Obligaţia de a face. Decizia nr. 393/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 393/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 393
Ședința publică din data de 28.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: G. A. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă A. E. și a recursului provocat formulat de recurenta-pârâtă U. S. HARET împotriva sentinței civile nr. 2679/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. EDUCAȚIEI, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu art. 223 și art. 411 alin. 1, pct. 2 teza a doua din N.C.p.c., iar la data de 25.01.2016, prin serviciul registratură, recurenta-reclamantă a depus o cerere de renunțare la calea de atac a recursului, după care,
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare pe cererea de renunțare la calea de atac.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2679/09.04.2015, Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M. EDUCAȚIEINAȚIONALE.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta invocând în drept disp. art. 488 pct. 6 și 8 NCPC.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că instanța de fond motivează respingerea acțiunii prin obligativitatea Facultății/Universității de a parcurge etapa de autorizare provizorie si, ulterior, procedura de acreditare, fară a face precizarea cu privire la îndelungata perioada de funcționare si a celorlalți absolvenți. Cu toate acestea se poate observa ca Facultatea/U. a funcționat si in anii anteriori, acestor promoții fiindu-le eliberate diplomele de licența si suplimentele de diploma la aceeași forma de învatamant. Mai mult, chiar si unii absolvenți din aceeași promoție au primit diplomele de licența si suplimentele de diploma, refuzul ulterior de eliberare conducând la tratarea in mod distinct si nelegal a celorlalți absolvenți ai aceleiași forme de învățământ si aceleiași specialități.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, in vigoare in perioada in care a urmat cursurile acestei universități, Ministrul Educației a emis la data de 7 martie 2006 Ordinul nr. 3404/07.03.2006 in cuprinsul căruia se stabilește la art.2 ca "admiterea în învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studio de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la punctul 8 se prevedea ca "formele de învatamant cu frecventa redusa sau învatamantul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
Mai mult decât atât, potrivit art. 60 (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicata, "Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învatamant superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învatamant absolvita".
Cu toate acestea, instanța de fond a respins in mod nejustificat acțiunea, motivarea acesteia fiind străină de natura cauzei si hotărârea a fost data cu încălcarea normelor de drept material.
Intimata - pârâtă U. "S. Haret" a formulat întâmpinare și cerere de recurs provocat, prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul reclamantei, să se admită și recursul provocat, să se caseze în totalitate sentința recurată, iar rejudecând să se admită cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării Științifice, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării și a cererii de recurs provocat s-a arătat, în esență, că nu pot fi admise recursul și acțiunea recurentului-reclamant fără a fi admisă și cererea de chemare in garanție formulată de U. S. Haret, întrucât între cele doua cauze există o evidentă interdependentă.
A motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectiva de a emite reclamantului diploma de licența atâta vreme cât MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind pusă astfel in imposibilitatea de a executa hotărârea, daca se va admite cererea reclamantului, câtă vreme dreptul absolvenților nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, care, în calitate de autoritate publica, gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii, existând o interdependență între cele doua cereri, obligația intimatei de a elibera diplomele de licența fiind subsidiară și indisolubil legata de acordul chematului în garanție MECTS în vederea tipăririi acestor formulare.
În acest sens au fost invocate disp. art. 60 alin. 1, 3 din Legea 84/1995, art. 29 din OUG 75/2005, art. 4 din HG 535/1999, art. 5 din HG 916/2005, art. 6 din HG 676/2007, art. 1 din HG 1175/2006, art. 8 din Ordinul 3404/2006, art. 2 din HG 366/2007 si s-a menționat că instanța de fond omite să verifice funcționalitatea USH, faptul că față de aceasta nu s-a dispus printr-un ordin al ministrului educației naționale o măsură sancționară sau chiar desființarea acestei instituții, așa cum prevede legiuitorul în cazul în care universitatea ar fi săvârșit abaterile de care este acuzată.
În drept, USH a invocat prevederile art. 491 N. Cod proc. civila raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 N. Cod proc. civila., art.72 -74 N.Cod proc.civ.
La data de 25.01.2016, recurenta reclamantă a depus la dosar cerere de renunțare la calea de atac pe care a exercitat-o.
Având în vedere manifestarea de voință a recurentei reclamante și disp. art. 406 NCPC, Curtea va lua act de renunțarea la judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă A. E., cu domiciliul în București, sector 5, Al. Tulcea, nr. 2, ., . cu intimatul-pârât M. EDUCAȚIEI, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în București, sector 1, .. 28-30 și recurenta-pârâtă U. S. HARET, cu sediul în București, sector 3, .. 13, împotriva sentinței civile nr. 2679/09.04.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. G. A. F.
GREFIER
E. S. M.
Red./Thred. C.C.M/5 ex/4.02.2016.
Jud. fond S. V. / T. B. – Secția a II-a C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 69/2016. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 385/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
