Alte cereri. Decizia nr. 734/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 734/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 748/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.734/CA
Ședința publică din 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător G. P.
Judecător M. C.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea contestației în anulare în contencios administrativ și fiscal, formulată de contestator . administrator P. D., cu sediul în E. Nord, ..1, județ C., împotriva Deciziei civile nr.1387/12.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații C. L. E., O. E. - prin PRIMAR, ambii cu sediul în E. Nord, ., județ C. și ., cu sediul în E. Nord, ., cap.1, județ C., și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat R. R. M., din C., ..48, ., ap.12, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații C. L. E. și ORAȘUL E. prin av. P. C. în baza împuternicirii avocațiale ./_/9.03.2015, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și împrejurarea potrivit căreia, contestația este motivată, timbrată cu suma de 100 lei, conform chitanței . XWM nr._/19.12.2014 și că, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu art.223 alin.2 NCPC.
Întrebată fiind av.P. C. arată că nu mai are cereri prealabile de formulat, înscrisuri de depus sau excepții de invocat și apreciind dosarul în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului asupra fondului.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, înscrisuri de depus sau excepții de invocat, apreciază dosarul în stare de judecată, și acordă cuvântul asupra fondului.
Av. P. C. având cuvântul pentru intimații C. L. E., O. E. - prin PRIMAR, pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată, susținând că, instanța de control judiciar nu a fost în eroare, atunci când a pronunțat decizia contestată.
Apreciază ca temeinică și legală decizia contestată, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art.504 NCPC, cu referire la condițiile de admisibilitate.
Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile încheiate în baza dispozițiile art.394 NCPC și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
P. cererea adresată Curții de Apel C. și înregistrată sub nr._ /19.12.2014, contestatoarea . administrator PARSAN D., în contradictoriu cu intimații C. L. E., O. E. - prin PRIMAR, ., a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr.1387/12.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, invocând ca temei de drept aplicabil dispozițiile art.503 alin.2 pct.2, pct.4, alin.3, art.504 alin.2 și următoarele NCPC.
Motivând contestația, contestatoarea a susținut în esență că, cererea de recurs a fost anulată ca netimbrată, cu toate că, aceasta a fost timbrată dublu: o chitanță în sumă de 5 lei, achitată de . C. la data de 21.08.2014, (fila 20 dos.recurs), și una de 3 lei, figurând pe numele P. N. din 30.01.2014, ( fila 21 dos.recurs).
Se arată că, din interpretarea logică și literară a dispozițiilor art.40 din OUG nr.80/2013, nu rezultă și nici nu se precizează în mod expres că, această taxă de timbru trebuie plătită, în mod exclusiv, pe numele debitorului.
Mai susține contestatoarea că, față de refuzul instanței de a acorda un nou termen de judecată în data de 12.11.2014, pentru pregătirea apărării, consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Totodată apreciază că, prin sancționarea contestatorului prin admiterea excepției netimbrării, a avut loc un „abuz de drept” și s-a creat un avantaj adversarilor prin „îmbogățirea fără just temei”, deoarece ambele taxe au intrat și au rămas în cont, fără prestarea serviciului judiciar în favoarea recurentei sau restituirea sumelor respective.
P. întâmpinare intimata . a solicitat, pe cale de excepție, anularea cererii de contestație în anulare pentru lipsa motivelor de drept pe care înțelege să se sprijine cererea de chemare în judecată, iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea în esență că, în speță, contestația în anulare nu cuprinde niciunul dintre motivele prevăzute la art.503 alin.1 sau 2 NCPC.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor contestatoarei, prin raportare la dispozițiile art.503 alin.2 pct.2, pct.4, alin.3, art.504 alin.2 și următoarele NCPC, cu aplicarea art.249 NCPC, potrivit căruia; „Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, Curtea apreciază în sensul respingerii contestației în anulare, ca nefondată, pentru următoarele considerente, în esență:
În referire la situația de fapt, Curtea reține:
P. acțiunea adresată Tribunalului C. și înregistrată sub nr.6194/118/27.06.2013, reclamanta . prin administrator P. D. a chemat în judecată pe pârâții C. L. E., ORAȘUL E. prin PRIMAR și ., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâților să nominalizeze și să depună HCL-urile prin care, prin negociere/corupție directă, au vândut și cumpărat două loturi a câte 150 mp, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 808/30.09.2011 / BNP V. D. = 150 mp si Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1116/20.12.2011 / BNP V. D. = 150 mp;
- să se constate nulitatea/anularea acestor două HCL și a celor două contracte de vânzare-cumpărare precizate, deoarece transferul proprietății s-a făcut în mod abuziv și ilegal, terenul de 300 mp aflându-se sub imobilele reclamantului, ca fiind litigios, deoarece reclamantul îl revendică cu acțiuni anterioare pe rol, în baza dreptului de uzucapiune (peste 30 ani) și de accesiune imobiliară exclusiva;
- obligarea pârâtelor în solidar la plata despăgubirilor, pentru lipsa de folosință a celor 800 mp din parcarea auto (1 euro/ mp x 800 mp = 800 euro/lună (chirie locală minimală), începând de la data introducerii acțiunii și până la data evacuării voluntare sau silite);
- suspendarea efectelor juridice ale celor două hotărâri de Consiliu L. si contracte de vânzare-cumpărare, până la judecarea irevocabilă a cauzei.
