Anulare act administrativ. Decizia nr. 525/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 6230/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr.525/CA
Ședința publică din 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. G.
Judecător N. C.
Judecător I. M. Ș.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă . SRL, cu sediul în loc. N. V., ., jud.C., împotriva Sentinței civile nr.2824/05.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.R.F.P G. - A. J.F.P C. - SERVICIUL FISCAL M., cu sediul în C., . nr.18, jud.C., având ca obiect refuz acordare drepturi - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este declarat motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 125 lei conform chitanței depuse la dosar (fila 28), se solicită judecata în lipsa părților.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.223 alin.3 din Codul de procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Prin Sentința civilă nr.2824/05.12.2014 Tribunalul C. a respins acțiunea promovată de reclamantă și cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu ( formulată de către pârâte), ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art.20 din Legea nr. 554/2004 a declarat recurs reclamanta . SRL, care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă.
Recurenta a susținut astfel că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept, instanța de fond reținând în mod greșit că a solicitat D. G.-A.J.F.P. CONSTANTA - SERVICIUL FISCAL M. restituirea diferenței dintre timbrul de mediu perceput în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea nr.9/2013 și taxa de poluare percepută în conformitate cu dispozițiile prevăzute de OUG nr.50/2008.
Arată recurenta că și în cerere de chemare în judecată, a solicitat intimatei restituirea sumei calculată ca fiind taxă pentru emisiile poluante conform dispozițiile prevăzute de Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Având în vedere Legea 9/2012, privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule, încalcă principiul "poluatorul plătește", se constată că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa pentru emisiile poluante, daca a fost anterior înmatriculat tot în România dar se percepe aceasta taxă pentru emisiile poluante la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru, dacă este înmatriculat pentru prima oara în România. Reglementata în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Legea 9/2012 este în totală contradicție cu legislația UE, dar și cu legislația națională în vigoare deoarece contravine articolului 110 al Tratatului de Funcționare al Uniunii Europene . Articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Mai arată recurenta că, art. 11 din Legea 9/2012 produce o confuzie și o derută prin trimiterea la instanța de contencios, urmată de specificația "competenta potrivit legii" fără o precizare clară, imperativă. Art. 12 alin. (2) prevede că restituirea se va face plătitorului taxei ceea ce este ilegal deoarece autovehiculul este purtătorul taxei și nu cetățeanul. Dacă acesta a înstrăinat autovehiculul între timp, înstrăinarea s-a făcut cu tot cu taxă, iar dacă restituirea se va face celui ce a vândut autovehiculul, acesta este favorizat nejustificat față de cumpărător.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii contestației în sensul anularii actului administrative decizia de calcul nr._/13.12.2012, restituirea sumei înscrise în actul administrative contestat achitata potrivit chitanței nr._/13.12.2012 plus rata dobânzii, de la momentul perceperii taxei și până în momentul restituirii ei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat disp.art.488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Examinând recursul sub aspectul și în limitele motivelor de casare arătate, Curtea constată că este nefondat.
Temeiul de casare invocat de recurentă este cel prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”
În speță, obiectul acțiunii reclamantei vizează refuzul pârâtei de a proceda la restituirea sumei de 2033 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum si a dobânzii legale aferente sumei de bani achitată cu acest titlu, începând cu data plății și până la data restituirii efective a debitului.
Curtea urmează a examina dacă instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material inserate în Legea nr. 9/2012, în forma nemodificată prin OUG nr.1/2012, sub imperiul cărora a fost plătită taxa a cărei restituire se solicită, aceasta în considerarea principiului tempus regit actum, criticile aduse de reclamantă dispozițiilor OUG nr.9/2013 nefiind relevante în condițiile în care acest act normativ nu retroactivează, intrând în vigoare ulterior plății efectuate de reclamantă, respectiv la 15.03.2013.
Curtea apreciază că refuzul pârâtei intimate, analizat prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, nu constituie un refuz nejustificat.
Astfel, la data de 13 ianuarie 2012, a intrat în vigoare Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin care a fost abrogată OUG nr.50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, iar prin OUG nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei, achitată în conformitate cu prevederile art.4 alin.2 din lege, s-a dispus suspendarea până la data de 01.01.2013.
Din coroborarea dispozițiilor legale Curtea reține că după 01 ianuarie 2013, erau aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 în integralitatea lor, dispoziții care au înlăturat discriminarea constatată față de normele comunitare.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România, fără nicio discriminare.
În aceste condiții, refuzul instituției pârâte de a restitui suma achitat cu titlu de taxă de poluare de către reclamant, este justificat, astfel că, legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea, ca nefondată.
Pe cale de consecință, pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale iar recursul reclamantei se vădește a fi nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la în baza art.496 alin.1 din Codul de procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă . SRL, cu sediul în loc. N. V., ., jud.C., împotriva Sentinței civile nr.2824/05.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.R.F.P G. - A. J.F.P C. - SERVICIUL FISCAL M., cu sediul în C., . nr.18, jud.C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 29 Aprilie 2015.
Președinte, E. C. G. | Judecător, N. C. | Judecător, I. M. Ș. |
Grefier, C. G. |
jud. fond: L.V.M.
red.dec.jud. N.C.
4 ex./25.05.2015
emis 2 .>
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 770/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
