Anulare act administrativ. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 5270/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr.523/2015
Ședința publică din 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. C. G.
Judecător - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Grefier - C. G.
S-au luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant T. N. M. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. P. în mun.C., ..181 A, ., jud.C., împotriva Sentinței civile nr.2912/ 12.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. Interne - ISU Dobrogea, cu sediul în C. ., nr.110, jud.C., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC. Învederează că recursul este motivat; intimatul pârât a depus întâmpinare, ce a fost comunicată recurentului care nu a depus răspuns la întâmpinare.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și, luând act că părțile au solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului declarat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2014 pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul T. N. M. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE - ISU DOBROGEA, anularea Ordinului Inspectorului Șef nr.218/14/I-CT din 28.02.2014, prin care a fost trecut în rezervă; repunerea în totalitatea drepturilor existente anterior emiterii ordinului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.8 ale Legii nr. 554/2004
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că actul atacat a fost emis conform art. 85 alin. 1 lit. e la cele ale art. 109 alin. 1 și 2 din legea nr. 80/1995 și la celelalte acte normative indicate și cunoscute cadrelor militare ale M.A.I. Pentru restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor de corupție prevăzute de legea nr. 78/2000 ce au fost săvârșite de inculpați pe timpul organizării si desfășurării concursului a fost dispusă anularea mai multor înscrisuri, printre care si documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate. Constatându-se cele dispuse de instanță, trecerea în rezervă sau direct în retragere s-a făcut motivat din oficiu în condițiile prevăzute la alin.1 lit. e pentru motive sau nevoi ale MAI, nicidecum la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile de la lit. i și j. De altfel, și prevederile art. 56 din Codul muncii impun încetarea de drept a raporturilor de serviciu existente ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.
Prin Sentința civilă nr.2912/12.12.2014, Tribunalul C. respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, cu respectarea dispozițiilor art.483 și art.488 al.1 pct.8 NCPC, a declarat recurs reclamantul T. N. M. V., care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate.
Astfel, recurentul și-a argumentat îndeplinirea condiției cazului bine justificat prin aceea că, deși prin actele administrative a căror suspendare a solicitat-o s-a reținut ca temei juridic dispozițiile art.85 alin.l lit. e din Legea nr.80/1995, în realitate la baza emiterii acestor acte administrative stă sentința penală, situație ce nu a fost reținută de legiuitor în cuprinsul întregului act normativ, în acesta nefăcându-se referire la o situație similară, cu excepția cazurilor de condamnare a cadrelor militare.
Mai arată recurentul că dispozițiile legale reținute în cuprinsul ordinului se referă la trecerea în rezervă ca urmare a reorganizării unor unități, ori anterior emiterii ordinului nu s-a dispus reorganizarea unității în cadrul căreia a activat astfel încât să se dispună emiterea ordinului de trecere în rezervă ca urmare a unei reorganizări.
Nici celelalte aspecte stabilite prin lit. e) a art.85 din Legea nr.80/1995 nu sunt îndeplinite, trecerea sa și a restului colegilor nominalizați în sentința penală nefiind consecința unor nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
În atare situație, în temeiul dispozițiilor legale care reglementează statutul cadrelor militare, trecerea în rezervă a cadrelor militare se realizează numai în baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din Legea nr. 80/1995, situație în care anularea unor acte care au stat la baza încadrării lor, în raport de dispozițiile art.170 raportat la art.348 cod penal, nu pot fi reținute ca temei al emiterii unor ordine de trecere în rezervă.
În cuprinsul sentinței penale, recurentul este nominalizat ca titular al foii de concurs considerate falsificate, însă Legea nr.80/1995 este lege specială care stabilește în mod imperativ modalitățile și cazurile de trecere în rezervă. Ori, anularea foilor de concurs și a documentelor întocmite cu ocazia încadrării la ISU Dobrogea a unui număr de 205 persoane nu reprezintă reorganizarea unităților în care era încadrat și nici nu presupune reducerea numărului de funcții din statele de organizare.
