Anulare act. Decizia nr. 912/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 912/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 912
Ședința publică din data de 22 februarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul - petent T. G. N. împotriva încheierii de ședință din 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent T. G. N., prin avocat L. G. din cadrul S.C.A. „T. & T.”, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimatul I. Județean de Poliție G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În prealabil, Curtea dispune detașarea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 317/19.06.2015, prin care s-a dispus perimarea cauzei, și dispune înaintarea acestuia pentru repartizare aleatorie.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 22.05.2015 .
Recurentul petent, prin avocat, arată că instanța în mod nelegal a dispus menținerea măsurii suspendării adăugând la lege o condiție inexistentă. I s-a reproșat că ar fi exercitat abuziv drepturile procesuale provenind din dispozițiile art. 415 al.1 Cod procedură civilă, însă, consideră că instanța, prin adăugare la lege, a acționat în mod abuziv. Dacă s-ar fi constatat acest abuz ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art.12 al. 5 Cod procedură civilă referitoare la aplicarea amenzii. Consideră că a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 415 Cod procedură civilă, a depus în termen de 6 luni cererea de repunere pe rol. Instanța nici nu avea posibilitatea să mențină măsura suspendării și era obligată la îndeplinirea unui act, acela de reluare a procesului. Sancțiunea aplicată e cea mai drastică pe care instanța o putea da și față raționamentul dezvoltat de instanță prin decizia de perimare, consideră că nu ar fi trebuit să survină numai în privința sa întrucât nici intimatul I. Județean de Poliție G. nu a depus o cerere de judecată în lipsă. Dacă s-ar aplica egalitate de tratament, abuzul s-a săvârșit atât de el, cât și de intimat. Solicită anularea încheierii și trimiterea cauzei la Tribunalul G. pentru judecarea apelului. În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces, urmează a le solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin Încheierea de ședință din data de 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul cu numărul de mai sus s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și s-a menținut suspendarea judecății dispusă anterior.
Împotriva respectivei încheieri de ședință a formulat recurs partea reclamanta cu motivarea, în esență, că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 415 alin. 1 pct. 1 C., fiind obligata sa reia judecata cauzei suspendate, în condițiile în care s-a formulat o cerere de reluare a judecății (de repunere pe rol), cererea de redeschidere a judecății fiind formulată în termen, deci anterior împlinirii termenului de 6 luni de perimare. Prin urmare, instanța avea obligația reluării judecății, iar nu simpla posibilitate de a dispune această măsură.
Analizând recursul formulat, Curtea reține:
Prin Încheierea de ședință din data de 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul cu numărul de mai sus s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și s-a menținut suspendarea judecății dispusă anterior, prin încheierea din data de 26.09.2014. Totodată, s-a acordat termen pentru verificarea îndeplinirii condițiilor perimării.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 317/19.06.2015 pronunțată în același dosar s-a constatat perimat apelul cu care tribunalul G. fusese investit. În ceea ce privește această decizie civilă, partea a formulat, de asemenea, recurs separat, in legătura cu soluționarea căruia prezentul complet de judecată a dispus înaintarea la Serviciul Registratura al Secției a VIII a pentru repartizare aleatorie, astfel după cum s-a consemnat în practicaua prezentei decizii. Prin urmare, reținem de aici faptul ca prezentul complet de judecata nu este legal investit a analiza criticile recurentului privind decizia de apel prin care s-a constatat perimarea apelului și, de altfel, nici criticile recurentului din prezentul recurs impotriva încheierii de ședință mai sus menționate ce antamează chestiunea (ne)legalității soluției perimării apelului.
Revenind la analiza legalității incheierii de ședinta din data de 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul cu numărul de mai sus, prin prisma soluției pronunțate prin aceasta, Curtea reține că s-a respins în mod corect cererea părții apelante privind reluarea judecății suspendate anterior prin incheierea din data de 26.09.2014. Prin această din urmă încheiere de ședință s-a dispus suspendarea judecății întrucât nici una dintre parti nu a solicitat judecarea în lipsă și nu s-a prezentat în instanță, fiind reținuta incidența dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 C..
Ulterior, la fila 33 dosar apel, la data de 25.03.2015, partea apelanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol fara, însa, a solicita în scris și judecarea cauzei in lipsa sa. La primul termen de judecata stabilit pentru discutarea cererii respective de repunere pe rol s-a constatat la apelul nominal, lipsa părților, aspect consemnat in practicaua incheierii de ședință recurate.
Teza părții recurente conform căreia prin simplul fapt că legiuitorul prevede la art. 415 alin. 1 pct. 1 C. că „judecata cauzei se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți (…)”, fiind, în opinia sa, vorba despre o veritabilă obligație a instanței de a relua judecata prin simpla cerere de repunere pe rol formulată de parte, nu poate fi apreciată ca fiind corectă. Astfel, deși legiuitorul folosește verbul „se reia”, iar nu sintagma „se poate relua”, nu putem conchide că este vorba despre o reluare a judecății pură și simplă, netrecută prin filtrul analizei judecătorului de legalitate a cererii. O altă interpretare ar fi contrară principiului separației puterilor în stat, legiuitorul neputând impune judecătorului o soluție sau alta în lipsa analizei în concret de către acesta a legalității și temeiniciei oricărei cereri adresate instanței. Mai mult, o atare concluzie nu s-ar putea nicidecum desprinde în condițiile în care judecătorul este chemat să analizeze și îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii de repunere pe rol, cum ar fi semnarea acesteia, identificarea litigiului pentru care se formulează respectiva cerere etc., ori a condițiilor de legalitate a timbrajului cererii de repunere pe rol, acolo unde legiuitorul impune o atare condiție.
În plus, este cât se poate de evident faptul că dispozițiile art. 415 alin. 1 pct. 1 C. nu pot anihila aplicabilitatea, chiar și în cazul cererii de repunere pe rol, a dipozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 C., conform cărora judecatorul va suspenda judecata atunci cand niciuna dintre partile legal citate nu s-a infatisat la strigarea cauzei si nu a solicitat in scris judecarea in lipsa. Aceasta intrucat, cele doua texte legale reglementeaza ipoteze normative diferite, deci situații diferite, neexcluzandu-se una pe cealalta.
Prin urmare, dacă prin cererea de repunere pe rol partea nu a solicitat in scris judecarea cauzei in lipsa, in conditiile in care anterior, pentru acelasi motiv se suspendase judecarea cauzei, motivul suspendarii judecatii prevazut la art. 411 alin. 1 pct. 2 C. se menține în continuare, ceea ce atrage, în mod firesc, respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei, pentru motivele anterior arătate de instanța de recurs.
Așa fiind, constatand legală și temeinică încheierea din data de 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul cu numărul de mai sus, Curtea, în baza art. 496 C., va respinge recursul formulat impotriva acesteia, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - petent T. G. N. împotriva încheierii de ședință din 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red CMF. – 2 ex.
Tribunalul G. – Jud. G. T.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 324/2016. Curtea de Apel... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
