Obligaţia de a face. Sentința nr. 64/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 64/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 215/36/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.64/CA.
Ședința publică din data de 09 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - E. G.
GREFIER – A. N.
Pe rol, judecarea – după casare – a acțiunii promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamanții V. T. și V. F. – ambii cu domiciliul procesual ales în C., ., .-3, în contradictoriu cu pârâta A. N. ROMÂNĂ – cu sediul în C., Incinta Port, Clădirea A.N.R., jud. C., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09 aprilie 2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea înregistrata sub nr. _ pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanții V. T. și V. F. au chemat în judecată pârâta A. N. ROMÂNĂ,solicitând să se dispună recunoașterea pentru reclamanți a dreptului de a se înscrie la examenul de evaluare în vederea obținerii certificatului de competență pentru funcția de ofițer mecanic maritim în baza diplomei de absolvire a Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritim Portuară din cadrul Universității Maritime C., cu cheltuieli de judecata.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanții au arătat că au absolvit cursurile Universității Maritime C. în anul 2000 și respectiv 2002, efectuând stagiul de îmbarcare și forma de pregătire cerută pentru obținerea brevetului de ofițer mecanic. Cu toate acestea, reclamanților li s-a refuzat înscrierea la examen cu motivarea că numai absolvenții din .-2006 pot fi recunoscuți de către ANR pentru accederea la brevetele de ofițer maritim punte și mașină.
Ca urmare a demersului efectuat în scris, ANR a justificat refuzul înscrierii la examen pe existenta prevederilor Directivei 208/106/CE și a Convenției STCW, aducându-li-se la cunoștință reclamanților că nu se încadrează în condițiile minime de educare, instruire, specializare și perfecționare pe care trebuie să le îndeplinească personalul navigant maritim, aspect apreciat ca nereal.
În drept, au invocat art. 1 si 8 din Legea 554/2004.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția necompetentei materiale a Tribunalului C., față de dispozițiile art. 10 alin.1 din Legea 554/2004, pe fondul cauzei, solicitând respingerea cererii ca nefondata.
Prin sentința civilă nr. 4954/18.12.2012, Tribunalul C. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția de C. administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
S-a avut în vedere calitatea pârâtei de instituție publică centrală.
Urmare acestei soluții, pe rolul Curții de Apel C. s-a înregistrat dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 189/21.05.2013 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Înmatricularea și certificarea personalului navigant maritim se face în baza prevederilor a două reglementări legislative ce impun condiții minime de educare, pregătire profesională și certificare, respectiv:
- Ordinul M.T.C.T. nr.1627/2006 pentru aprobarea criteriilor minime de pregătire și perfecționare a personalului navigant român și a sistemului de recunoaștere a certificatelor de competență ce se aplică personalului navigant român și personalului navigant care efectuează serviciul la bordul navelor maritime care arborează pavilion român;
- pentru funcții care nu sunt prevăzute în Ordinul 1627/2006 a fost emis Ordinul nr.214/2007 pentru aprobarea criteriilor minime de pregătire și perfecționare a personalului navigant maritim-portuar care nu intră sub incidența Convenției STCW.
Prin formă de pregătire (condiție impusă de art.2 din Cap.III a anexei Ordinului 1627/2006), se înțelege totalitatea cursurilor organizate de un furnizor de educație, de formare profesională sau de perfecționare aprobate de către A.N.R. și care dă dreptul absolvenților să participe la examenul pentru obținerea certificatelor, iar procesul de aprobare a cursurilor a fost impus prin prevederile Ordinului nr.1354/2007.
Până la . Ordinului nr.1354/2007, cursurile de educare, instruire sau formare profesională organizate de o instituție au fost aprobate inițial în baza prevederilor Ordinului MLPTL nr.947/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind standardele de instruire, confirmare a competenței și eliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentru personalul navigant maritim și mai târziu în baza Ordinului MTCT nr.1172/200 pentru aprobarea Regulamentului privind standardele de instruire, confirmarea competenței și eliberarea brevetelor și a certificatelor de capacitate pentru personalul navigant maritim și mai înainte de asemenea bază.
În consecință, .-2006 a fost prima . de către A.N.R. pentru accederea la brevetele de ofițer maritim punte și mașină.
Refuzul pârâtei privind înscrierea la examenul de evaluare în vederea obținerii certificatului de competență întrucât:
Reclamanții sunt absolvenții fostului Colegiu Universitar de Navigație Fluvială și Maritimă Portuară din cadrul Universității Maritime C. – specializarea electromecanică, promoția 2002, respectiv 2000.
Reclamanții au fost școlarizați pentru navigație fluvială și maritimă portuară, însă au solicitat înscrierea la examenul de evaluare în vederea obținerii certificatului de competență pentru funcția de „ofițer mecanic maritim”, deși nu absolviseră cursurile cu acest profil.