Apreciază recurentul că sentința penală poate constitui cel mult temei al demarării unei proceduri de reorganizare la nivelul ISU Dobrogea, procedură care presupune adoptarea unor noi state de organizare ca urmare a reducerii numărului de posturi cu numărul posturilor considerate ocupate prin săvârșirea de infracțiuni.
Emiterea directă a unor ordine de trecere în rezervă, ca urmare a anulării documentelor de încadrare a unui număr de 205 persoane, anulare dispusa prin sentința penală, în lipsa unei proceduri de reorganizare, este o procedura nelegală, iar ordinele emise în acest sens sunt nule.
Astfel, la nivelul ISU Dobrogea sau al Ministerului Administrației și Internelor ar trebui să existe documentele care au stat la baza emiterii ordinelor de trecere în rezervă, emise pentru un număr de 205 persoane, iar aceste documente nu pot fi reprezentate doar de sentința penală nr.808/18.05.2012 rămasă irevocabilă prin decizia nr.12/2014, ci în mod funcțional, acestea trebuie să fie reprezentate de Regulamentele de „Reorganizare a unităților din cadrul IGSU”.
Mai arată recurentul că nu a fost parte în dosarul penal, neavând nicio calitate în acel dosar, neprimind nicio citație cu privire la acel dosar, deși s-a soluționat pe calea instanței o procedură care îl privea în mod direct.
În acest sens, legiuitorul a stabilit în mod clar și fără echivoc faptul că trecerea în rezervă se dispune în cazul cadrelor militare în activitate condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa închisorii cu executare a acesteia, trecerea în rezervă realizându-se în acest caz din oficiu (art.87 din legea nr.80/1995).
Mai mult, legiuitorul a stabilit că, și în cazul unei condamnări, cadrele militare pot fi menținute în activitate, în acest sens fiind citate dispozițiile art.87 alin.2 din Legea nr.80/1995.
În situația în care legiuitorul stabilește faptul că și în caz de condamnare cadrele militate pot fi menținute în funcție, rezultă că emiterea unor ordine de trecere în rezervă în temeiul unei sentințe penale la care recurenții nu au fost parte este excesivă și contrară legii de organizare a statutului cadrelor militare.
Totodată, învederează recurentul că a susținut în mod corect lucrarea de la proba scrisă, lucrare anulată ca fiind falsificată în cadrul dosarului penal. Mai arată că nu a fost parte a infracțiunii săvârșite și apreciază că nu se poate dispune în sensul trecerii în rezervă, având în vedere faptul că pentru a ocupa funcția scoasă la concurs în perioada 09.07._07 a susținut alte trei probe eliminatorii, pentru care a fost necesar să obțină o notă peste 7.
Arată că de la data numirii pe funcție și până în prezent au trecut 7 ani, perioadă în care a dovedit că este pregătit pentru ocuparea acestei funcții, fiind menținut pe post și după reorganizarea din 2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat ca, după verificarea timbrării cererii și a existenței împuternicirii pentru persoana care apără pe recurent, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate din prisma criticilor formulate, încadrate în prevederile art. 488, pct. 8 NCPC, Curtea reține caracterul nefondat al recursului pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Inspectorului Șef nr.218/14/I-CT din 28.01.2014 s-a dispus trecerea în rezervă a recurentului reclamant motivat de împrejurarea că, în urma pronunțării Sentinței penale nr. 808/18.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.12/24.01.2014 a ÎCCJ, s-a identificat situația reglementată de prevederile art. 85, alin.(1), lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Aserțiunile recurentului referitoare la încălcarea principiului opozabilității dispozițiilor și efectelor unei hotărâri judecătorești în care acesta nu a fost parte, sunt neîntemeiate, fiind făcută o confuzie între obligativitatea unei hotărâri judecătorești pentru părți și succesorii acestora și efectul de opozabilitate a hotărârii judecătorești față de terți.
În dosarul penal nr._ s-a dispus anularea unui număr de 205 foi de concurs falsificate la concursul organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07.2007 – 20.08.2007, printre acestea regăsindu-se și foaia completată de recurentul în cauză, consecința fiind cea a anulării tuturor documentelor care au fost întocmite cu prilejul încadrării acestor persoane la instituția intimată, în condițiile în care foile de concurs ale acestor candidați au fost falsificate.
