Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 385/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 1945/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 385/CA
Ședința publică din 30 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. P.
Judecător N. S.
Judecător R. M.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanții S. V., P. (C.)L. C., C. I. și C. S. I.– toți cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 128A, ., etaj 1, apt. 20, județul C., în contradictoriu cu intimatul-pârât G. R. – AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2448 /CA/24.10.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , având ca obiect contestație act administrativ fiscal Legea 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat D. B., pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Avocat D. B., pentru recurenții-reclamanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune, în copie, certificat nr.V/344/27.04.1992 emis de UM02405 Pitești privind pe numitul V. I., certificat de deces al numitei V. M., certificat de deces al numitului V. I., legitimația de veteran de război privind pe numitul V. S.I. și un arbore genealogic. Arată că există documente referitoare la prima soție. Precizează că nu mai are alte probe de administrat ori cereri prealabile de formulat.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru dezbateri.
Avocat D. B., pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației frmulată împotriva deciziei contestate și validarea hotărârii Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.9/1998, pentru motivele expuse și dezvoltate în cererea de recurs. În mod greșit a reținut instanța de fond că nu există identitate între autorii reclamanților și numitul V. I.. Asemănarea numelui autorilor V. și V. nu poate conduce automat la ideea că ar fi persoane diferite. Autorul reclamanților V. I. apare în unele acte ca V. I.. Au fost depuse și declarații de notorietate care atestă că este vorba despre una și aceeași persoană. De asemenea și din actele de la Pitești rezultă că există identitate între V. și V..
In baza art.394 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
1.Prin sentința civilă nr.2448/24.10.2014, Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții S. V., P. ( C. ) L. C., C. I. și C. S. I. în contradictoriu cu pârâtul G. R. – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Tribunalul C. a fost învestit cu cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. V., P. ( C. ) L. C., C. I. și C. S. I., având ca obiect contestația împotriva deciziei nr.1207/07.02.2014, în sensul validării Hotărârii nr.4754/06.10.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C..
2. Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții S. V., P. ( C. ) L. C., C. I. și C. S. I., care au susținut motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 NCPC, în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Susțin recurenții că în mod greșit a reținut instanța de fond că din analiza coroborată a înscrisurilor din dosar, se observă cu puterea evidenței, că nu există identitate între autorul reclamanților și numitul V. I., pentru care au fost întocmite formele de colonizare în anul 1947 prin văduva sa.
Potrivit recurenților, rezultă din actele de la dosar că sunt moștenitorii lui V. I., care este aceeași persoană cu V. I., persoană care a deținut bunurile abandonate în Bulgaria, că autorul lor, V. I. ( trecut în unele acte și V. I. ) a fost căsătorit inițial cu numita V. E., căsătorie din care au rezultat doi copii decedați ulterior în timpul celui de-al doilea război mondial și că apoi V. I. s-a căsătorit cu V. M., căsătorie din care au rezultat fiicele S. V. și C. V..
Se arată toate aceste aspecte sunt dovedite prin actele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, prin înscrisurile care emană de la Arhivele Naționale Istorice Culturale și prin declarațiile de notorietate ale numiților T. G. și T. M., care atestă faptul că V. I. este una și aceeași persoană cu V. I., fiind aceeași persoană cu autorul ce a deținut bunurile abandonate în Bulgaria.
Solicită recurenții a se avea în vedere și motivarea Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C., care în mod corect a propus acordarea de măsuri compensatorii pentru bunurile trecute în Situația de avere imobiliară rurală întocmită de comisia mixtă româno-bulgară pe numele I. St.V..
În consecință, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii contestației împotriva Deciziei nr.1207/07.02.2014 și validării Hotărârii nr.4754/06.10.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C..
3. Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prin Hotărârea nr.4754/06.10.2009, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Județul C. a aprobat cererea nr.3015/L/2005 depusă de S. V. și în baza art.7 din Legea nr.9/1998 a propus acordarea compensațiilor bănești numitelor S. V. și C. V., moștenitorii defunctului I. V., pentru bunurile abandonate statului bulgar.
Prin Decizia nr.1207/07.02.2014, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invalidat Hotărârea nr.4754/06.10.2009, cu motivarea că din actele de stare civilă și documentele eliberate de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Culturale rezultă că autorul beneficiarilor nu este una și aceeași persoană cu autorul din situația Comisiei mixte româno-bulgară și nici cu cel din contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1947, apreciindu-se că se impune completarea dosarului și cu actele referitoare la recolonizarea, în ., a autorului I. St. V., cu soția M..
