentru anumite segmente și, evident, în procente mici din totalul retehnologizării nu pot avea experiența necesară de contractor general).
La data de 03.09.2008, Serviciul de Verificare a Achizițiilor Publice a emis avizul consultativ nr._ (fila 43), în cuprinsul căruia a menționat, printre altele, că abaterea descrisă în nota intermediară nr. 424/24.04.2008 nu a fost remediată, fiind încălcate dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a) și b), alin. 2 lit. a) și c) din OUG nr. 34/2006.
La data de 05.09.2008, în urma verificării aspectelor procedurale aferente licitației deschise organizate de reclamantă, U.C.V.A.P. a întocmit raportul de activitate nr._ (filele 47-63), în cuprinsul căruia, la fila 6 (pagina 52 din dosar), se menține opinia că cerința prevăzută la pct. 7.A.6 din Fișa de date a achiziției are caracter restrictiv și nejustificat.
Prin adresa nr._/26.09.2008 (fila 44), A.N.R.M.A.P. a solicitat autorității contractante să transmită documentele din care rezultă remedierea abaterii constatate de U.C.V.A.P. prin nota intermediară nr. 424/24.04.2008.
Reclamanta a răspuns prin adresa nr._/03.10.2008 (fila 45), înaintând A.N.R.M.A.P. adresa nr. 8734/06.05.2008, pe care o transmisese anterior U.C.V.A.P. și prin care menționase că se impune menținerea condiției prevăzute la pct. 7.A.6 din Fișa de date.
În perioada 27 august-8 noiembrie 2013, s-a desfășurat o misiune de audit de sitem, având ca obiectiv general obținerea unei asigurări rezonabile că sistemul de management și control al Programului Operațional Sectorial Creșterea Competivității Economice funcționează eficace pentru a preveni erorile și neregulile și că, în urma apariției acestora, sistemul acționează eficient în detectarea și corectarea lor. În urma verificărilor, s-a întocmit raportul de audit de sistem nr._/20.12.2013, prin care s-a constatat că, în desfășurarea procedurii de atribuire a contractului de achiziții produse, servicii și lucrări nr. 168/01.09.2010, beneficiarul nu a respectat promovarea concurenței între operatorii economici și asigurarea transparenței și integrității procesului de achiziție publică, cât și principiul nediscriminării și recunoașterii reciproce în evaluarea și selecția ofertanților, prin introducerea unor cerințe restrictive în documentația de atribuire, întrucât la pct. 7.A.6 din Fișa de date a achiziției a impus, în cadrul experienței similare, obligativitatea existenței unei experiențe de contractor general pentru cel puțin 3 stații asemănătoare.
În baza deciziei nr._/21.01.2014, în perioada 21 ianuarie-12 februarie 2014, o echipă de control din cadrul Departamentului pentru Energie-Organism Intermediar pentru Energie a procedat la efectuarea unei verificări documentare în vederea stabilirii unei corecții financiare recomandate prin raportul de audit de sistem nr._/20.12.2013. În cadrul acestei proceduri, reclamanta a înaintat punctul său de vedere prin adresa nr. 5422/21.02.2014, înregistrat la OIE sub nr._/21.02.2014 (filele 32-35).
În urma verificării documentare efectuate, Departamentul pentru Energie-Organism Intermediar pentru Energie a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/25.02.2014 (filele 28-31), prin care a aplicat o corecție de 5% la valoarea contractului de achiziții produse, servicii și lucrări nr. 168/01.09.2010, valoarea cheltuielii afectate de neregulă fiind de 48.118.383,04 lei, iar cuantumul creanței bugetare rezultate din aplicarea acestei corecții fiind de 2.405.919,15 lei.
