Anulare act administrativ. Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 8985/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 17/CA
Ședința publică din data de 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. P.
Judecător G. P.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurentul pârât C. L. AL COMUNEI GRĂDINA - prin PRIMAR, cu sediul în loc. Grădina, ., jud. C., împotriva Sentinței civile nr.1836/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul în mun. C., ., Cam.4, jud. C. și cu sediul profesional ales la societatea de Avocați „ Reef & Asociații” cu sediul în București, .. 4-8, Clădirea „America House”, ., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât C. L. AL COMUNEI GRĂDINA - prin PRIMAR consilier juridic G. I. S. conform delegației nr.5324/17.09.2014, aflată la fila 9 dosar, pentru intimata reclamantă ., răspunde av. C. C. conform împuternicirii avocațiale . nr._/20.10.2014 aflată la fila 44 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
Întrebați fiind, apărătorii părților au precizat că nu mai au alte cereri de formulat, nici excepții de invocat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte probe sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic G. I. S. pentru recurentul pârât C. L. AL COMUNEI GRĂDINA - prin PRIMAR, având cuvântul, solicită a se avea în vedere faptul că Hotărârea Consiliului L. nr.19/21.02.2013 este temeinică și legală și că la baza adoptării nu s-a avut în vedere catalogarea turbinelor eoliene/stâlpilor de măsurători metrologice/stației electrice de transformare, drept clădiri, cunoscând prevederile legislative în materie.
Stabilirea prin Hotărârea Consiliului L. nr.19/21.02.2013 a impozitării acestora, a avut o motivare fundamentată pe faptul că orice bun ce se înregistrează în Registrele de rol fiscal, se supun regulilor de impozitare.
Apreciază nelegală hotărârea recurată, solicitând admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, cu consecința casării hotărârii atacate .
Av. C. C. pentru intimata reclamantă ., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii sentinței civile nr. 1836/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., ca temeinică și legală, față de împrejurarea că instanța de fond a analizat toate categoriile de taxe prevăzute de art.248 C.fiscal, iar din cuprinsul HCL nr.19/21.02.2013, nu rezultă foarte clar ce categorie de taxe și impozite locale prevăzute în Cap.IX din Codul fiscal a fost avută în vedere de autoritatea deliberativă a comunei Grădina, constatând în mod temeinic și motivat că obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa, nu pot fi încadrate în niciuna din aceste categorii.
Solicită a se observa că autoritățile locale nu au competențe specifice în stabilirea ori colectarea impozitului pe construcții speciale, astfel cum acesta este reglementat de Codul fiscal. Împrejurarea că au declarat existența acestor construcții autorității locale nu înseamnă că acestea sunt și impozabile la nivel local, în măsura în care nu sunt întrunite condițiile cerute de lege în acest scop.
Învederează că au arătat pe larg faptul că HCL nr.19/2013 este un act administrativ emis cu nerespectarea prevederilor legale pentru edictarea sa valabilă.
Curtea, rămâne în pronunțare în conformitate cu dispozițiile art.394 NCPC, constatând dezbaterile închise.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ / 18.10.2013 reclamanta . a chemat în judecata pe pârâtul C. L. AL COMUNEI GRADINA, pentru ca în baza probelor administrate să se dispună anularea HCL nr. 19/21.02.2013.
