Obligaţia de a face. Decizia nr. 76/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 76/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 76
Ședința publică de la data de 14.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- G. A. F.
JUDECĂTOR - O. D. P.
JUDECĂTOR - C. M. C.
GREFIER- M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât S. 5 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR sentinței civile nr. 6904/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. BUCUREȘTI și intimații-pârâți S. 4 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, în cauza ce are ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund intimații-pârâți S. 4 București prin Primar, reprezentat de consilier juridic Punga Miorela I. și M. București prin Primar General, prin avocat A. M., lipsă fiind recurentul-pârât S. 5 București prin Primar, intimatul-reclamant P. M. București și intimatul-pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimatul-pârât OCPI a depus întâmpinare, în exemplare și pentru comunicare, la data de 08.01.2016.
Apărătorul intimatului-pârât M. București prin Primar General depune întâmpinare, comunicând un exemplar și reprezentantului intimatului-pârât S. 4 București prin Primar.
Curtea procedează la comunicarea câte unui exemplar al întâmpinării depuse de intimatul-pârât OCPI către reprezentantul intimatului-pârât S. 4 București prin Primar.
Apărătorul intimatului-pârât M. București prin Primar General învederează că înțelege să invoce excepția nulității recursului pentru nemotivare și arată că recurenta s-a rezumat doar la a indica motivul de recurs, însă nu a arătat care sunt prevederile legale încălcate de instanța de fond.
Reprezentantul intimatului-pârât S. 4 București prin Primar solicită admiterea excepției nulității recursului, invocată de intimatul-pârât M. București prin Primar General, apreciind că recursul declarat de S. 5 București prin Primar este nemotivat.
Curtea acordă cuvântul și pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul intimatului-pârât M. București prin Primar General solicită respingerea recursului ca nefondat. Învederează că, prin recursul formulat, recurenta nu a adus critici clare față de modalitatea prin care instanța de judecată a stabilit limita dintre sectorul 4 și sectorul 5.
Consideră sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în urma expertizei efectuate, instanța a considerat că unități locative sunt blocuri și nu scări, astfel că limita stabilită anterior împărțea un imobil în două sectoare, lucru incorect. Totodată, consideră că, instanța de fond a avut în vedere soluția cea mai practică și ce mai apropiată de împărțirea istorică a Bucureștiului și a sectoarelor.
Reprezentantul intimatului-pârât S. 4 București prin Primar solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra excepției nulității recursului civile de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 17 septembrie 2012 reclamantul P. M. București a solicitat în contradictoriu cu S. 4, 5, M. București și O. de C. și Publicitate Imobiliară stabilirea limitelor teritoriale dintre sectoarele 4 și 5 ale M. București.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 10 din Legea 7/1996 hotarele unităților administrativ teritoriale sunt delimitate și marcate de către o comisie de delimitare stabilită prin Ordinul prefectului.
P. M. București, luând act de adresa OCPI_/10 august 2012 prin care au fost înaintate procesele verbale de delimitare aferente hotarelor în litigiu, a procedat la inițierea procedurii de conciliere prevăzută de art. II din Legea 133/2012. Astfel, a adăugat reclamantul, la data de 14 septembrie 2012 membrii Comisiei M. București de delimitare cadastrală au încheiat procesul verbal de conciliere nr._/2012 din care a reieșit necesitatea sesizării instanței de judecată cu privire la litigiul de hotar.
Reclamantul a mai arătat că limita teritorială descrisă în procesul verbal nr._/2011, respectă limitele subunităților administrativ teritoriale utilizate de OCPI în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale.
În cadrul procedurii de conciliere, sectorul 5 București a precizat că își menține punctul de vedere prezentat prin adresa_/2012 iar reprezentanții Sectorului 4 București au indicat că și ei își mențin punctul de vedere exprimat prin adresa nr._/2012.
În contextul în care procedura de conciliere nu s-a soluționat favorabil, reclamantul a decis sesizarea instanței de judecată.
În drept au fost invocate prevederile Legii 133/2012.
În dovedire acțiunii, reclamantul a anexat înscrisuri. Ordinul prefectului 607/2012, adresa OCPI_/2012, procesul verbal 2449/2011, adresa_/2012,_/2012, proces verbal de conciliere nr._/2012.
Pârâtul OCPI a depus întâmpinare la data de 28 octombrie 2013 prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive iar, pe fondul cauzei a solicitat stabilirea limitelor de hotar între cele două sectoare astfel încât detaliile de sistematizare să nu conducă la traversarea haotică a acestei linii prin unități locative.
