Anulare act administrativ. Decizia nr. 293/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1873/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.293
Ședința publică din 12.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. P.
Judecător G. P.
Grefier D. S.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscalpromovat de recurentul reclamant T. I., cu domiciliul în G., . Gars, ., județ G. și domiciliul procesual ales în C., ., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.2379/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. G., cu sediul în G., ., județ G., având ca obiect – anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.223 NCPC.
La solicitarea instanței, recurentul reclamant T. I. semnează personal cererea de recurs formulată.
Curtea, față de dispozițiile art.132 alin.3 NCPC pune în discuție excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul pârât.
Recurentul reclamant având cuvântul asupra excepției învederează că, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, menționând că locuiește și lucrează în C. și solicitând respingerea excepției inadmisibilității recursului.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției și asupra fondului recursului.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului C. și înregistrată sub nr._ /07.03.2014, reclamantul T. I. a chemat în judecată pârâtul P. G., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr.211/07.10.2013.
Prin Sentința civilă nr.2379/21.10.2014, Tribunalul C. a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță, declinând competența de soluționare în favoarea Tribunalului G..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul reclamant T. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării Deciziei nr.211/07.10.2013 a directorului PENITENCIARULUI G., prin care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pentru o lună și a efectelor sale.
Menționează recurentul că locuiește și lucrează în C. ca funcționar public cu statut special la instituția intimată pârâtă.
Prin întâmpinare, intimatul pârât arată că solicitarea recurentului de a anula Decizia de sancționare nr.211/07.10.2013 pe motiv că nu este precizat clar termenul în care sancțiunea poate fi contestată, este neîntemeiată, deoarece acest termen este indicat prin referire la baza legală aplicabilă, respectiv Legea nr.554/2004.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța va admite excepția inadmisibilității prezentei căi de atac exercitate de reclamant, respectiv recursul.
Astfel, legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Deci, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art.129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Așa fiind, potrivit art.132 alin.3 NCPC „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente…”.
În cauză, prin Sentința civilă nr.2379/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a pricinii privind pe reclamantul T. I., și pe pârâtul PENITENCIARU G., în favoarea Tribunalului G., în cuprinsul hotărârii menționându-se „fără cale de atac”.
Pentru aceste considerente, va fi admisă excepția inadmisibilității căii de atac și va fi respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția.
Respinge ca inadmisibil recursul în contencios administrativ și fiscalpromovat de recurentul reclamant T. I., cu domiciliul în G., . Gars, ., județ G. și domiciliul procesual ales în C., ., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.2379/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. G., cu sediul în G., ., județ G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.03.2015.
p.PREȘEDINTE, Judecător, Judecător,
C. R. A. P. G. P.
Semnează cf.426 al.4 NCPC
Vicepreședinte instanță
N. S.
Grefier,
D. S.
Jud.fond. M.C.
jud.red.A.P./16.04.2015
Tehnored.DS-4 ex/20.04.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 805/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 454/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