Prin Sentința civilă nr.1836/26.06.2014 Tribunalul C. a admis cererea reclamantei, dispunând anularea H.C.L. ./ 21.02.2013 privind modificarea H.C.L. nr.1/18.01.2013 privind aprobarea nivelului impozitelor, taxelor locale și amenzilor aplicabile persoanelor fizice și juridice, în anul fiscal 2013, respectiv în ceea ce privește anexa nr.9 ”taxe speciale” pct. 6 – Taxa de impozitare a turbinelor eoliene aflate pe teritoriul administrativ al comunei; pct. 7 – Taxa de impozitare a stâlpilor de măsurători meteorologice aflate pe teritoriul administrativ al comunei; pct.8 – Taxa de impozitare a stației electrice de transformare aflate pe teritoriul administrativ al comunei, obligând pârâta către reclamantă la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut faptul că, potrivit art. 4 alin.1 din legea nr.554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, legalitatea unui act administrativ unilateral, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Astfel cum a statuat constant ÎCCJ, excepția de nelegalitate în temeiul art. 4 redat mai sus este admisibilă pentru ambele categorii de acte administrative, atât pentru cele cu caracter individual cât și pentru cele cu caracter normativ. Interpretarea menționată rezultă prin aplicarea argumentului a fortiori, în sensul că dacă legiuitorul a creat un mijloc procesual de apărare pe calea acestei excepții pentru acte de autoritate individuale, cu atât mai mult această cale trebuie oferită subiectelor de drept în legătură cu actele administrative normativ. Pe de altă parte astfel cum a fost statuat de I.C.C.J. prin Decizia nr. 4343/25.10.2012, criteriile principale în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate și emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.
Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate, emise în scopul organizării executării legii, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii.
În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele normative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.
În cauză prin actul administrativ în discuție emitentul acestuia a dispus cu privire la stabilirea în sarcina unei categorii determinate de subiecți obligativitatea achitării unor obligații fiscale apreciate de aceasta ca fiind în concordanta cu legea cadru – Legea 571/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare .
Conform art.4 alin.1 din același act normativ „Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.”
Plecând de la dispozițiile aplicabile în materie și a probatoriului administrat de reclamanta sub aspectul nelegalității măsurii dispuse de către C. L. al Orașului Năvodari prin adoptarea HCL 19/2013, se va avea în vedere ca dispozițiile acesteia completează dispozițiile HCL 1/18.01.2013 privind aprobarea impozitelor, taxelor locale și amenzilor aplicabile persoanelor fizice și juridice în anul fiscal 2013 și au fost luate cu încălcarea legii și a extinderii dispozițiilor imperative prevăzute de Legea 571/2003 .
Astfel, prin HCL 19/2013 a cărui anulare se solicita, C. L. al Comunei Gradina a hotărât următoarele: „Se modifica și se completează anexa 9 “ Taxe speciale “ la Hotărârea nr 1/18.01.2013 cu: Taxa de impozitare a turbinelor eoliene aflate pe teritoriul administrative al comunei Gradina, la valoarea contabila ; Taxa de impozitare a stâlpilor de măsurători meteorologice aflate pe teritoriul administrative al comunei Gradina, la valoarea contabila ; Taxa de impozitare a stației electrice de transformare aflate pe teritoriul administrative al comunei Gradina, la valoarea contabila”;
Pornind de la categoria în care acestea au fost incluse „taxe speciale” s-a reținut ca dispozițiile instituite prin Codul fiscal lasă posibilitatea autoritarilor locale de stabilire unilaterala a unor obligații fiscale ce vor fi încasate de la contribuabilii locali; însă stabilirea acestora trebuie să aibă ca efect - prin încasarea veniturilor susținerea unor servicii publice locale în interesul celor care beneficiază de aceste servicii
In acest context, taxele instituite prin HCL Gradina nr.19/2013 nu respectă condițiile de legalitate – consiliile locale ale unităților administrative teritoriale au dreptul să adopte o . taxe cu caracter special. Aceste Taxe nu sunt identificate printr-o enumerare limitativă, ele fiind lăsate la libera decizie a organelor administrativ – deliberative.
S-a mai reținut că instituirea acestor taxe speciale se impunea a fi raportată la condiția esențială instituita de dispozițiile mai sus amintită – respectiv acestea se impuneau a fi utile și necesare pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul contribuabililor care achita aceste taxe.
Or, din documentația ce a stat la baza emiterii HCL 19/2013 rezulta fără putință de tăgada ca scopul instituirii acestora nu are ca efect înființarea unor servicii de interes local, sau finanțarea cheltuirilor curente de întreținere și funcționare a acestora, ci îl reprezintă „mărirea fondurilor la bugetul local”, aspect ce contravine condițiilor legale de instituire a „taxelor speciale”.