S. 4 București a depus întâmpinare la data de 6 noiembrie 2013 prin care a solicitat ca limita teritorială să fie stabilită în acord cu limita de lucru a OCPI respectiv cu limita indicată în Decretul lege 284/1979. S. 4 apreciază ca fiind nefondată pretenția sectorului 5 de a prelua imobilele de pe . de pe ., în contextul în care acestea aparțin de sectorul 4.
În esență, sectorul 4 a solicitat ca blocurile situate pe . pare cât și impare cuprinse pe tronsonul Piața Unirii-Piața Constituției cât și zona cuprinsă între . Dâmbovița să rămână în raza administrativă a acestui sector cu excepția blocurilor de la ., 2, 3 și 4 care sunt pe raza teritorială a sectorului 5.
S. 5 București a depus întâmpinare la data de 8 noiembrie 2015 prin care a solicitat stabilirea limitelor de hotar așa încât cvartalul cuprins între Splaiul Independenței, . și zona Piața Unirii aflată la nord de . trecută în administrarea sectorului 5. Pârâtul a indicat faptul că inițial, reprezentanții Sectorului 4 au fost de acord cu această propunere așa cum reiese din procesul verbal nr. 2449/2011.
M. București a depus întâmpinare la data de 11 noiembrie 2013 prin care a invocat propria lipsă de calitate procesual pasivă iar, pe fondul cauzei a solicitat stabilirea limitelor de hotar dintre cele două sectoare prin raportare la prevederile Decretului lege 284/1979.
În favoarea tuturor părților instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și, din oficiu, proba cu expertiză tehnică topo, la dosar fiind anexat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul G. I. (filele 197 și următoarele vol. II).
Față de prevederile art. 155 ind. 1 C., respectiv față de neîndeplinirea de către reclamant a obligației puse în vedere de către instanță de a achita onorariul provizoriu de expert, judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 20 ianuarie 2014-12 ianuarie 2015.
Prin sentința civilă nr.6904 din 12.10.2015 Tribunalul București Secția II C. administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. București;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei OCPI;
- a admis acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, stabilește limita de hotar dintre S. 4 al M. București și S. 5 al M. București conform limitei utilizate actualmente de OCPI și detaliate în procesul verbal nr._/19 mai 2011 și reluate în procesul verbal_/14 septembrie 2012 cu următoarele modificări:
- linia hotarului trasată în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit în speță, cu culoare verde, plasată în stânga blocului de pe . (. drept, spre nord, traversând bulevardul Unirii și înconjurând spre dreapta, prin spatele blocului de la ., până la . O., astfel încât blocurile de pe ., 2, 3, 4, 5 și 7 integral vor fi incluse în limita teritorială a sectorului 4;
- imobilele din ., 164 A și 166 sunt și rămân incluse în limita teritorială a sectorului 4, menținându-se limita teritorială dintre cele două sectoare stabilită prin Decretul lege 284/1979, sub acest aspect limita de lucru a OCPI urmând a fi corijată.
- a stabilit onorariu definitiv al expertului topo Gurița I. în cuantum de 3750 lei, obligând reclamantul la plata către expert a sumei de 2950 lei cu titlu de diferență onorariu.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a OCPI, Tribunalul reține caracterul fondat al acesteia.
Astfel, reține instanța faptul că prezentul litigiu a fost generat de refuzul exprimat de reprezentanții celor două sectoare ale M. București de recunoaștere reciprocă a limitelor lor teritoriale, în contextul aplicării prevederilor Legii 7/1996 astfel cum a fost modificată prin Legea 133/2012.
În esență, instanța reține că prin Legea 7/1996 legiuitorul a urmărit formarea unui sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării, prin cadastru realizându-se, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, identificarea, măsurarea, descrierea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale, în scopul asigurării publicității drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară.
Conform art. 10 din același act normativ, lucrările sistematice de cadastru cuprind și determinarea, pe bază de măsurători, a poziției limitelor dintre imobilele învecinate, iar suprafața terenurilor și a construcțiilor este consemnată în cadrul documentațiilor cadastrale.
Corelativ, potrivit art. 11 din Legea 7/1996 operațiunea de stabilire, potrivit legii, și marcare pe teren, prin borne, a hotarelor unității administrativ-teritoriale reprezintă una din principalele lucrări tehnice de cadastru.
Delimitarea și marcarea hotarelor administrative ale comunelor, orașelor și municipiilor, precum și limitele intravilanelor localităților se vor face, potrivit legii, de către comisia stabilită în acest scop prin ordinul prefectului.