P. Sentința civilă nr.1127/08.04.2014, Tribunalul C. a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins acțiunea reclamantei pentru lipsa plângerii prealabile, reținând în esență că, în speță, nu au fost respectate dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei hotărârii, reclamanta . declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel că, prin Decizia civilă nr.1387/12.11.2014 Curtea de Apel C. a dispus în sensul admiterii excepției netimbrării recursului, anulându-l ca netimbrat, motivat de împrejurarea că, recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, conform art.486 alin.2 NCPC și art.40 din OUG nr.80/2013.
Acestea sunt condițiile în care, . contestație n anulare împotriva deciziei sus-menționate, cu indicarea temeiului prevăzut de art.503 alin.2 pct.2, pct.4, alin.3, art.504 alin.2 și următoarele NCPC, cu motivația sus-expusă, context în care, Curtea apreciază în sensul necesității citării textelor de lege indicate, reținând:
Potrivit art.503 alin.2 pct.2, pct.4 NCPC:
„A..1 - ….
A..2 – Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
Pct.1 …
Pct.2 dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
Pct.4 instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.”
În raport cu textul de lege sus-citat, reține Curtea că, Noul Cod de Procedură Civilă a reunit într-un sigur articol cele două forme ale contestației în anulare, cunoscute în vechiul Cod de Procedură Civilă ca fiind contestație în anulare de drept comun (art.317 Cod pr.civilă) și contestație în anulare specială (art.318 Cod pr.civilă).
Obiectul contestației în anulare diferă în funcție de motivele invocate în susținerea acesteia, formându-l hotărârile judecătorești definitive, în speță, fiind vizată situația prevăzută la pct.2 „dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”, aceasta în condițiile în care legiuitorul folosește termenul de „eroare materială” față de sintagma „greșeală materială” utilizată de vechiul cod, fapt ce nu este de natură să conducă la concluzia unei modificări în ceea ce privește sfera situațiilor ce delimitează acest motiv de contestație în anulare.
Cu alte cuvinte reține Curtea că, instanța se află în situația de a examina contestația în anulare prin raportare la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece numai în acest mod se poate ajunge la concluzia că instanța a săvârșit o eventuală eroare/greșeală materială.
Față de considerentele sus-expuse și raportându-se la situația existentă în dosar la data pronunțării, Curtea reține:
În ședința de judecată din data de 15.10.2014 s-a pus în discuția părților excepția de netimbrare a recursului, având în vedere faptul că s-au depus la dosar chitanțe de achitare a taxei judiciare de timbru de către alte părți și nu de către recurenta care a promovat calea de atac, acordându-se termen de judecată la data de 12.11.2014, la cererea recurentei reclamante, pentru lipsă apărare și pentru a se răspunde excepțiilor invocate.
În ședința publică din 12.11.2014 Curtea a invocat excepția netimbrării recursului declarat de recurenta reclamantă . administrator P. D., pe care a analizat-o cu prioritate, în raport cu dispozițiile art. 248 (1) Cod pr.civilă, reținând legal și temeinic că:
- în faza de verificare și regularizare a cererii de recurs, instanța a dispus comunicarea către recurentă a necesității timbrării cererii de recurs cu 8 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,3 lei timbru judiciar, la data de 31.07.2014 depunându-se la dosar chitanța din data de 21.08.2014 în sumă de 5 lei, achitată de . (fila 20 dosar recurs) și chitanța din 30.01.2014 în sumă de 7 lei, achitată de P. N. (fila 21 dosar recurs), cu mențiunea că, la același termen de judecată, apărătorul recurentei reclamante a solicitat respingerea excepției de netimbrare a recursului, apreciind că cerința timbrajului a fost complinită.
În raport cu constatările rezultate din dosar, și având în vedere dispozițiile art.486 alin.2 NCPC potrivit cărora: „la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic”, ca de altfel și ale art.486 alin.3 NCPC, conform cu care: „mențiunile prevăzute la alin.1 lit. a, c, și e, precum și cerințele menționate la alin.2 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art.821, art.83 alin.3 și ale art.87 alin.2 rămân aplicabile”, prin coroborare cu cele ale art. 197 NCPC ce prevăd că „în cazul în care cererea este supusă timbrării dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”, și ținând seamă de dispozițiile art.40 din OUG nr. 80/2013 conform cu care: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru", al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei”, cum recurenta reclamantă în acea cauză nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, legal și temeinic instanța a procedat la anularea recursului, în speță neputându-se discuta despre o „eroare materială”, astfel cum a fost avut în vedere de art.503 alin.2 pct.2 NCPC.
Totodată, Curtea apreciază că, în speță, nu se poate reține nici aplicabilitatea dispozițiilor art.503 alin.2 pct.4 NCPC care, face referire la „omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză”, fapt ce se referă la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui recurs, iar nu despre anularea ori respingerea acestuia, ca urmare a unui viciu de procedură, ceea ce presupune ne cercetarea motivelor de recurs.