Instanța de fond a mai reținut că taxele instituite prin HCL 19/2013 nu pot fi apreciate ca putând face parte din categoria „altor taxe locale” așa cum sunt reglementate prin dispozițiile art. 248 alin 1 lit b C fiscal prin raportare la dispozițiile art.283 C.fiscal, nefiind identificată contraprestația ce cade în sarcina autoritarii publice locale.
În acest context, art. 283 C fiscal arata clar și concis categoria „altor taxe locale” ce pot fi instituite de consiliul local, respective: „Consiliile locale, C. General al Municipiului București sau consiliile județene, după caz, pot institui taxe pentru utilizarea temporara a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectura și arheologie și altele asemenea. 2) Consiliile locale pot institui taxe pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locala, pe raza localității unde acestea sunt utilizate, precum si taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător”.
In ceea ce privește echipamentul în sine dat și de structura acestuia și asupra căruia s-a dorit de către autoritatea deliberative instituirea acestor noi obligații, Tribunalul reține din considerentele raportului de expertiză întocmit în cauza ca turbina eoliana reprezintă un echipament tehnologic complex format dintr-un ansamblu de piese, dispozitive și mecanisme și elemente de legătura, system în care toate componentele au fost proiectate cu un singur scop, și anume, sa conlucreze cinematic (prin mișcare) pentru a asigura transformarea energiei cinetice a vântului în energie electrica, fiecare componenta, scoasă din acest ansamblu tehnologic, neavând, funcțional, nici o alta utilitate.
Analizând turbine eoliana pe componente vizuale distincte sau în ansamblul sau, se constată că niciuna dintre componente privite separat sau cumulativ, Nu are elementele constitutive ( constructive și funcțional) ale unei clădiri, neavând ca elemente structurale de baza (constructive) nici pereți și nici acoperiș, deci nu formează funcțional încăperi.
De asemenea, acest echipament tehnologic compus din trei părți, independente constructive și funcțional ., rotorul cu trei pale(palete), nacela mobilă, pilonul cu coroana dințata de angrenare cu nacela, Nupoate fi asimilat unei clădiri conform definiției date de Codul Fiscal aceste noțiuni.
Conform dispozițiilor prevăzute de art.249 alin 5 C. fiscal, Clădire – este orice construcție situată deasupra solului si/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de baza ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădirii“
De asemenea, se va reține că justificare a nelegalității HCL 19/_ și adresele emise de Ministerul Finanțelor – Direcția Legislație Impozite Directe (f.30,119) privind interpretarea dispozițiilor art. 249 alin 5 cu ref. la art. 250 pct 6 alin 1 c fiscal și care arata strict și edictat la situația pendinte judecații ca nu intra sub incidenta dispozițiilor legale instituite de C fiscal, impozitul pe clădiri construcțiile care nu au elemente constitutive ale unei clădiri – turbina eoliana neputând fi supusa impozitului pe clădiri, iar în ceea ce privește substațiile-transformator de colectare a energiei electrice-nu se datorează impozit pe clădiri- intrând în categoria celor instituite la pct.6 alin 1 art. 250 C fisc.
In ceea ce privește justificarea elaborării și emiterii HCL 19/2013 arătata de pârâtă pe cale de întâmpinare, potrivit căreia s-a impus reglementarea acestor obligații în contextul vidului legislativ și al posibilității autoritarilor locale de stabilire a acestora raportat la nevoia comunității, Tribunalul apreciază ca legalitatea unei hotărâri de consiliul local trebuie sa fie statuata pe și în concordanta cu dispoziții imperative cuprinse în actele normative aplicabile fiecărui caz în parte și nu în mod particular.
Astfel, din cuprinsul Codului Fiscal și în considerarea dispozițiilor legale mai sus amintite raportat la situația particulara a dezvoltării Parcurilor Eoliene, Codul Fiscal nu aduce modificări substanțiale și nu cuprinde dispoziții speciale, deși modificarea actului survine în fiecare an odată cu stabilirea veniturilor și cheltuielilor bugetare.