Aceasta, în baza reprezentărilor grafice ale limitelor unităților administrativ-teritoriale și ale limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale ale Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, întocmește procesele-verbale de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 11 alin. 4 din lege, în cazul în care reprezentanții unităților administrativ-teritoriale învecinate recunosc reciproc hotarele, astfel cum acestea au fost delimitate și marcate de către comisia de delimitare, în baza lucrărilor tehnice de cadastru, acestea rămân definitive și reprezintă limitele oficiale ale respectivei unități administrativ-teritoriale.
Din ansamblul acestor prevederi legale dar și a celor referitoare la atribuțiile concrete ale OCPI conform art. 5 din Legea 7/1996, instanța reține că această autoritate are doar rolul de a executa, supraveghea și coordona lucrări cu caracter tehnic în materie de cadastru, fără vreo manifestare de voință proprie cu privire la substanța drepturilor puse în discuție.
Așa cum s-a indicat și anterior, prezentul litigiu a fost generat tocmai de nerecunoașterea limitelor teritoriale, opoziție făcută de cei doi reprezentanți ai unităților administrativ teritoriale, OCPI neavând decât rolul de a asigura suportul tehnic al discuțiilor dintre cele două sub-unități administrativ teritoriale.
În cauză nu se pune problema verificării legalității sau temeiniciei vreunui act administrativ emis de această ultimă autoritate ci doar cenzurarea punctelor de vedere ale celor două sub-unități administrative în așa fel încât limitele teritoriale dintre ele, deja stabilite de legiuitor, să corespundă în continuare voinței acestuia, inclusiv după resistematizări ale zonelor inițial avute în vedere de Decretul Lege 184/1979.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul urmează a admite excepția lipsei calității procesual pasive a OCPI, acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta urmând a fi respinsă în acest temei.
Analizând excepția lipsei calității procesual pasive a M. București, Tribunalul reține caracterul său nefondat.
În esență, instanța apreciază că această excepție se impune a fi respinsă tocmai prin prisma particularităților de organizare administrativ teritorială la nivelul M. București, respectiv față de raportul parte-întreg existent între sectoare și unitatea administrativ teritorială.
Astfel instanța reține că Legea 7/1996 operează cu noțiunea de „limită teritorială a unităților administrativ teritoriale”, ceea ce interesează din perspectivă cadastrală fiind atât limitele exterioare ale acestora cât și configurația lor internă, în speță, delimitarea sub-unităților.
Totodată, Legea 215/2001 stabilește o distincție netă între „unitățile administrativ teritoriale” reprezentate de comune, orașe și județe și „sub-unități administrativ teritoriale”, întâlnite în prezent exclusiv la nivelul M. București și reprezentate de sectoarele acestuia.
Contrar opiniei M. București, principiul autonomiei locale, așa cum este el reglementat de Legea 215/2001, se raportează doar la unitățile administrativ teritoriale, sectoarele M. București având atribuții decizionale evident limitate și coordonate de unitatea administrativ teritorială, realitate care reiese din prevederile art. 81 alineat 4 și 86 din Legea 215/2001.
Din interpretarea acestei ultime dispoziții legale, instanța reține că un litigiu care are ca obiect stabilirea limitelor teritoriale dintre două sectoare, impune recunoașterea calității procesual pasive a M. București, procesul având implicații directe cu privire la organizarea generală a unității administrativ teritoriale.
Cu privire la fondul prezentei acțiuni, Tribunalul reține, în primul rând, așa cum reiese din decizia Curții Constituționale nr. 414/2013, că prezenta acțiune de stabilire a limitelor teritoriale ale celor două sectoare nu poate fi interpretată drept o încălcare a separației puterilor în stat în sensul invadării sferei atribuțiilor legiuitorului recunoscute conform art. 22 din Legea 215/2001, având în vedere faptul că pe calea prezentei acțiuni instanța de judecată nu trasează noi limite de hotar ci doar supervizează o operațiune tehnică de delimitare teritorială, în acord cu prevederile legale preexistente însă, din perspectiva noilor realități urbanistice și de sistematizare progresivă a teritoriului.
Aspectul supus analizei este acela al identificării, în teren, a liniei de hotar stabilită de legiuitor și a verificării dacă această limită nu creează disfuncționalități reale față de noile edificii.