Cu alte cuvinte, reține Curtea că, „omisiunea de a soluționa un recurs” nu poate fi încadrată în procedura de completare a hotărârii, deoarece, atunci când sunt mai multe recursuri împotriva aceleiași hotărâri, acestea trebuie judecate împreună, soluția dintr-un recurs influențând de multe ori soluția din celelalte recursuri, ca urmare a caracterului unitar al hotărârii ce face obiectul căii de atac.
Pentru toate considerentele sus-expuse, Curtea apreciază că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, cu temei de drept indicat dispozițiile art.503 alin.2 pct.2, pct.4 NCPC.
În referire la condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, prevăzute de legiuitor în conținutul art.504 pct.2 NCPC indicat de contestator prin contestație, ce face referire la situația:
„Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța s-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond”
se reține că, textul de lege reglementează două ipoteze care circumstanțiază aplicarea sa, respectiv:
- contestația în anulare este admisibilă chiar și atunci când motivul nelegale citări la termenul la care a avut loc judecata a fost invocat în cererea de recurs, dar recursul „a fost respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu regulile acestei căi extraordinare de atac” sau dacă recursul, „fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond”.
Raportat la sus-menționatele precizări Curtea are în vedere că, prima ipoteză este aplicabilă numai atunci când „verificările de fapt” impuneau probe noi inadmisibile în recurs, iar nu și atunci când efectuarea lor era posibilă în baza actelor de la dosar sau în baza unor înscrisuri noi, care pot fi folosite în recurs.
În legătură cu a doua ipoteză, reține Curtea că, față de noua reglementare, doctrina și jurisprudența trebuie să reconsidere soluțiile instanțelor, fiind evident că, dând curs caracterului excepțional al căilor de atac de retractare, legiuitorul a dorit să restrângă sfera aplicabilității acestei ipoteze, renunțând la protecția oferită – în vechiul regim juridic – recurentului aflat în culpă cu privire la anularea, respingerea sau perimarea recursului.
Concluzionând, instanța de control apreciază în sensul neîndeplinirii în speță a condițiilor de admisibilitate ale contestației în anulare cu temei de drept art.504 alin.2 și următoarele NCPC.
În referire la cererea privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, Curtea apreciază în sensul admiterii cererii, pentru următoarele considerente, în esență:
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală, de aceea este firesc ca acestea să achite anticipat anumite cheltuieli, iar la sfârșitul dezbaterilor, ele să fie suportate de partea care a pierdut procesul, în condițiile în care cheltuielile de judecată au fost efectuate din vina părții datorită căreia s-a promovat acțiunea.
Cu alte cuvinte, reține Curtea că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, stă culpa procesuală, respectiv partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea ce câștigă, fiind irelevantă susținerea „bunei credințe a părții care a pierdut procesul”, aceasta în condițiile în care, cheltuielile de judecată nu pot fi limitate la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurală, ele având și rolul de a despăgubi partea ce câștigă.
În acest context, reținând culpa procesuală a contestatoarei, apreciază Curtea că, față de conținutul dispozițiilor art.453 NCPC potrivit căruia: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată”, . administrator P. D., datorează intimatei . cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat – achitate cu chitanța . nr.485/26.01.2015, pentru împuternicirea avocațială . nr._/13.01.2015 (filele 15 și 19 dos.recurs), odată ce, cheltuiala a fost dovedită.
Că obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată este legală, rezidă și din împrejurarea că, instanța națională a înțeles a respecta jurisprudența consacrată atât prin hotărârile instanțelor românești, precum și cea consacrată prin cele pronunțate de CEDO – spre exemplificare: Hotărârea din cauza T. T. împotriva României, publicată în M.O. nr.778/2009; Hotărârea din cauza M. împotriva României, publicată în MO nr.752/2010; Hotărârea în cauza Turuș împotriva României, publicată în MO nr.141/2010, Hotărârea în cauza Faimblat împotriva României, publicată în MO nr.141/2009.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum în speță, nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare dedusă judecății, văzând și dispozițiile art.503 alin.2 pct.2, pct.4, alin.3, art.504 alin.2 și următoarele NCPC, Curtea apreciază în sensul respingerii contestației în anulare, ca nefondată, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare în materia contencios administrativ și fiscal, formulată de contestator . administrator P. D., cu sediul în E. Nord, ..1, județ C., împotriva Deciziei civile nr.1387/12.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații C. L. E., O. E. - P. PRIMAR, ambii cu sediul în E. Nord, ., județ C., ., cu sediul în E. Nord, ., cap.1, județ C., și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat R. R. M., din C., ..48, ., ap.12, ., ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 200 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 08 iunie 2015.
pt.Președinte, A. G., semnează conf.art.426 al.4 NCPC, Președinte instanță, A. I. | Judecător, G. P. | Judecător, M. C. |
Pt.Grefier, M. N., aflată în CO, semnează conf.art.426 al.4 NCPC, Grefier șef, C. V. |
Red.dec.jud.G.P./24.08.2015
6 ex.
Gref.M.N./SD/24.08.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 735/2015. Curtea... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 449/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