Se va mai retine ca în ceea ce privește dispozițiile privind impozitul pe construcții – reglementat de art. 296 ind.33, ind.34, 35 C fiscal, așa cum a fost modificat prin OUG 104/2004, legiuitorul a statuat următoarele:
Art.296 ind.33 alin 1C fisc: “1) Sunt Obligate la plata impozitului pe construcții, stabilit conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a)persoanele juridice române, cu excepția instituțiilor publice, institutelor naționale de cercetare – dezvoltare, asociațiilor, fundațiilor și celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial, potrivit legilor de organizare și funcționare;
b)persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent din România;
c)persoanele juridice cu sediul social în România înființate potrivit legislației europene;
Art. 296 ind. 34 C fiscal: “ În înțelesul prezentului titlu, construcțiile sunt cele prevăzute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG 2139/2004, cu modificările ulterioare (grupa 1 așa cum este detaliata în HG 2139/2004 nefăcând trimitere la structuri de acest gen ).
Având în vedere considerentele mai sus expuse, acțiunea a fost admisă și pe cale de consecința, s-a dispus anularea HCL ./2013 privind modificarea HCL 1/18.01.2013, privind aprobarea nivelului impozitelor, taxelor locale și amenzilor aplicabile persoanelor fizice și juridice, în anul fiscal 2013, respectiv în ceea ce privește anexa nr 9” taxe speciale „ pct. 6 – Taxa de impozitare a turbinelor eoliene aflate pe teritoriul administrativ al comunei ; pct. 7 –Taxa de impozitare a stâlpilor de măsurători meteorologice aflate pe teritoriul administrativ al comunei ; pct.8 – Taxa de impozitare a stației electrice de transformare aflate pe teritoriul administrativ al comunei.
In temeiul art .453 alin1 cu ref. la art. 451 alin1 rap. la art .452 C proc civ pârâta a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. L. AL COMUNEI GRĂDINA - prin PRIMAR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.20 din Legea nr. 554/2004 și prevederile art.483 și urm. NCPC.
Motivează recursul în sensul că, instanța de fond, conchide, pornind de la categoria în care au fost incluse taxele atacate, că acestea pot fi stabilite de autoritățile locale, însă stabilirea impozitelor trebuie să aibă ca efect prin încasare-susținerea unor servicii publice locale, constatând în mod nejustificat, că instituirea acestor taxe nu au ca efect înființarea unor servicii de interes local, ci „mărirea fondurilor la bugetul local”.
Apreciază recurentul că instanța de fond nu a avut în vedere în analiza actelor și lucrărilor dosarului și Hotărârea Consiliului L. al comunei Grădina nr.90/28.10.2011.
Facilitățile menționate a fi create prin investiția „Parc eolian P.” de către intimată, privesc doar profituri ale acesteia.
Această investiție nu a creat facilități comunității locale, mai mult, C. local Grădina, a
pus la dispoziția investitorului, intimat în prezenta cauză, terenuri pentru trecerea cablurilor L.E.S. necesare funcționării investiției, în mod gratuit.
Ori instanța constată că prin stabilirea acestor taxe avem un singur scop, acela de a ne mării fondurile la bugetul local, fără să susținem servicii publice care să deservească plătitorii acestor impozite, solicitând a se observa că reținerile instanței de fond cu privire la acest aspect sunt nefondate.
Instanța de fond plecând de la catalogarea eronată a turbinelor eoliene/stâlpilor de măsurători meteorologice/stației electrice de transformare, drept CLĂDIRI, a dispus anularea Hotărârii Consiliului L. al comunei Grădina, județul C. nr.19/21.02.2013, și implicit a anulat și Decizia de impunere, stabilind în sarcina sa și cheltuieli de judecată, concluzionând că turbina eoliană nu are camere, pereți și acoperiș, deci nu poate fi impozitată.
Așa cum a fost statuat și de legiuitor prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013, prin modificarea HCL nr J/l 8.01.2013, C. L. AL COMUNEI Grădina, județul C., a tratat aceste imobile, drept construcții special, așa cum au fost văzute ulterior și de către legiuitor în ordonanța antemenționată, ca fiind cele prevăzute la Grupa 1 din HG nr.2193/2004-Catalogul privind clasificarea și durata normală de funcționare a mijloacelor fixe.