Astfel, în lumina acestui principiu, instanța apreciază că orice propunere de modificare a limitelor teritoriale care se abate generos de la vechile hotare nu poate fi confirmată pe cale judiciară, materializarea propunerii ținând de sfera legislativă.
În al doilea rând, instanța reține că limitele teritoriale ale sectoarelor M. București au fost stabilite de legiuitor la nivelul anului 1979 prin decretul lege 284/1979.
Conform acestui act normativ sectorul 4 este situat în partea de sud a municipiului, cuprins între sectoarele 3 și 5 și are următoarea delimitare: începînd din piața Națiunile Unite (inclusiv), limita de nord o constituie firul rîului Dîmbovița pînă la circa 1800 m est de podul de pe Dîmbovița de pe șoseaua V.-Bîrzești. Spre est limita o constituie o linie convențională cu direcția sud-vest pînă la Drumul Cheile Turzii. Se continuă pe Drumul Cheile Turzii, pe . la șoseaua Berceni, pe șoseaua Berceni pînă la linia de centură (toate inclusiv) cuprinzînd și cimitirul Berceni. Limita de sud o constituie linia de centură, circa 2400 m spre vest de la șoseaua Berceni, cuprinzând și unitatea și depozitul de colectare a metalelor din cadrul Ministerului Industriei Metalurgice. Limita sud-vestică este convențională, înscriindu-se de la linia de centură cu direcția nord-vest pînă la Drumul Bercenarului, continuă pe Drumul Bercenarului (inclusiv) pînă la șoseaua Giurgiului. Limita de vest a sectorului se înscrie pe șoseaua Giurgiului, calea Ș. V. pînă la intersecția cu . . Mitropolitul V. C. pînă la ., ., . I. (toate inclusiv), pe limita incintelor I.T.A. București și I.T.A. I. pînă la ., . (exclusiv) pînă la . . la ., pînă la calea Rahovei, calea Rahovei (toate inclusiv) pînă la ., . la . (toate exclusiv) pînă la piața Națiunile Unite (inclusiv).
S. 5 este situat în partea de sud-est a municipiului, cuprins între sectoarele 4 și 6, are următoarea delimitare: începînd de la intersecția bulevardului G. G.-D. și bulevardului Republicii cu calea V., limita de est a sectorului urmează traseul: calea V. pînă la piața Națiunile Unite (ambele exclusiv), . . . la . (toate inclusiv) pînă la calea Rahovei, calea Rahovei pînă la intersecția cu . Gazelei, pe . exclusiv) pînă la ., pe . (inclusiv), pe limita dintre incintele I.T.A. București și I.T.A I., . I. pe . pînă la ., pe . pînă la . . Ș. V., șoseaua Giurgiului (toate exclusiv) pînă la linia de cale ferată București-G.. Limita sud-estică este formată de o linie convențională spre vest de la intersecția căii ferate București-G. cu șoseaua Giurgiului pînă la . Orșova (inclusiv) pînă la șoseaua București-M.. Limita continuă cu o linie convențională de la intersecția șoselei București-M. cu .-vest pînă la drumul ce face legătura cu Gara Vîrteju; se continuă pe acest drum cu direcția nord-est pînă la . Botorca (inclusiv) pînă la . .-vest pe drumul ce face legătura cu . . șoseaua Alexandriei în dreptul km 8, apoi stația de pompare a Întreprinderii canal-apă București, urmează .-vest, circa 800 m, de unde continuă cu o linie convențională pînă la prelungirea G. la intersecția cu . și Stațiunea experimentală de plante medicinale București. Spre nord limita sectorului urmează traseul: prelungirea G. de la . la . bulevardul G., pînă la intersecția cu calea 13 Septembrie, unde se înscrie pe Drumul Sării, bulevardul Geniului, șoseaua Cotroceni pînă la rîul Dîmbovița (toate exclusiv), de unde urmează firul rîului Dîmbovița pînă la podul Elefterie, în continuare pe bulevardul G. G.-D. (inclusiv) pînă la intersecția cu calea V..
Din această descriere, Tribunalul reține două principii diriguitoare urmate de legiuitor în fixarea limitelor teritoriale: departajarea acestora după străzi-bulevarde-alei și folosirea expresiei „inclusiv” în cazul în care s-a dorit ca ambele laturi ale unei străzi să fie incluse într-o unitate administrativ teritorială.
Din 1979 și până în prezent, unele zone ale acestor unități teritoriale au fost supuse unor procese de sistematizare, suprafețele locative reorganizându-se, edificându-se construcții
În acest context a apărut o necesitate reală de corijare a anumitor limite teritoriale, fiind contrar oricărei logici cadastrale, urbanistice și mai ales sociale ca anumite unități locative din același . sector iar, altele altui sector.