În cuprinsul acestui proces-verbal, la pct. 5 au fost prezentate verificările efectuate în cadrul misiunii de sistem din 2013, inclusiv concluzia nesocotirii de către autoritatea contractantă a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) lit. a) și c) și art. 188 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 34/2006, art 8 alin. (1) și (2) din HG nr. 925/2006 și art. 48 alin. (2) din Directiva 2004/18/CE, iar la pct. 6 s-a reținut că autoritatea contractantă a impus criterii de natură a restricționa cadrul concurențial, astfel cum s-a constatat și de către A.N.A.F.-D.G.F.P.M.B. prin nota intermediară nr. 424/24.04.2008. La pct. 7 au fost indicate, drept temei de drept, dispozițiile OUG nr. 66/2011 și cele ale OUG nr. 34/2006, iar la pct. 8 s-a conchis că autoritatea contractantă nu a respectat promovarea concurenței între operatorii economici și asigurarea transparenței și integrității procesului de achiziție publică, cât și principiul nediscriminării și recunoașterii reciproce în evaluarea și selecți ofertanților, prin introducerea unor cerințe nelegale în documentația de atribuire.
Împotriva acestui proces-verbal de constatare de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare, la data de 24.03.2014, reclamanta a formulat contestație administrativă (filele 20-24), care a fost înregistrată la O.I.E. sub nr._/26.03.2014 și respinsă ca neîntemeiată, soluție ce a fost comunicată, împreună cu motivarea aferentă, prin adresa nr._/25.04.2014 (filele 15-17).
b) aplicarea dispozițiilor legale incidente și analiza susținerilor părților
1. În susținerea demersului său judiciar, reclamanta a invocat, prin concluziile scrise depuse la data de 16.02.2015, inaplicabilitatea prevederilor OUG nr. 66/30.06.2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, având în vedere că procedura de achiziție investigată s-a finalizat în anul 2010. Reclamanta a susținut în esență că pârâtul ar fi încălcat principiul neretroactivității legii.
Această susținere este, însă, neîntemeiată, Curtea constatând, contrar afirmațiilor reclamantei, că nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, prin aplicarea în cauză a procedurii de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de OUG nr. 66/2011. Pentru a se ajunge la această concluzie este esențial a se face distincția, sub aspectul reglementării legale aplicabile, între calificarea drept nereguli a unor acte sau fapte juridice (abateri), pe de o parte, și procedura de constatare a acestor nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare, pe de altă parte.
Astfel, în ceea ce privește actele/faptele juridice ce constituie abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, este evident că încadrarea acestora ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, în baza principiului general tempus regit actum. Reclamanta a susținut pe bună dreptate că actele sau faptele juridice calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de . OUG nr. 66/2011, Curtea reținând, în consecință, că prevederile OG nr. 79/2003 sunt aplicabile cu privire la operațiunea juridică de calificare a abaterilor respective drept nereguli, nu însă și cu privire la procedura de constatare a neregulilor și de sancționare a acestora.
În ceea ce privește calificarea abaterilor drept nereguli, Curtea constată că definiția legală a noțiunii de „neregulă” în cele două acte normative este, în esență, aceeași, legiuitorul optând în ambele ordonanțe pentru o formulare generală și cuprinzătoare.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003, neregula reprezintă „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.
O definiție similară se regăsește și la art. 2 lit. a) din OUG nr. 66/2011, neregula reprezentând „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.
Prin urmare, Curtea constată că, în ambele acte normative (OG nr. 79/2003 și OUG nr. 66/2011), noțiunea de „neregulă” a fost definită de legiuitor prin raportare la aceleași elemente caracteristice, diferențele dintre cele două reglementări succesive fiind vizibile, însă, în ceea ce privește constatarea și sancționarea neregulilor, respectiv procedura propriu-zisă aplicabilă după calificarea unei abateri ca neregulă și sancțiunea aplicabilă.
Potrivit art. 2 lit. f) din OG nr. 79/2003, activitatea de constatare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli este activitatea prin care se verifică, se stabilește și se individualizează obligația de plată sub forma unui titlu de creanță.
Prin OUG nr. 66/2011, la art. 2 lit. h) și i) au fost definite atât activitatea de constatare a neregulilor, cât și cea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli. Astfel, activitatea de constatare a neregulilor reprezintă activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabilirii existenței unei nereguli, iar activitatea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli presupune activitatea prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanță.
