Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 339/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 339/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2014
Decizia civilă nr. 339
Ședința publică din data de 25.01.2016
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. I. G.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: D. T.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul – pârât S. R. DE INFORMȚII – UNITATEA MILITARĂ 0510 BUCUREȘTI prin oficiul juridic UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.4428/10.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă . SRL, având ca obiect: „comunicare informații de interes public”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurenta – pârâtă S. R. DE INFORMȚII – UNITAEA MILITARĂ 0510 BUCURȘETI prin oficiul juridic UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI, reprezentată de consilier juridic B. G. conform împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsind intimata – reclamantă . SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentului – pârât arată că nu sunt chestiuni prealabile.
Curtea, având în vedere că nu se solicită chestiuni prealabile în recurs, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului – pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței civile recurate ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivele prezentate în cererea de recurs, printre care subliniază scopul urmărit de intimata – reclamantă, aceasta nevizând un interes public, ci unul comercial, pur și simplu dorește obținerea prețurilor, neparticipând la niciun fel de procedură organizată de instituția recurentă – pârâtă. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 4428/10.06.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul S. R. DE INFORMAȚII - UNITATEA MILITARĂ 0510 BUCUREȘTI prin oficiul juridic UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI, obligând pârâtul să comunice reclamantei informațiile de interes public solicitate prin adresele nr. 1442 EIA-4.1-2 din 11.09.2014, nr. 1442 TRP-4.1-2 din 11.09.2014 si nr. 1442 URN -4.1-2 din 11.09.2014, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001 „prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”, iar potrivit dispozițiilor art. 12 din același act normativ se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 111, următoarele informații: a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii; b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii; c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii;
d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare; f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces; g) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.
Informațiile solicitate de reclamantă se referă la activitatea unei instituții/autorități publice, respectiv a Unitatii Militare 0510 Bucuresti, iar aceste informații nu sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor. Astfel, cererea formulată de reclamantă vizează aspecte ce țin de activitatea autorității pârâte. Prin urmare, nu este îndreptățita pârâta să refuze comunicarea către reclamantă a informațiilor de interes public astfel cum sunt reglementate de textul de lege menționat anterior.
Față de aceste considerente, acțiunea a fost admisă.
II. Împotriva acestei sentințe, comunicată la 17.07.2015, a declarat recurs, înregistrat la data de 27.07.2015, pârâtul S. R. DE INFORMȚII – UNITATEA MILITARĂ 0510 BUCUREȘTI prin oficiul juridic UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI, solicitând admiterea căii de atac formulate, desființarea acesteia și respingerea acțiunii.
Curtea reține că potrivit art. 499 NCPC „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.
II.1 În cauza de față, prin cererea de recurs partea recurentă – pârâtă a invocat art.488 pct. 8 NCPC, criticând hotărârea pronunțată sub motivul că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.
Problema supusă controlului judiciar este dată de modul de aplicare a acestor dispoziții legale, existând interpretări eronate cu privire la includerea informațiilor solicitate de reclamantă ca fiind informații de interes public întrucât ar viza aspecte ce țin de activitatea autorității pârâte.
Față de aseastă interpretare greșită a dispozițiilor legale aplicabile speței, petenta a solicitat copia ultimelor trei facturi din anul 2014, din care să rezulte prețul unitar de cumpărare al unor repere medicale, ce au constituit obiectul unor proceduri de achiziție publică.
Art. 213 alin. 1 lit. a) - p) din O.U.G. nr. 34/2006 identifică, fără a enumera exhaustiv, documentele care alcătuiesc dosarul achiziției publice, printre acestea aflându-se formularele de ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire, raportul procedurii de atribuire, contractul de achiziție publică/acordul-cadru, semnate, fără a cuprinde mențiuni cu privire la factura fiscală aferentă reperelor contractate.
Cu privire la informațiile comerciale, art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 restrânge accesul liber al cetățenilor în cazul informațiilor privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii.
Luând în considerare că facturile la care face referire intimata sunt documente justificative contabile, conținând date și specificații de tipul celor ce sunt publice în cadrul unei proceduri de achiziție (părți contractante, preț, produse), dar și date specifice, cum sunt datele de identificare fiscală, date de identificare bancară, acestea pot fi comunicate numai în anumite condiții, decizia aparținând părților.