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, respectiv situația de avere imobiliară rurală întocmită la 28.11.1940 și declarațiunea dată la data de 09.09.1940, I. St.V., din ., persoană față de care s-au aplicat prevederile Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, era căsătorit cu E., împreună au avut doi copii: M. și A. și era, la acel moment, în vârstă de 22 de ani, fiind deci născut în anul 1918, în „Doanca – Romanesti”, potrivit propriilor declarații.
Conform actelor de stare civilă depuse la dosarul Comisiei Județene C. pentru aplicarea Legii nr.9/1998, dar și la dosarul cauzei, autorul reclamanților, numitul V. I., născut la data de 11.07.1917 în ., s-a căsătorit în anul 1947 cu T. M., din căsătorie au rezultat reclamanta S. V. și numita C. V., în prezent decedată.
Se constată, așadar, că există mai multe neconcordanțe cu privire la datele de stare civilă ale persoanei care a abandonat bunurile în Bulgaria și persoana care este autorul reclamanților, neconcordanțe care fac ca susținerea intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să fie corectă.
Astfel, susținerea reclamanților legat de faptul că ulterior întocmirii actelor privind venirea în România, în baza Tratatului dintre România și Bulgaria, C., 7 septembrie 1940, pentru numitul I. St. V., soția acestuia, E. și cei doi copii menționați în înscrisurile întocmite în Bulgaria, M. și A., au decedat, iar M. este cea de-a doua soție, nu este susținută probatoriu, iar înscrisurile depuse în fața instanței de recurs nu înlătură dubiul existent.
Potrivit art. 4 alin.(1) din Legea nr.18/1991, „În termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptățite la compensații, foștii proprietari sau moștenitorii acestora, vor depune în acest sens cereri însoțite de acte doveditoare la comisia județeană sau a municipiului București pentru aplicarea legii”.
În H.G. nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, art. 3 prevede următoarele: „ (1) Moștenitorii legali sunt cei definiți astfel de legea civilă.
(2) Moștenitorii care nu posedă certificat de moștenitor pot face dovada vocației de moștenitor cu acte de stare civilă: certificatul de deces al proprietarului, certificatul de naștere și certificatul de căsătorie ale moștenitorului”.
Declarațiile de notorietate nu pot face verosimile date care nu rezultă din actele de stare civilă, fiind constatat și faptul că nașterea unuia dintre declaranți, Paniță T., este contemporană evenimentelor indicate de reclamanți, respectiv decesul primei soții și a celor doi copii ai lui I. St. V..
Dovedirea evenimentelor menționate, respectiv decesul primei soții, E. și a copiilor M. și A., completată cu actele de stare civilă și cu declarațiile de notorietate, pot atrage legalitatea cererii reclamanților.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1947 în baza legii asupra colonizării, apreciem că și acest înscris privește o altă persoană decât autorul reclamanților, având în vedere că semnarea lui în anul 1947 s-a făcut prin văduva numitului I. V. ( menționat în contract ), M. V., personal și în calitate de tutore a minorilor T., I., D. și G., toate aceste persoane fiind diferite de cele din cauză.
În consecință, întrucât înscrisurile depuse nu fac dovada certă a faptului că persoana I. St. V., care a abandonat bunurile în Bulgaria și persoana V. I., care este autorul reclamanților, este una și aceeași persoană și, de asemenea, nu s-au făcut toate demersurile privind eventualele despăgubiri primite în România chiar de autorul reclamanților, Decizia nr.1207/07.02.2014 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, de invalidare a Hotărârii nr.4754/06.10.2009 este legală.
Față de toate aceste argumente, în baza art.496 alin.1 NCPC, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanții S. V., P. (C.)L. C., C. I. și C. S. I.– toți cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 128A, ., etaj 1, apt. 20, județul C., în contradictoriu cu intimatul-pârât G. R. – AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2448 /CA/24.10.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2015.
Președinte, R. P. | Judecător, N. S. | Judecător, R. M. |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:A.L.N.
Red.-jud.R.P.
2ex./14.04.2015
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 367/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 391/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