Curtea constată din probele administrate în cauză că recurentul reclamant a fost subiect al cercetării penale alături de alți 205 candidați, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual și instigare la uz de fals însă nu au fost trimiși în judecată deoarece, față de momentul săvârșirii faptelor, a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care prin Ordonanța din 10.02.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus clasarea cauzei.
Această soluție nu a fost atacată cu plângere de către reclamant, care susține că lucrarea sa de la concursul organizat de ISU nu a fost falsificată prin înlocuire, susținere ce vine în contradicție cu soluția procurorului de clasare urmare intervenirii unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția.
Față de această împrejurare reclamantul nu mai poate invoca în favoarea sa o altă situație de fapt decât cea reținută de procuror, respectiv că lucrarea sa a fost falsificată iar ocuparea unei funcții publice în baza concursului organizat de ISU este rezultatul unei fapte penale.
Intimatul ISU Dobrogea, în calitatea sa de parte în dosarul penal, a luat măsurile de punere în executare a dispozitivului sentinței penale astfel cum aceasta a rămas definitivă, fapt pentru care a emis ordinul de trecere în rezervă pentru recurentul reclamant.
Curtea observă că hotărârea penală îi este opozabilă terțului recurent în cauză, cât timp acesta nu face o dovadă contrară celor reținute în hotărâre, terțul fiind astfel ținut să respecte cele statuate prin respectiva hotărâre.
Mai departe, în asigurarea efectului obligatoriu al dispozițiilor statuate în hotărârea penală, instituția publică ce a fost parte în procesul penal a emis ordinul de trecere în rezervă a persoanei nominale în cuprinsul acestui act administrativ, ordin ce modifică raporturile juridice anterioare cu forța prezumției de legalitate a respectivului act până la proba contrară.
Așadar, efectele puterii de lucru judecat ale hotărârii penale se răsfrâng asupra funcționarului public cu statut special prin emiterea actului administrativ de punere în executare a dispozitivului sentinței penale definitive pronunțate în dosarul penal nr._, instituția publică emitentă acționând pentru respectarea ordinii juridice și asigurarea restabilirii legalității în cauză.
Critica de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la modalitatea de interpretare și aplicare în cauză a prevederilor art. 85 din Legea nr. 80/1995 este, într-adevăr, circumstanțiată motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488, pct. 8 NCPC.
Ordinul de trecere în rezervă a recurentului, contestat în cauză, s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 85, alin. (1), lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în care se arată că: „ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:
e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.”
Sunt nefondate susținerile recurentului reclamant referitoare la lipsa identificării situației avute în vedere la emiterea ordinului ca fiind printre cele descrise în cuprinsul art. 85, alin. (1), lit. e din legea nr. 80/1995, cât timp se observă, în cuprinsul textului de lege vizat, că trecerea în rezervă se poate dispune și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale decât cele expres reliefate în art. 85.
Curtea constată că situația la care s-a ajuns prin rămânerea definitivă a Sentinței penale nr.808/18.05.2012 pronunțată în dosarul penal_ reprezintă un motiv pentru care instituția publică din subordinea Ministerului Apărării Naționale să poată dispune trecerea în rezervă a persoanelor care au fost încadrate pe funcții în urma promovării unui concurs declarat fraudulos și care ulterior s-a anulat, în vederea restabilirii situației anterioare săvârșirii acestor infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, constatând că în calea de atac a recursului nu au fost identificate motive care să determine casarea hotărârii Curtea, în aplicarea prevederilor art. 496, alin. (1) NCPC, coroborat cu cele ale art. 488, pct. 8 NCPC, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant T. N. M. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. P. în mun.C., ..181 A, ., jud.C., împotriva Sentinței civile nr.2912/12.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. INTERNE - ISU DOBROGEA, cu sediul în C. ., nr.110, jud.C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 29 Aprilie 2015.
Președinte, E. C. G. | Judecător, N. C. | Judecător, I. M. Ș. |
Grefier, C. G. |
jud.fond:A.J.N.
red.dec.jud. I.M.Ș. /26.06.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 770/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