De asemenea, datele publice privind produsele achiziționate prin proceduri de achiziție on-line, tipul acestora si prețul lor, furnizorul si data anunțurilor de atribuire pot fi regăsite în S.E.A.P.
Potrivit Legii nr. 544/2001, accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.
Din analiza conținutului cererilor petentei adresate instituției rezultă că nu există o solicitare de informații de interes public.
În consecință, solicitările petentei nu se încadrează în ipotezele legale prevăzute de legiuitor, deoarece nu a acționat în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004. Dimpotrivă, prin cererile sale reclamanta a urmărit satisfacerea unui interes de ordin comercial, dorind să i se comunice amănunte financiare, care creează posibilitatea revelării mecanismului de constituire a prețului utilizat de alți furnizori de produse medicale.
În susținerea interesului comercial urmărit de intimată, s-au prezentat, cu titlu de exemplu, rezultatul analizei unora dintre reperele în discuție, astfel: 1. pentru reactivii de laborator E.: - Toxocara Canis IgG - reactivul din oferta T. C. EXIM S.R.L. identifică numai anticorpii de tip IgG, de fază cronică, specifici infecțiilor vechi, restante, pierzându-se fazele de reactivare sau infecțiile recente, diagnosticate precoce; în plus, sensibilitatea testelor este de maxim 95%, iar la prețul S.C. T. C. EXIM S.R.L. se adaugă costul achiziției suplimentare de reactivi IgM, reper care nu se regăsea în oferta reclamantei; - IgE cantitativ are limita minimă de detecție de 5 Ul/ml, ceea ce denotă o sensibilitate mai mică a reactivului și se poate repercuta în acuratețea rezultatelor analizelor; în plus, trusa nu conține control intern de calitate inclus, fiind necesare minim 2 kituri pentru perioada de lucru a trusei, rezultând costuri suplimentare achiziției inițiale. 2. Pentru reactivii de laborator teste rapide: - HBsAG prezintă prețul de 150,92 lei/cutie x 50 teste, respectiv 3,02 lei/test, însă din cutia cu 50 de teste, minim 8 se folosesc ca dovezi de conformitate (testarea în dublu a rezultatelor pozitive); astfel, rămân disponibile pentru pacienți 42 de teste, rezultând un preț unitar real mai mare decât cel aflat în oferta S.C. T. C. EXIM S.R.L. - Helicobacter Pylori prezintă prețul de 120,75 lei/cutie x 40 teste, respectiv 3,02 lei/test, însă din cutia cu 40 de teste, minim 6 se folosesc ca dovezi de conformitate (testarea în dublu a rezultatelor pozitive); astfel, rămân disponibile pentru pacienți 34 de teste, rezultând un preț unitar real mai mare decât cel aflat în oferta S.C. T. C. EXIM S.R.L.
Având în vedere că ofertele sale financiare au fie prețul mai mare decât cele declarate câștigătoare, fie sunt neconforme din punct de vedere tehnic, ori ambele variante, rezultă că solicitările intimatei nu au în vedere satisfacerea unui interes legitim public și, mai mult, datele solicitate nu vizează aspecte ce țin de activitatea autorității pârâte, astfel cum în mod greșit a reținut instanța.
În cursul anului 2014 (februarie - decembrie), S.C. T. C. EXIM S.R.L. a adresat Serviciului R. de Informații, prin unitățile sale, o . petiții identice, prin care a solicitat copiile ultimelor trei facturi privind cumpărarea unor repere medicale necesare desfășurării activității unităților medicale din rețeaua sanitară proprie. Cu privire la aceste solicitări, instituția a răspuns petentei, prin intermediul Sectorului Relații cu Cetățenii.