Brevetul de ofițer maritim portuar permite ambarcarea pe o navă care navigă exclusiv în ape din interiorul sau imediata vecinătate a bazinului portuar sau în zone unde se aplică reglementările portuare, pe când brevetul de ofițer maritim presupune ambarcarea pe nave ce navigă în afara apelor teritoriale române, situație care impune respectarea cerințelor internaționale, cum corect a reținut pârâta.
Pârâta a comunicat Universității Maritime C. la 06.02.2002, prin adresa nr.1032 că, începând cu promoția 2002, Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare a avizat favorabil, cu acordul Ministerului Economiei, funcționarea în cadrul Universității Maritime C. a Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritimă în specializările navigație transport fluvial și maritim portuar și electromecanică cu respectarea prevederilor Ordinului MLPTL nr.947/2001.
Reclamanții au urmat cursurile anterior acreditării colegiului respectiv – 2000 și 2002, astfel că nu pot participa la obținerea brevetului pentru ofițer maritim III.
Verificarea programelor analitice de învățământ a stabilit faptul că reclamanții, absolvenți ai Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritimă, au dobândit competențe în perioada studiului care nu acopereau cerințele minime specificate de Convenția STCW și modelele de curs IMO7.03 și 7.04, astfel încât, la finalizarea studiilor, aveau posibilitatea de a candida numai pentru o funcție fluvială sau maritimă portuară, fără posibilitate de acces la funcția maritimă de sub incidența Convenției STCW.
În consecință, s-a apreciat că nu există un refuz nejustificat al pârâtei astfel cum este definit de art.2 lit. i din Legea nr.554/2004.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamantul V. F..
Recursul a fost admis prin decizia civilă nr. 663/12.02.2014 a ÎCCJ, aceasta dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în urma casării, cu privire la ambii reclamanți.
Instanța de control a apreciat că hotărârea primei instanțe este lovită de viciul nemotivării în sensul art. 304 punctul 7 C.pr.civ. prin raportare la art. 261 alin. 5 C.pr.civ., precum și din perspectiva art. 6 punctul 1 din CEDO.
Astfel, nu s-a răspuns motivelor de fapt pe care a fost întemeiat demersul judiciar raportat la conținutul concret al Actului nr. 9307/05.06.2012, raționamentul juridic exprimat ca o concluzie nu are fundament în considerentele hotărârii, nu au fost analizate înscrisurile de la dosar cu conținut aparent contradictoriu, nu au fost solicitate documente relevante în baza rolului activ al instanței.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. în vederea rejudecării sub nr._ .
Instanța a analizat cauza din perspectiva codului de procedură civilă în vigoare la data formulării acțiunii, respectiv 28.06.2012.
În cursul judecății reclamantul V. T. a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța luând act de această manifestare de voință în temeiul art. 246 C.pr.civ.
În ceea ce privește cererea formulată de V. F., instanța reține următoarele:
Reclamantul a urmat cursurile Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritim Portuară din cadrul Universității Maritime C., obținând în anul 2000 diploma de absolvire cu titlul de „inginer colegiu” în profilul „electromecanic”, specializarea „electromecanică navală”. Durata studiilor urmate a fost de 6 semestre.
Intenționând să se înscrie la examenul pentru obținerea brevetului de ofițer mecanic, pârâta a refuzat înscrierea cu motivația exprimată în cuprinsul adresei nr. 9307/05.06.2012, reținându-se că reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 2 Capitolul III – C. mașini – din Anexa I a Ordinului 1627/2006, respectiv nu a absolvit cu diplomă o formă de pregătire aprobată de minim 30 de luni care include și pregătirea la bord și îndeplinește standardele de competență specificate în Secțiunea A III/1 a Codului STCW.
Pârâta a arătat că prin „formă de pregătire aprobată” se înțelege totalitatea cursurilor organizate de un furnizor de educație, de formare profesională sau de perfecționare aprobate de către ANR și care dă dreptul absolvenților acesteia să participe la examenul pentru obținerea certificatelor. Procesul de aprobare a cursurilor a fost impus în legislația națională prin prevederile Ordinului 1354/19.12.2007.
S-a mai arătat că .-2006 a fost prima . de către A. navală Română pentru accederea la brevetele de ofițer maritim punte și mașină., promoțiile anterioare neîndeplinind competențele impuse de Convenția STCW și drept urmare nu se încadrează în condițiile minime de educare, instruire, specializare și perfecționare pe care trebuie să le îndeplinească personalul navigant maritim.