O asemenea motivare este contrazisă de însăși HCL anulată de această instanța prin sentința recurată.
Imobilul în cauză -TURBINA EOLIANĂ- a fost reglementată de către C. L. al comunei Grădina, județul C., în anexa 9 „TAXE SPECIALE,, nicidecum nu s-a interpretat că această turbină ar fi o clădire, ci o construcție specială . Într-adevăr nu are elementele constitutive ale unei locuințe, deși construirea acelora se supune acelorași reguli prevăzute de Legea nr.50/1991.
In situația în care o construcție se realizează pe mai multe UAT-uri, competent în eliberarea Autorizațiilor de construire este C. Județean, însă acesta nu emite autorizația fără avizele favorabile de la fiecare UAT în raza căruia se va face respectiva investiție. Mai mult decât, atât investiția în speță a fost realizată și funcționează în prezent în extravilanul comunelor. Ori pentru a putea realiza această investiție Consiliile locale au pus la dispoziția investitorului drumuri de exploatare pe care să se realizeze accesul la parcelele afectate de investiție. Cablurile LES sunt montate pe domeniul public care aparține fiecărui UAT pe care s-a dezvoltat investiția.
Deci critica instanței de fond, că prin modificarea HCL nr. 19/21.02.2013, am fi încercat să ne mărim fondurile la bugetul local este total greșită.
Însuși intimatul a întocmit și depus la Primăria comunei Grădina, județul C., Declarație de impunere cu privire la valoarea de inventar a turbinelor eoliene, înregistrată la instituția noastră sub nr.4278/12.12.2012, în care cataloga turbinele eoliene drept „Construcții speciale,,.
Taxa instituită prin HCL nr.19/21.02.2013 este legală și corectă, prin aceasta neprejudiciind în niciun fel niciun investitor.
Temeinicia și legalitatea Hotărârii Consiliului local al comunei Grădina, județul C. nr.19/21.02.2013 este susținută de însăși intimată, aceeași Hotărâre fiind adoptată și de ., ., achitând Decizia de impunere emisă în baza Hotărârii Consiliului local al comunei Tîrgușor, județul C. nr.37/27.03.2013, impozitul pe turbine eoliene.
Apreciază recurenta că este în mod cert o nedreptate ce li s-a făcut prin anularea Hotărârea Consiliului local al comunei Grădina, județul C. nr.19/21.02.2013 și implicit a Deciziei de impunere.
Instanței de fond i-a fost pusă la dispoziție adresa nr.3363/28.10.2013 prin care solicitau Comunei Tîrgușor, relații cu privire la aprobarea de către aceștia a unei taxe prin care să fie stabilit impozit pe turbine, . având investiția pe mai multe UAT-uri printre care și Grădina, Tîrgușor.
Aceștia au răspuns prin adresa nr.4273/29.10.2013 că au adoptat înaintea recurentei o astfel de hotărâre, fiind emise decizii de impunere, care au fost achitate și de către ..
Deci ., nu poate invoca faptul că prin hotărârea adoptată de C. local al comunei Grădina, județul C. i-a fost lezat un drept și faptul că această societate că nu datorează taxe, impozite sau alte obligații de plată, autorităților publice locale, fiind scutită de plata pe turbinele eoliene, dar se contrazic prin achitarea impozitului pe TURBINE EOLIENE comunei Tîrgușor, județul C., una dintre comunele pe care s-a realizat investiția PARC EOLIAN P..
Instanța de fond nu a luat în discuție și acest aspect, și anume că ., se supune unor hotărâri, iar altelor identice nu, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente,
Prin Decizia de impunere nr.877/27.03.2013 privind stabilirea impozitelor și taxelor pentru anul fiscal 2013, Primăria . pentru intimata reclamantă un impozit turbine eoliene în sumă de 111.335 lei.
