Anulare act administrativ. Decizia nr. 454/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.03.2015, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.03.2015, 26.03.2015, 02.04.2015 și 09.04.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA:

Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Tribunalului C. și înregistrată sub nr._ /29.05.2014 reclamanta I. I. a chemat în judecată pârâții P. C. H. și . prin hotărâre judecătorească, în temeiul dispozițiilor art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 să se dispună:

- suspendarea executării Dispoziției Primarului C. H. nr.12 din 17.03.2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;

- anularea Dispoziției Primarului C. H. nr.12/17.03.2014 și a răspunsului la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, respectiv adresa emisă de pârât sub nr.873/25.04.2014;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr.2445/24.10.2014 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de dispozițiile art.483 – art.502 NCPC, cu următoarea motivație:

„Instanța de fond a respins în mod greșit excepția tardivității emiterii dispoziției de imputare, apreciind că actul prin care s-a constatat paguba este însuși actul administrativ atacat – Dispoziție Primarului nr.12/2014”, apreciind în mod eronat că dispoziția de imputare atacată pentru nelegalitate este actul prin care s-a constatat prejudiciul și, în raport de date emiterii acesteia a respins incorect excepția tardivității emiterii dispoziției de imputare.

Arată recurenta că, în cuprinsul Raportului Curții de Conturi întocmit la data de 31.05.2012, s-a constatat că entitatea a efectuat plăți nelegale în sumă estimativă de 164.111 lei, reprezentând drepturi de natură salarială, aferentă anilor 2010 și 2011, acordate doar în baza unor prevederi din contractul colectiv de muncă, pentru ca în Procesul verbal întocmit la aceeași dată să se fi consemnat același lucru.

Din cele prezentate, susține recurenta a rezulta fără dubiu faptul că paguba a fost constatată în luna iunie 2012, de la care se calculează termenul de 30 de zile pe care îl avea la dispoziție ordonatorul de credite pentru emiterea dispoziției de imputare privind sumele ce trebuiau recuperate de la fiecare dintre angajați, fiindu-i suficiente constatările din cadrul actelor emise de Comisia de Conturi: decizia, raportul și procesul verbal cu anexele aferente, prin care s-a constatat paguba.

„Instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției extinctive”, argumentând această respingere prin aceea că în speță, a intervenit o întrerupere a cursului prescripției extinctive, constând în emiterea Dispoziției nr.63/19.06.2012.

În opinia recurentei cursul prescripției extinctive nu a fost întrerupt, având în vedere că Dispoziția Primarului nr.63/2012 a fost anulată de instanță, ori un act administrativ nul nu poate produce nici un efect.

„Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția de autoritate de lucru judecat”, excepție invocată de recurentă cu privire la suma de 5.786 lei, în considerarea faptului că în baza constatărilor existenței prejudiciului, Camera de Conturi C. în baza procesului verbal întocmit de aceasta la data de 31.05.2012 s-a emis Dispoziția nr.63/19.06.2012, prin care i s-a imputat această sumă.

Deoarece ordonatorul de credite nu a atacat sentința prin care Dispoziția nr.63/2012 a fost anulată, sentință ce a devenit irevocabilă, consideră recurenta că recuperarea drepturilor salariale încasate intră sub incidența autorității de lucru judecat.

„Instanța de fond nu a luat în considerare valoarea de lege a părților, reprezentată de contractul/acordul colectiv de muncă”, contract încheiat la nivelul Primăriei H. cu sindicatul salariaților sub nr._/19.06.2006, modificat prin acte adiționale, înregistrate la Direcția de Muncă și Protecție Socială C., care a fost aprobat prin hotărâre de consiliu și nu a fost anulat de instanță, nici de Curtea de Conturi, nici de ordonatorul de credite.

Se arată că obligațiile ce decurg din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate, contravine dispozițiilor Convenției OIM nr.154/1981.

Precizează recurenta că la încheierea contractului colectiv de muncă și a actelor sale adiționale, au fost respectate dispozițiile art.22 alin.1 din HG nr.833/2007, art.12 din legea nr.130/1996, Legea nr.319/2006, așa încât sumele de bani au fost legal datorate și încasate, condiții din care nu rezultă existența unei obligații de restituire a lor.