Refuzul Autorității Navale nu este unul nejustificat, pentru următoarele considerente:
Art. 2 Capitolul II – C. mașini - din Anexa I a Ordinului 1627/2006 prevede următoarele condiții pe care fiecare candidat pentru obținerea brevetului de ofițer mecanic trebuie să îndeplinească:
2.1. are vârsta minimă de 18 ani;
2.2. are un stagiu de îmbarcare aprobat pe nave maritime de minimum 6 luni în care se include pregătirea la bord, conform cerințelor secțiunii A-III/1 a Codului STCW, program care se confirmă printr-un jurnal aprobat de practică;
2.3. a absolvit cu diplomă o formă de pregătire aprobată de minimum 30 de luni care include și pregătirea la bord și îndeplinește standardele de competență specificate în secțiunea AIII/1 a Codului STCW.
Forma de pregătire are în vedere expres obținerea brevetului de ofițer mecanic și aceasta trebuie să fie aprobată în acest scop.
Dacă ne raportăm strict la această cerință, se constată că în speță forma de învățământ urmată de către reclamant nu a fost aprobată de către A. navală Română pentru obținerea brevetului de ofițer mecanic, pregătirea fiind strict pentru navigație fluvială și maritimă portuară, respectiv pentru nave fluviale și nave care navigă exclusiv în interiorul și în imediata vecinătate a bazinului portuar.
Lipsa unei aprobări rezultă și din adresa de refuz a pârâtei, acest fapt nefiind de altfel contestat de către reclamant a cărui apărare se întemeiază în principal pe natura cursurilor urmate care, în opinia sa, sunt similare cu cele urmate de promoțiile ulterioare anului 2003, ceea ce ar justifica obținerea acelorași drepturi.
Având în vedere dispozițiile instanței de casare, vor fi avute în vedere și celelalte aspecte relevate.
Adresa nr. 5093/27.10.2011 este în contradicție aparentă cu răspunsul nr. 7146/17.04.2013 întrucât, prin adresa aflată la fila nr. 7 în dosarul nr._ al Tribunalului C. se arată că programul de studiu Electromecanică N. din cadrul Colegiului Universitar de navigație Fluvială și Maritim Portuară a păstrat pentru toate seriile de absolvenți aceleași curriculum menit să asigure competențele necesare exercitării profesiei pentru care s-au pregătit. Adresa face referire doar la Colegiul Universitar de Navigație Fluvială și Maritim Portuară precum și curriculum pentru specializarea urmată de absolvenții acestui colegiu în timp ce adresa nr. 7146/17.04.2013 aflată la fila nr. 10 în dosarul Curții de Apel arată că începând cu anul 2003 acest colegiu s-a transformat în Colegiu Universitar de Navigație Fluvială și Maritimă, planurile de învățământ fiind regândite pentru a asigura pregătirea pentru navigația maritimă.
În ceea ce privește anexa la adresa nr. 7146/17.04.2013, potrivit precizărilor pârâtei, aceasta este reprezentată tocmai de documentele care o însoțesc – aflate la dosarul cauzei - și care au fost enumerate la finalul adresei. În acest sens a fost emisă adresa ANR nr._/19.02.2015 – fila 101 în dosarul Curții_ .
Referindu-ne la apărarea reclamantului, prin compararea disciplinelor studiate în cadrul Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritimă care a funcționat începând cu anul 2003 cu cele ale Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritim Portuară absolvit de reclamant, se constată că acestea coincid în parte, însă ceea ce le diferențiază este numărul de ore alocat disciplinelor esențiale pentru dobândirea competenței de ofițer responsabil cu cartul din compartimentul mașină, inclusiv numărul de ore pentru practica ambarcată.
Spre exemplu, în timp ce studenții Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritim Portuară efectuau practică pe nave fluviale și maritim portuare de capacitate mică care desfășurau activități de transport fluvial, maritim portuar, pilotaj în port, salvare, conform specializării urmate, studenții Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritimă efectuau practică pe nave cu dotări în măsură să le asigure dobândirea cunoștințelor în vederea navigării pe mare.
Această diferență rezultă din documentele atașate – filele 36-88, precum și din adresa 5919/13.10.2014 aflată la fila 30, probele fiind și în sensul celor solicitate de reclamant.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că în speță nu a fost emis un refuz nejustificat ci unul justificat de faptul că reclamantul nu a urmat o pregătire aprobată în vederea obținerii brevetului de ofițer mecanic pentru nave maritime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 246 Cod proc.civilă ia act de renunțarea la judecată de către reclamantul V. T. - cu domiciliul procesual ales în C., ., .-3, în contradictoriu cu pârâta A. N. ROMÂNĂ – cu sediul în C., Incinta Port, Clădirea A.N.R., jud. C..
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de V. F. - cu domiciliul procesual ales în C., ., .-3, în contradictoriu cu pârâta A. N. ROMÂNĂ – cu sediul în C., Incinta Port, Clădirea A.N.R., jud. C. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. G. A. N.
Red.jud.hot.E.G.
09 Aprilie 2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 454/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 640/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