Stabilind că încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor (în speță, art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003, care nu diferă, însă, de art. 2 lit. a) din OUG nr. 66/2011), Curtea reține că, în ceea ce privește procedura propriu-zisă, art. 66 din OUG nr. 66/2011 prevede în mod expres că "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Din interpretarea per a contrario a acestui text legal rezultă că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe. Din această reglementare mai este de observat că legiuitorul face vorbire de „activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare”, iar nu de calificarea abaterilor drept nereguli. O atare reglementare este, de altfel, firească, întrucât OUG nr. 66/2011 reglementează activitățile de prevenire, constatare și sancționare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aplicabilitatea sau nu a acestui act normativ depinzând de data declanșării procedurii de constatare a neregulilor.
Împrejurarea că abaterile calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de . OUG nr. 66/2011 nu are relevanță în stabilirea actului normativ aplicabil procedurii de constatare a neregulii și de stabilire a creanțelor bugetare, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, în timp ce activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.
Or, în cauză, Curtea constată că neregula a fost semnalată în raportul de audit de sistem nr._/20.12.2013, iar recomandarea autorității de audit a fost acceptată și implementată de autoritatea pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. c) din OUG nr. 66/2011, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/25.02.2014.
OUG nr. 66/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 30.06.2011, dispozițiile sale fiind așadar în vigoare la momentul constatării neregulii de către autoritatea de audit și preluării acesteia în procesul-verbal nr._/25.02.2014. În atare condiții, nu se poate susține retroactivitatea prevederilor OUG nr. 66/2011, întrucât abaterea ce a condus la aplicarea corecției financiare de 5%, chiar dacă a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011, a fost constatată după data intrării în vigoare a acestei ordonanțe.
În altă ordine de idei, Curtea reține că, dacă s-ar accepta teza reclamantei, respectiv inaplicabilitatea dispozițiilor OUG nr. 66/2011, înseamnă că pârâtul ar fi îndreptățit să aplice o corecție de 100%, întrucât sancțiunea din OG nr. 79/2003, în cazul constatării unei abateri de la legalitate, era declararea ca neeligibile a tuturor cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului. Or, tocmai constatându-se că aplicarea în timp a OG nr. 79/2003 a generat stabilirea unor debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, OUG nr. 66/2011 a consacrat, prin art. 2 lit. n), principiul proporționalității, care și-a găsit exprimarea concretă în prevederile anexei 1, în care sunt stabilite procentual corecțiile financiare pentru fiecare abatere constatată. Aplicarea unor corecții mai favorabile, reglementate de OUG nr. 66/2011, unor nereguli săvârșite sub imperiul OG nr. 79/2003 și calificate ca atare în baza acestui act normativ nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii.
2. Reținând că pârâtul a aplicat în mod corect procedura de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare, astfel cum este aceasta prevăzută de OUG nr. 66/2011, Curtea constată că o a doua critică formulată de reclamantă are în vedere cerințele de formă ale procesului-verbal nr._/25.02.2014, prin acțiune invocându-se faptul că acesta nu ar cuprinde temeiul de drept și nici motivele de fapt avute în vedere de echipa de control.
Nici această susținere nu este întemeiată, întrucât în cuprinsul procesului-verbal autoritatea pârâtă emitentă a indicat atât motivele de fapt relevante, cât și temeiul de drept.
Astfel, în ceea ce privește motivele de fapt, Curte constată că acestea au fost în mod corespunzător prezentate la pct. 5 și 6 din procesul-verbal. Susținerea reclamantei, în sensul că nu există o motivare în fapt proprie organelor de control, ci doar o preluare a unor constatări din raportul de audit de sistem nr._/20.12.2013, nu este de natură a conduce la anularea procesului-verbal, întrucât dispozițiile legale în domeniu nu interzic o astfel de practică, ci, dimpotrivă, o permit. În acest sens, este de observat că art. 10 alin. 1 din HG nr. 875/2011 prevede explicit că, în vederea fundamentării procesului-verbal, structura de control sau autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor poate utiliza rezultatele investigațiilor altor instituții sau structuri abilitate prin lege, care au identificat abateri privind aplicarea prevederilor legislației naționale, inclusiv în domeniul achizițiilor publice.