A se susține caracterul nelegal al clauzelor contractului colectiv de muncă prin diferite interpretări sau aprecieri în afara cadrului procesual stabilit de lege, precum și neacordarea drepturilor prevăzute de acestea, reprezintă în accepțiunea recurentei, un abuz de drept.

Solicită de asemenea, să fie exonerată de la plata sumei imputate prin Dispoziția Primarului nr.12/2014 prin efectul Legii nr.124/2014, chiar dacă inițial acțiunea introductivă de instanță a avut ca obiect anulare act administrativ.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în urma rejudecării să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.

Recursul este fondat.

Potrivit art.84 din Legea nr.188/1999 „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăția patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”,

iar art.85 din lege prevede că: „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute de art.84 lit.a) și b), se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit.c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile”.

În cauză, se constată că aceste dispoziții legale au fost aplicate greșit de prima instanță, raportate la situația de fapt reținută și conform căreia, stabilirea întinderii reale a prejudiciului s-a realizat la data de 22.05.2013, dată la care a fost emisă măsura de recuperare a acestuia, fiind deci respectat termenul legal de emitere a deciziei de imputare (30 de zile), în raport de data constatării întinderii efective a pagubei și a stabilirii corecte a întinderii prejudiciului cauzat prin acordarea unor drepturi de natură salarială în mod nelegal, mai adăugându-se și că organul de control – Curtea de Conturi – prin decizia emisă nr.57/22.06.2012, nu a stabilit în mod efectiv cuantumul drepturilor salariale aferente anului 2011, apreciate a fi acordate în mod nelegal Primăriei, pârâtul având această obligație.

Aceasta, deoarece legiuitorul, în reglementarea sus-citată, nu impune prin prevederea termenului de 30 de zile o altă condiție pentru emiterea dispoziției de imputare de către instituția publică, decât a se constata paguba, fără a se condiționa emiterea actului de „stabilirea întinderii reale a prejudiciului”.

În sens contrar celor reținute de prima instanță, este chiar conținutul deciziei nr.57/22.06.2012 a Curții de Conturi, menționată de intimat în preambulul actului atacat, respectiv Dispoziția nr.12/17.03.2014 (fila 18 dos.fond), decizie în care efectuând o acțiune de audit financiar privind situațiile financiare desfășurate la UAT . dos.fond) a decis ca ordonatorul de credite, respectiv . măsurile legale pentru stabilirea întinderii și mărimii prejudiciului reprezentând drepturi de personal care exced prevederilor legale și recuperarea acestuia” (fila 99 dos.fond).

De menționat este și împrejurarea conform căreia „întinderea reală a prejudiciului era cunoscută intimatului cu mult înainte de emiterea Deciziei nr.12/17.03.2014, prin Dispoziția nr.63/19.06.2012 același emitent, intimatul, prevăzând în art.1 al actului că „se stabilește întinderea și mărimea prejudiciului de 45.499 lei, reprezentând plăți nelegale în anul 2011 și acordate sub forma unor drepturi bănești, funcționarilor publici în cadrul aparatului de specialitate al Primarului C. H., conform Anexei nr.1, ce face parte integrantă din prezenta dispoziție” (fila 29 dos.fond), la fila următoare aflându-se și lista cu funcționarii ce trebuie să restituie suma de 45.499 lei.

Așadar, termenul de 30 de zile de constatare a pagubei, curge de atunci.

Prin urmare, actul a cărei anulare se cere, Dispoziția nr.12/17.03.2014 a fost emisă de intimat – P. C. H. – cu depășirea termenului prevăzut de art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, de 30 de zile de la constatarea pagubei, în acest termen trebuind a fi cuprinse toate diligențele necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a persoanelor de la care paguba trebuie a fi recuperată.

Luând în considerare cele sus-expuse, cercetarea celorlalte motive de recurs nu mai este necesară, prin soluția de față dându-se dezlegare și celorlalte solicitări ale recurentei.

Pentru aceste considerente și în temeiul art.496 Cod pr.civilă va admite recursul, casată în tot hotărârea recurată, în sensul că se va admite acțiunea reclamantei I. I. și se va anula Dispoziția Primarului C. H. nr.12/17.03.2014.

În temeiul art.453 Cod pr.civilă intimatul va fi obligat la plata sumei de 5,15 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în contencios administrativ și fiscal promovat de recurenta reclamantă I. I. cu domiciliul în O., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.2445 din 24.10.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. H. și . cu sediul în com.H., ., județ C..