În considerentele acestui act administrativ se indică ca temei de drept dispozițiile HCL nr.19/21.02.2013, prin care s-a completat anexa 9 „Taxe speciale” la HCL nr.1/18.01.2013 astfel:
- pct.6 Taxa de impozitare a turbinelor eoliene aflate pe teritoriul administrativ al comunei Grădina, la valoarea contabilă;
- pct.7 Taxa de impozitare a stâlpilor de măsurători meteorologice aflate pe teritoriul administrativ al . contabilă;
- pct.8 Taxa de impozitare a stației electrice de transformare aflate pe teritoriul administrativ al . contabilă.
Articolul 248 din Legea 571/2003 prevede impozitele și taxele locale astfel:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) taxa asupra mijloacelor de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelieră;
h) taxe speciale;
i) alte taxe locale.
La rândul său, art.282 reglementează în mod expres taxele speciale în sensul că,
(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale.
(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
(4) Consiliile locale, județene sau C. General al Municipiului București, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităților publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existența pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale a rețelelor de apă, de transport și distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale.
Dispozițiile generale ale codului fiscal, prezentate mai sus, au o reglementare identică cu cele ale actului normativ special la care se face trimite în cuprinsul său, respectiv Legea finanțelor publice locale nr.273/2006 intrată în vigoare potrivit art.86 alin.1 la data de 01.01.2007, dată la care potrivit art.2 s-a realizat și abrogarea OUG nr.45/2003.
În acest sens, la art.30 sunt prevăzute taxele speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale, în sensul că,
(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, aprobă taxe speciale.
(2) Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local, precum și pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii.
(3) Prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective.
(4) Hotărârile luate de autoritățile deliberative, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice și juridice plătitoare, vor fi afișate la sediul acestora și publicate pe pagina de internet sau în presă.
(5) Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întrunește și deliberează asupra contestațiilor primite.
(6) Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Rezultă din cele prezentate mai sus faptul că, necesitatea instituirii taxei de impozitare a turbinelor eoliene trebuie să fie justificată de funcționarea unor servicii locale create în interesul persoanelor fizice sau juridice.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosarul de fond intimata pârâtă nu a justificat existența unei asemenea hotărâri de existența în prealabil a regulamentului aprobat tot de același consiliu local privind necesitatea unor taxe speciale în domeniul producerii energiei electrice eoliene.
Din cuprinsul acestor înscrisuri, respectiv proiectul de hotărâre, expunerea de motive și raportul privind modificarea HCL nr.1/ 18.01.2013 nu se regăsesc cu titlu de considerente condițiile imperative reglementate expres de legiuitor.
În aceste condiții, emiterea HCL nr.19/21.02.2013 al . s-a făcut și cu încalcarea pricipiului privind subordonarea sa față de actele de nivel superior, principiu prevăzut de art.81 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Potrivit acestei dispoziții,
(1) La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior.
(2) Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Cum dispozițiile art.282 alin.4 din codul fiscal, redate mai sus, interzic administrațiilor publice locale deliberative adoptarea de taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităților publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existența pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale a rețelelor de apă, de transport și distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale, intimatei pârâte îi revenea cu atât mai mult obligația de a-și motiva demersul legislativ.
Dispoziția legală în materie de taxe speciale este în consonanță cu norma specială prevăzută de art.12 alin.13 din Legea nr.123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, potrivit cu care, titularii de autorizații și licențe beneficiari ai drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ-teritoriale sunt scutiți de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de autoritățile administrației publice centrale și locale.
Din cele prezentate mai sus, Curtea, în temeiul art.496 alin.1 C.pr.civ, urmează a dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul pârât C. L. AL COMUNEI GRĂDINA - prin PRIMAR, cu sediul în loc. Grădina, ., jud. C., împotriva Sentinței civile nr.1836/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul în mun. C., ., Cam.4, jud. C. și cu sediul profesional ales la societatea de Avocați „ Reef & Asociații” cu sediul în București, .. 4-8, Clădirea „America House”, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. R. A. P. G. P.
Grefier,
C. G.
Red.jud. fond.L.V.M.
Red.Dec.Jud.C.R./15.04.2015
Ex.-4-
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 141/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