Dincolo de aceste prevederi legale, Curtea subliniază că starea de fapt rezultă cu evidență din analiza documentației de atribuire, neputându-se susține că nu a fost constatată nemijlocit de către echipa de control. Dimpotrivă, din lecturarea procesului-verbal reiese cât se poate de clar că situația de fapt a fost reținută în urma verificării documentare a suspiciunii de neregulă și rezidă în impunerea de către autoritatea contractantă a unei cerințe restrictive și nejustificate, astfel cum s-a constatat și prin acte anterioare controlului, respectiv nota intermediară nr. 424/24.04.2008 și raportul de audit de sistem nr._/20.12.2013.
Pe de altă parte, în ceea ce privește temeiul de drept, Curtea constată că la pct. 7 din procesul-verbal au fost indicate generic actele normative incidente (OUG nr. 66/2011, HG nr. 875/2011, OUG nr. 34/2006), iar la pct. 5 au fost precizate punctual și redate fidel dispozițiile legale încălcate de autoritatea contractantă, și anume art. 2 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) lit. a) și c) și art. 188 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 34/2006, art 8 alin. (1) și (2) din HG nr. 925/2006 și art. 48 alin. (2) din Directiva 2004/18/CE.
În aceste condiții, este evident că nu poate fi primită susținerea reclamantei, în sensul că nu a avut posibilitatea de a verifica cele constatate de către echipa de control și de a-și formula apărarea în mod corespunzător, în condițiile în care atât prin punctul de vedere transmis prin adresa nr. 5422/21.02.2014, cât și prin contestația administrativă, reclamanta a formulat apărări pertinente cu privire la situația de fapt și de drept, astfel încât nu își probează calitatea de persoană vătămată din această perspectivă.
3. Reclamanta a mai invocat faptul că neregula ce i se impută a fost reținută eronat de către echipa de control, întrucât la atribuirea contractului de achiziții produse, servicii și lucrări nr. 168/01.09.2010 a respectat întocmai dispozițiile OUG nr. 34/2006 și HG nr. 925/2006. În esență, reclamanta a susținut că cerința impusă la pct. 7.A.6 din fișa de date a achiziției nu este restrictivă și nici nejustificată, întrucât solicitarea unei astfel de experiențe similare a avut în vedere faptul că retehnologizarea unei stații electrice de înaltă tensiune este o activitate foarte complexă și numai prin demonstrarea unei experiențe similare autoritatea contractantă are garanția funcționalității corespunzătoare a unei stații electrice de înaltă tensiune, care trebuie să asigure funcționarea Sistemului Energetic Național în condiții de siguranță. A mai arătat că solicitarea numărului de 3 stații asemănătoare nu a restricționat competiția, ci a lărgit-o, dovadă fiind că au existat 4 oferte depuse de 4 consorții, în componența cărora intră 10 firme asociate și 14 subcontractori și producători.
Curtea apreciază că aceste susțineri sunt neîntemeiate, pentru următoarele argumente:
Prin pct. 7.A.6 din fișa de date date a achiziției, autoritatea contractantă a impus următoarea cerință referitoare la capacitatea tehnico-financiară: „este obligatorie existența unei experiențe de contractor general pentru cel puțin 3 stații asemănătoare”.
Având în vedere această modalitate de formulare, Curtea constată că în mod corect echipa de control a apreciat că este vorba despre o cerință de participare restrictivă, prin raportare la dispozițiile art. 188 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 34/2006, întrucât reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, nu a solicitat, în dovedirea experienței similare, o listă a lucrărilor executate în ultimii 5 ani, însoțită de certificări de bună execuție pentru cele mai importante lucrări, ci a impus susținerea experienței similare de contractor general pentru cel puțin 3 stații asemănătoare, fiind evident că cerința în discuție are un caracter restrictiv.
Astfel, Curtea apreciază că prin solicitarea unei experiențe similare pentru o singură stație electrică cu nivelul de tensiune 400/220/110/20 kV, autoritatea contractantă putea să aibă în vedere caracterul complex, specializat și important al serviciilor, precum și să elimine riscul de atribuire a contractului unui ofertant care nu are experiența tehnică și managementul necesare bunei executări a contractului.