Astfel, prin adresa nr._ din 12.08.2014 s-a răspuns petițiilor transmise de reclamant sub nr. 1442 GRP - 4.1 - 2 din 11.07.2014, nr. 1442 EIA - 2 - 1 din 14.07.2014, nr. 1442 TRP - 2 - 1 din 14.07.2014, nr. 1442 LTX -2.-1 din 14.07.2014, nr. 1442 URN - 2 - 1 din 14.07.2014, nr. 1442 TLP - 2 - 2 din 28.07.2014 și s-a comunicat faptul că înscrisurile solicitate nu fac parte din dosarul de achiziție publică, nefiind susceptibile comunicării în regim de documente publice, toate informațiile privind achizițiile realizate de S.R.I. fiind disponibile pe site-ul www.e-licitatie.ro.
De asemenea, în același context s-a comunicat faptul că acel răspuns va fi opozabil unor alte viitoare solicitări similare.
Cu toate acestea, S.C. T. C. EXIM S.R.L. a revenit cu un număr de alte șase petiții (înregistrate cu nr. 14147CNS-2-1, nr.14147TRP-2-1, nr.14147LTX-2-1, nr. 14147URN-2-1, nr. 14147EIA-2-1 și nr. 14147ATB-2-1 din 10.07.2014), context în care s-a răspuns prin adresa nr._ din 29.08.2014, fiind reiterate aspectele anterior menționate. Ulterior, prin răspunsul nr._ din 25.09.2014 instituția a răspuns la alte două petiții (nr. 14147CEX-2-1 din 19.08.2014 și nr. 14147CEX-2-1 din 02.09.2014), prin care a informat S.C. T. C. EXIM S.R.L. că va proceda la clasarea solicitărilor firmei, în măsura în care acestea „vor fi adresate în aceeași manieră susceptibilă de a se afla sub incidența dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Codul civil și se vor referi la aceleași aspecte".
Art. 57 din Constituția României stabilește că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebui să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Norma fundamentală invocată reprezintă cadrul general de referință relativ la exercitarea drepturilor și libertăților, așadar reglementează inclusiv condițiile privind dreptul de petiționare, astfel cum e stipulat de art. 51 din Constituție, Legea nr. 544/2001, O.G. nr.27/2002. Exercitarea dreptului de petiționare este subsumată principiului bunei-credințe, astfel cum este definită de dispozițiile art. 14 alin. 1 din Codul civil. Luând în considerare modalitatea de adresare în redactarea petițiilor înaintate de S.C. T. C. EXIM S.R.L., instituția a considerat că demersurile societății comerciale se află sub incidența prevederilor art. 15 alin. 1) din Codul civil, în sensul că „nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe”.
Ca urmare, poziția S.R.I. nu echivalează cu un refuz tacit de comunicare a unor informații de interes public solicitate de un petent, în relațiile cu S.C. T. C. EXIM S.R.L. instituția având o abordare progresivă, bazată pe prevederile legale în vigoare.
În consecință, s-a solicitat admiterea căii de atac formulate.
În drept, au fost invocate Codul civil, Codul procedură civilă, Legea nr. 544/2004, Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, O.G nr. 27/2002; a fost solicitată judecata în lipsă.
În dovedire, a fost propusă spre administrate proba cu înscrisuri, fără a fi atașat însă recursului niciun înscris nou.
II.2 Fiindu-i comunicată calea de atac formulată, intimata – reclamantă nu a depus întâmpinare.
III. Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 483 alin. 4 NCPC rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea, analizând sentința civilă recurată, reține următoarele:
Art. 488 alin. 1 NCPC prevede: ”(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8.când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”.
Totodată, art. 483 NCPC prevede că „(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”.
Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Curtea reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC constituie motiv de casare/nelegalitate încălcarea prin hotărâre sau aplicarea greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
Sub aspectul situației de fapt, este necontestat că intimata reclamantă . SRL a formulat o . cereri către recurentul pârât, prin care a solicitat să i se comunice copii ale ultimelor 3 facturi din anul 2014 din care să rezulte prețul unitar de cumpărare pentru diferite produse medicale.
Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 „În sensul prezentei legi: (…) b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”.
De asemenea, conform art. 215 din OUG nr. 34/2006, modificată și completată (forma în vigoare la data formulării cererii de comunicare a informațiilor), „(1) Dosarul achiziției publice are caracter de document public, în forma în care se află la momentul solicitării accesului la informațiile din cuprinsul acestuia. Accesul persoanelor la aceste informații se realizează cu respectarea termenelor și procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informațiile de interes public și nu poate fi restricționat decât în măsura în care aceste informații sunt confidențiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii”.