În al treilea rând, instanța constată faptul că din rațiuni cadastrale, OCPI utilizează deja în activitatea sa curentă o anumită limită teritorială dintre cele două sectoare. Aceasta este redată în procesele verbale anexate la dosarul cauzei, respectiv_/14 septembrie 2012(fila 7) și_/19 mai 2011 (fila 14).
Din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert G. I. și anexat la fila 197 vol II reiese că limita de lucru a OCPI respectă în mare măsură prevederile limitelor teritoriale ale celor două unități administrativ teritoriale stabilite prin Legea 2/1968 astfel cum a fost modificat prin Decretul Lege 284/1979, exceptându-se zonele supuse sistematizării urbanistice.
Față de aceste considerente certificate de expertul topo desemnat de instanță, Tribunalul urmează a stabili linia de hotar dintre cele două sectoare conform limitei de lucru a OCPI, urmând a corija însă această limită, punctual, în două zone aflate în dispută între cele două sectoare: zona .. Giurgiului.
Astfel, în privința zonei . că din anexa 1 la raportul de expertiză reiese că linia de demarcație stabilită de Decret traversează actualmente două blocuri aflate pe . și ..
În opinia instanței, secționarea celor două unități locative este nefirească, nu se încadrează în mod evident în voința legiuitorului și a fost provocată de sistematizarea zonei ulterior anului 1979.
Mai reține instanța și faptul că actualmente, pentru înregistrarea documentațiilor cadastrale, OCPI a inclus în limita teritorială a sectorului 4 și blocurile de la ., 5 și parțial 7 deși acestea aparțin sectorului 5. Această includere a fost determinată tocmai de necesitatea de a trata unitar aceste unități locative.
Punctul de vedere al Sectorului 4 raportat la această realitate este că stabilirea hotarului se impune a fi fixată respectând prevederile Decretului dar și limita de lucru OCPI.
S. 5 dorește o modificare substanțială a acestei limite teritoriale în sensul de a include toate blocurile de pe . impare dar și întreg cvartalul cuprins între Splaiul Independenței-.-zona Piața Unirii în limita sa teritorială. Propunerea este descrisă în anexa la întâmpinarea formulată.
Având în vedere principiile enunțate anterior, respectiv obligația instanței de a urma cât mai fidel linia de hotar stabilită de legiuitor, Tribunalul apreciază că propunerea Sectorului 5 nu este fondată, fiind în vădită discordanță cu limitele teritoriale legale ale celor două sectoare.
Simplul fapt că la nivelul anului 2011 reprezentanții celor două sectoare au fost de acord cu această modificare a limitelor teritoriale, în absența adoptării și a unui act normativ cu forță juridică în acest sens, nu este de natură a crea efecte juridice obligatorii nici pentru terți și nici pentru sectorul 4.
Astfel, Tribunalul urmează a fixa limita dintre cele două sectoare în zona . hotarului trasată în anexa 1 a raportului de expertiză cu culoare verde, plasată în stânga blocului de pe . (. drept, spre nord, traversând bulevardul Unirii și înconjurând spre dreapta, prin spatele blocului de la ., până la . O., astfel încât blocurile de pe ., 2, 3, 4, 5 și 7 integral vor fi incluse în limita teritorială a sectorului 4.
Instanța optează pentru această limită de demarcație având în vedere faptul că în acest fel se anulează absolut toate secționările unităților locative de pe . secționări chiar și la nivel de scări ale aceluiași . moment ce blocul și nu scara reprezintă unitatea locativă de referință în stabilirea unei adrese poștale. Mai mult, această demarcație este foarte apropiată de limita stabilită de Decret dar și de principiul stabilit de acesta de a fixa limitele de hotar urmând linia străzilor-aleilor-bulevardelor.
În privința zonei . că din decretul lege 284/1979 reiese că voința legiuitorului a fost aceea ca ambele laturi ale acestei străzi să intre în limitele teritoriale ale sectorului 4, sintagma folosită fiind aceea de „inclusiv”.
Totodată, din raportul de expertiză întocmit în cauză, anexa 2, reiese că limita de lucru a OCPI respectă în mare măsură această limită de hotar legală însă exclude blocurile aferente ., 164A și 166, acestea figurând în această limită de lucru ca aparținând sectorului 5.
Propunerea sectorului 4 față de această zonă este aceea de a respecta limita Decretului, respectiv includerea și a adreselor de la . și 166 în teritoriul său.