Dispozițiile art. 8 alin. 2 din HG nr. 925/2006 prevăd că „atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. 1 din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției". Prin urmare, necontestând dreptul autorității contractante de a impune, în situații de excepție, anumite limitări referitoare la capacitatea tehnică și profesională, prin impunerea unor cerințe minime de calificare, legiuitorul a solicitat expres motivarea acestei conduite, deoarece o atare alegere reprezintă o situație de excepție. În cauză însă, autoritatea contractantă nu a întocmit o astfel de notă justificativă
În consecință, autoritatea contractantă, impunând o cerință minimă obligatorie restrictivă și nemotivată, a restricționat participarea la procedura de atribuire, nerespectând prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) lit. a) și c) și art. 188 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 34/2006, precum și pe cele ale art 8 alin. (1) și (2) din HG nr. 925/2006.
Astfel, este evident că a existat o restricționare a accesului unor potențiali ofertanți, care au ales să nu participe la respectiva procedură de atribuire, întrucât, observând cerința impusă prin pct. 7.A.6 din fișa de date date a achiziției, au constatat că nu îndeplineau cerința experienței similare, astfel cum a fost formulată de autoritatea contractantă. Curtea apreciază că există un prejudiciu potențial, în sensul că participarea mai multor ofertanți s-ar fi putut materializa în oferte mai avantajoase decât cea atribuită, cu consecința utilizării eficiente a fondurilor europene nerambursabile. Din această perspectivă, sunt nerelevante susținerile reclamantei, în sensul că nu a fost contestată cerința în cauză sau că două din cele patru oferte au fost respinse ca inadmisibile din alte motive, iar nu ca urmare a neîndeplinirii cerinței în discuție. Aceasta nu înseamnă că procedura de atribuire a fost conformă și nici nu exonerează autoritatea contractantă de răspundere, în condițiile în care, prin contractul de finanțare, s-a obligat expres să respecte prevederile legislației naționale în domeniul achizițiilor publice. În acest context, sunt corecte mențiunile din cuprinsul procesului-verbal, în sensul că, prin încălcarea principiului proporționalității la stabilirea cerințelor minime, a fost restricționată nemotivat participarea la procedura de atribuire, nu a fost promovată concurența între operatorii economici, nu au fost garantate tratamentul egal și nediscriminarea operatorilor economici și nu a fost asigurată eficienta utilizare a fondurilor.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea reclmantei, în sensul că abia prin ordinul A.N.R.M.A.P. nr. 509/2011 au fost formulate criteriile de calificare și selecție, întrucât dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) lit. a) și c) și art. 188 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 34/2006, precum și cele ale art 8 alin. (1) și (2) din HG nr. 925/2006 sunt cât se poate de clare. De altfel, Curtea constată că temeiul de drept avut în vedere de echipa de control nu este dat de ordinul nr. 509/2011, ci de dispozițiile menționate anterior din OUG nr. 34/2006 și HG nr. 925/2006. Din această ultimă perspectivă, este evident neîntemeiată susținerea reclamantei că prevederile ordinului A.N.R.M.A.P. nr. 509/2011 ar fi fost aplicate retroactiv în cauză.
4. Reclamanta a mai invocat că autoritatea pârâtă a nesocotit principiul proporționalității, întrucât la aplicarea corecției financiare de 5% nu s-ar fi ținut cont de consecințele neregulii. În esență, reclamanta a susținut că apare ca neproporțională stabilirea unei corecții pentru o faptă consumată în 2008, care nu ar fi generat consecințe negative în ceea ce privește derularea proiectului și utilizarea fondurilor. Practic, reclamanta a susținut că fapta nu prezintă un grad de pericol care să impună aplicarea unei sancțiuni pecuniare.
Curtea constată că nici aceste susțineri nu pot fi primite.
Astfel, nu are relevanță că procedura de achiziție s-a desfășurat la nivelul anului 2008, întrucât, pe de o parte, abaterea a fost constatată în cadrul unui control ex-post permis de clauzele contractului de finanțare, iar, pe de altă parte, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție.
În ceea ce privește gradul de pericol al faptei, Curtea constată că acesta există și este suficient de însemnat pentru a justifica aplicarea unei corecții financiare, fiind vorba despre impunerea unei cerințe minime obligatorii, restrictive și nemotivate, autoritatea contractantă nerespectând astfel prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) lit. a) și c) și art. 188 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 34/2006, precum și pe cele ale art 8 alin. (1) și (2) din HG nr. 925/2006.