În acest context, trebuie precizat că prin art. 211 alin.1 din OUG nr. 34/2006, legiuitorul a stabilit că „Autoritatea contractantă are obligația de a întocmi dosarul achiziției publice pentru fiecare contract atribuit sau acord-cadru încheiat, precum și pentru fiecare lansare a unui sistem de achiziție dinamic”, iar prin art. 213 din același act normativ a statuat în sensul că „(1) Dosarul achiziției publice trebuie să cuprindă documentele întocmite/primite de autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire, cum ar fi, dar fără a se limita la următoarele: a) nota privind determinarea valorii estimate; b) anunțul de intenție și dovada transmiterii acestuia spre publicare, dacă este cazul; c) anunțul de participare și dovada transmiterii acestuia spre publicare și/sau, după caz, invitația de participare; c1) erata, dacă este cazul; d) documentația de atribuire; e) nota justificativă privind alegerea procedurii de atribuire, în cazul în care procedura aplicată a fost alta decât licitația deschisă sau licitația restrânsă; f) nota justificativă privind accelerarea procedurii de atribuire, dacă este cazul; h) formularele de ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire; i) solicitările de clarificări, precum și clarificările transmise/primite de autoritatea contractantă; j) raportul procedurii de atribuire; k) dovada comunicărilor privind rezultatul procedurii; i) contractul de achiziție publică/acordul-cadru, semnate; m) anunțul de atribuire și dovada transmiterii acestuia spre publicare; n) dacă este cazul, contestațiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, însoțite de deciziile motivate pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor; o) documentele referitoare la funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, dacă este cazul; p) documentul constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant”.
Totodată, prin art. 111 din Legea nr. 544/2001 s-a reglementat în sensul că „Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziții publice.”.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, fără echivoc, că dosarul achiziției publice are caracter de act public, cuprinde documentele întocmite/primite de autoritatea contractantă și face obiectul liberului acces la informațiile de interes public, inclusiv în ceea ce privește contractul de achiziție publică și documentul constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant.
Or, factura este documentul contabil care atestă livrarea mărfurilor sau, după caz, prestarea serviciilor, reprezentând, indubitabil, un document constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant, situație în care nu se justifică legal interpretarea restrictivă a prevederilor art. 111 din Legea nr. 544/2001 (articol introdus prin Legea 380/2006).
De asemenea, întrucât factura este un document contabil care atestă livrarea mărfurilor sau, după caz, prestarea serviciilor, cuprinzând elementele indicate de art.155 alin.19 și alin.20 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată, comunicarea acesteia nu este de natură să afecteze, în principiu, secretul fiscal, întrucât art. 11 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, modificată și completată, se referă la funcționarii publici din cadrul organului fiscal și la informațiile deținute de aceștia cu privire la impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate (evident, ajunse la scadență) bugetului general consolidat de către contribuabili, inclusiv la astfel de informații comunicate autorităților publice, ceea ce nu este cazul în speță.
În concluzie, având în vedere dispozițiile legale evocate anterior și principiul potrivit căruia autoritățile sau instituțiile publice trebuie să asigure transparență totală privind modul în care sunt utilizate fondurile publice, inclusiv accesul liber la documentele care atestă utilizarea acestora, în mod legal a fost admisă de prima instanță cererea reclamantei. Evident, întrucât reclamanta are dreptul de a i se comunica numai informațiile de interes public solicitate, autoritatea contractantă va asigura, conform legii (care-i consacră răspunderea deplină), protecția informațiilor cu caracter personal cuprinse în facturile în discuție, precum și pe cele care ar putea fi vizate, eventual, de secretul fiscal (suma colectată cu titlu de taxă), urmând să procedeze la anonimizarea facturilor sub aceste aspecte.