Propunerea inițială a sectorului 5, dar nemaisusținută în cuprinsul întâmpinării depuse în prezentul dosar, este aceea de a se delimita cele două sectoare chiar pe linia . o parte și alta a acestui ax plasându-se în sectoare diferite.
Tribunalul urmează a stabili linia de hotar dintre cele două sectoare, în această zonă, urmând în tocmai prevederile Decretului lege 284/1979, astfel încât imobilele de la . și 166 vor fi incluse în limitele teritoriale ale sectorului 4, limita de lucru a OCPI fiind corijată în acest sens.
Soluția instanței este motivată în primul rând de obligația sa de a respecta prevederile Decretului lege (textul acestuia folosind în privința imobilelor de pe această arteră expresia „inclusiv”), în al doilea rând de faptul că aceste imobile au deja numere atribuite la . treilea rând pentru că în acest fel limita intre sectoare urmează linia unor străzi și, în al patrulea rând, inclusiv din perspectivă istorică, aceste imobile au aparținut sectorului 4 încă din anii 50 conform documentului anexat la dosar fila 221 vol II.
În ceea ce privește onorariul de expert topo, Tribunalul constată faptul că suma definitivă solicitată de acesta cu acest titlu este de 3750 lei. Mai reține instanța și faptul că acest onorariu este pe deplin justificat de decontul detaliat anexat, respectiv de desfășurătorul orar întocmit de expert. Aceste detalii orare referitoare la prezența în instanță a expertului, convocarea părților, studiul dosarului se coroborează cu aspectele de fapt menționate în încheierile de ședință întocmite în cauză și volumul de înscrisuri anexat.
Totodată, instanța reține că gradul de complexitate ridicat al raportului întocmit și suprafața mare de teren analizată de expert sunt aspecte care fundamentează solicitarea financiară a acestuia.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 213 alineat 2 C. Tribunalul a admis solicitarea expertului cu privire la cuantumul total al onorariului, reclamantul urmând a fi obligat a achita suma de 2950 lei cu acest titlu.
Împotriva sentinței civile nr.6904 din 12.10.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția II C. administrativ și fiscal, a declarat recurs S. 5 București, solicitând modificarea hotărârii criticate, în sensul stabilirii liniei de hotar conform propunerii sale, exprimate prin adresa nr._/13.09.2012 și planului anexă.
Recurenta nu a formulat critici la adresa sentinței civile criticate, arătând că solicitarea sa, față de obiectul prezentei cauze este aceea de a se stabili linia de hotar, conform următoarei propuneri:
Cvartalul cuprins între Splaiul Independenței, . și zona Piața Unirii la Nord de tronsonul . de divergență, solicitarea recurentei fiind aceea ca această zonă să fie atribuită Sectorului 5.
Recurenta s-a prevalat de dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În ședința publică din 14.01.2016 intimata M. București a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, excepție ce urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Și în concepția reglementării reprezentate de codul de procedură civilă din 1865 recursul era privit ca o cale de atac extraordinară, ce putea fi exercitată numai pentru motivele de casare ori modificare, limitativ prevăzute de art.304 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 306 C.proc.civ.(1865) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.
Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Ca atare, dispozițiile art.306 C.proc.civ. reglementează nu numai o obligație de motivare a recursului, dar și pe aceea ca motivele invocate de recurent în susținerea căii de atac să poată fi încadrate într-unul din motivele prevăzute de art.304.
Examinând recursul civil de față, curtea constată că în afara solicitării stabilirii liniei de hotar conform propunerii recurentei, aceasta nu aduce nicio critică în concret la adresa hotărârii recurate.
Prevalându-se, în mod formal, de dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., recurenta era ținută să arate de ce hotărârea criticată este lipsită de temei legal sau, după caz, argumentele pentru care consideră sentința recurată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, neînsoțită de arătarea în concret a cauzelor de nelegalitate a hotărârii, nu este suficientă pentru exercitarea controlului de legalitate în cadrul căii de atac a recursului.
Față de aceste considerente curtea va constat nulitatea recursului civil de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului.
Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât S. 5 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR sentinței civile nr. 6904/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. BUCUREȘTI și intimații-pârâți S. 4 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2016.
Președinte Judecător Judecător
G. A. F. O. D. P. C. M. C.
Grefier
M. H.
Red. Jud. GAF./2 ex.
Jud. fond: A. I. G. – Tb. București (SCAF)
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 424/2016. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 69/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