Referitor la procentul corecției, Curtea constată că în cauză a fost aplicat un nivel orientat către minim, avându-se în vedere împrejurarea că la procedura de atribuire au participat patru operatori economici, două dintre ofertele depuse fiind declarate admisibile, iar oferta câștigătoare a avut prețul cel mai scăzut. Aceste aspecte au fost menționate în cuprinsul procesului-verbal contestat strict pentru a justifica aplicarea cuantumului corecției financiare, astfel că nu poate fi primită susținerea reclamantei referitoare la faptul că ar fi contradictorii concluziile echipei de control.
5. În ultimul rând, reclamanta a susținut că pârâtul nu a luat în considerare argumentele și dovezile menționate în punctul de vedere transmis cu adresa nr. 5422/21.02.2014. Astfel, a menționat că singura recomandare făcută de U.C.V.A.P. privind documentația de atribuire se referea la cifra medie de afaceri, menționată în nota intermediară nr. 426/24.02.2008, iar A.N.R.M.A.P., urmare emiterii avizului consultativ nr._/03.09.2008 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice București, a constat că nu există abateri de la legislația privind achizițiile publice.
Nici aceste susțineri nu sunt întemeiate, din actele depuse la dosar rezultând contrariul. Astfel, după cum s-a prezentat pe larg anterior, pe parcursul desfășurării proceduri de achiziție publică, Serviciul de Verificare a Achizițiilor Publice din cadrul D.G.F.P.M.B. a emis nota intermediară nr. 424/24.04.2008 (filele 36-37), prin care a constatat că cerința privind experiența similară, menționată la pct. 7.A.6 din Fișa de date a achiziției este de natură a conduce la restricționarea participării la procedură, recomandând autorității contractante modificarea documentației de atribuire, în conformitate cu prevederile legale. Prin adresa nr. 8734/06.05.2008 (filele 40-41), autoritatea contractantă a comunicat Serviciului de Verificare a Achizițiilor Publice că se impune menținerea condiției prevăzute la pct. 7.A.6 din Fișa de date, întrucât reabilitarea unei stații electrice de înaltă tensiune este o activitate foarte complexă și necesită o experiență la fel de complexă.
La data de 03.09.2008, Serviciul de Verificare a Achizițiilor Publice a emis avizul consultativ nr._ (fila 43), în cuprinsul căruia a menționat, printre altele, că abaterea descrisă în nota intermediară nr. 424/24.04.2008 nu a fost remediată, fiind încălcate dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a) și b), alin. 2 lit. a) și c) din OUG nr. 34/2006. La data de 05.09.2008, în urma verificării aspectelor procedurale aferente licitației deschise organizate de reclamantă, U.C.V.A.P. a întocmit raportul de activitate nr._ (filele 47-63), în cuprinsul căruia, la fila 6 (pagina 52 din dosar), se menține opinia că cerința prevăzută la pct. 7.A.6 din Fișa de date a achiziției are caracter restrictiv și nejustificat.
Ulterior, prin adresa nr._/26.09.2008 (fila 44), A.N.R.M.A.P. a solicitat autorității contractante să transmită documentele din care rezultă remedierea abaterii constatate de U.C.V.A.P. prin nota intermediară nr. 424/24.04.2008, iar reclamanta a răspuns prin adresa nr._/03.10.2008 (fila 45), înaintând A.N.R.M.A.P. adresa nr. 8734/06.05.2008, pe care o transmisese anterior U.C.V.A.P. și prin care menționase că se impune menținerea condiției prevăzute la pct. 7.A.6 din Fișa de date a achiziției.
Față de aceste considerente, în baza art. 50 alin. 6 din OUG nr. 66/2011 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge prezenta acțiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL E. ELECTRICE „TRANSELECTRICA” S.A., cu sediul în București, .-4, sectorul 3, în contradictoriu cu pârâtul M. E., ÎNTREPRINDERILOR M. ȘI MIJLOCII ȘI MEDIULUI DE AFACERI, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 202 E, sectorul 6, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Red/thred. DDM/ 4 ex/ 11.03.2015.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 651/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 231/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