Totodată, Curtea constată că recurentul pârât nu a justificat în mod corespunzător (nefiind invocat vreun argument concret), în privința informațiilor cuprinse în facturile fiscale în discuție, de ce publicitatea acestora ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale ; simpla invocare a acestor principii generoase nu este de natură a determina înlăturarea accesului, în lipsa unei justificări obiective care să susțină un astfel de caracter al informațiilor în discuție, deoarece simpla cunoaștere a unor prețuri de vânzare, respectiv de cumpărare nu determină în mod necesar și automat o eliminare a concurenței / monopolizare a pieței, întrucât nu există vreo obligație a vânzătorului să oferteze și în viitor aceleași prețuri pentru care s-au realizat furnizările la care dobândește acces reclamanta.
Astfel, art. 7 din Legea nr. 544/2001 prevede că „(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. (2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.”.
Pe cale de consecință, incumbă celui chestionat să comunice răspuns solicitării făcute de persoana interesată, în absența căruia obligația legală nu este apreciată a fi fost îndeplinită.
Totodată, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 prevede că „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”. Astfel, simpla expirare a termenului legal în care autorității în revine să furnizeze informațiile publice solicitate, fără a interveni o conformare din partea acesteia, dă dreptul titularului cererii să se adreseze instanței de judecată în vederea sancționării conduitei administrative culpabile, fără a mai fi necesară efectuarea de petent a unor demersuri suplimentare și prealabile în fața autorității pârâte.
În plus, chestiunile validității procedurii de achiziție publică în legătură cu care au fost solicitate informațiile publice sau participarea solicitantului în cadrul acesteia sunt lipsite de relevanță în ceea ce privește obligația de comunicare, deoarece o asemenea premisă nu este prevăzută de norma Legii nr. 544/2001 ca și condiție a obligației de comunicare.
În concluzie, prețul de achiziție al produselor, plătit de instituția publică pârâtă, din fonduri publice, reprezintă informație de interes public în contextul normativ indicat. În al doilea rând, prețul ofertat de câștigătorul licitației în procedura prevăzută de OUG nr. 34/2006, la momentul încheierii contractului de achiziție publică, nu reprezintă un element suficient pentru a contura comportamentul societății concurente în legătură cu prețurile practicate de aceasta pe piața liberă la momentul obținerii informației. Nici prin raportare la eventualitatea participării la viitoarea procedură de achiziție publică nu se poate susține că obținerea informației de către reclamantă, la momentul de față, ar fi de natură a aduce acesteia un avantaj real la întocmirea ofertei de participare, având în vedere că fiecare procedură de achiziție cuprinde reguli distincte, condiții de participare distincte și elemente specifice în legătură cu fiecare produs ofertat, precum și criterii de evaluare diferite, care nu în mod necesar au în vedere prețul cel mai scăzut.
Sub aspectul comunicării, Curtea mai reține că aceasta va interveni în cond. art. 9 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, respectiv „În cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii.”.
În ce privește dreptul părții reclamante de a solicita acces la informațiile publice, acesta rezultă din disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, text potrivit căruia „Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.”; astfel, legiuitorul a prevăzut un astfel de drept în beneficiul „oricărei persoane”, necondiționat de vreo demonstrare a unui interes public care să îi permită exercițiul său.
În aceste condiții, referirile părții recurente – pârâte la principiile generale de natură constituțională nu sunt de natură să înlăture aplicabilitatea Legi nr. 544/2001, iar afirmațiile sub aspectul unui pretins mod de acțiune al intimatei – reclamante care nu poate fi caracterizat de bună – credință, implica în sarcina pârâtului demonstrarea în concret, în fața instanței de fond, a acestui fapt, care excede analiza specifică recursului, circumstanțiată controlului de legalitate, iar nu de temeinicie.
În concluzie, față de disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art.496 NCPC, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – pârât S. R. DE INFORMAȚII – UNITATEA MILITARĂ 0510 BUCUREȘTI prin oficiul juridic UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., nr.24-26, sector 2, împotriva sentinței civile nr.4428/10.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă . SRL, cu sediul în București, ..22, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. I. G. B. C. V. H.
GREFIER
D. T.
Red. Judec. B.C. / 5 ex./19.02.2016
T. B.- S a II-a C.A.F. / Judec. T. B.- S a II-a C.A.F. – G.G.I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 912/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 300/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
