Anulare act administrativ. Decizia nr. 770/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 770/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2631/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 770/CA
Ședința publică din data de 17 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte - E. C. G.
Judecător - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul reclamant A. P. A., cu domiciliul procesual ales în C., ., județul C., împotriva Sentinței civile nr.290/13.01.2015 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „dOBROGEA” AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., . nr.110, județul C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și că, urmare comunicării cererii de recurs, intimatul pârât a depus întâmpinare, care a fost comunicată recurentului care nu a depus răspuns la întâmpinare.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 din Cod de procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4.04.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul A. P. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului C. anularea Ordinului Inspectorului Sef nr. 22/14/I-CT din 28.01.2014 emis de ISU Dobrogea; repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului contestat prin reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii acestuia; obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat de la data trecerii în rezervă și până la data reintegrării efective; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.290/13.01.2015, Tribunalul C. respins acțiunea promovată de reclamant ca nefondată.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. P., care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 488 pct.8 NCPC, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
În motivarea recursului, reclamantul învederează că, deși în acțiune a invocat ca motive de nelegalitate a ordinului de trecere în rezervă nemotivarea în drept prin neîncadrarea situației de fapt în dispozițiile art.85 alin.1 lit. e din legea nr.80/1995, incorecta aplicare a sentinței penale nr.808/18.05.2012 pronunțate în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr.12/24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește rezolvarea laturii civile, respectiv neanularea ordinelor de numire în funcție și lipsa calității de parte în dosarul penal a ISU Dobrogea, inexistența unei reorganizări la nivelul ISU Dobrogea ca urmare a sentinței penale, motivarea hotărârii instanței de fond este lacunară.
Solicită a se observa faptul că singura argumentare a instanței de fond sub acest aspect este reținută într-o singură frază, respectiv: „în condițiile în care ordinul contestat este motivat în fapt și în drept aparent indicarea și a dispozițiilor legale menționate în preambulul actului contestat nu este de natură a contura nelegalitatea ordinului câtă vreme aspectul anularii documentelor de încadrare a reclamantului la instituția pârâtă a fost tranșat definitiv de instanța penală".
Apreciază recurentul că motivarea este lacunară deoarece în dreptul administrativ de esența actelor administrative este legalitatea acestora, faptul că ele se bucură de prezumția de legalitate, având în vedere că sunt emise de autorități publice în regim de putere publică și pentru punerea în executare a legilor. Or, motivarea în drept a actelor administrative este un corolar al acestora și garantul respectării legii de către instituțiile emitente. Astfel, o apreciere probabilă a instanței asupra legalității actului contestat și referirea acesteia la indicarea aparentă a unor dispoziții legale în cuprinsul actului administrativ nu poate conferi legalitate hotărârii instanței de fond, după cum nu poate garanta legalitatea ordinului contestat. În caz contrar, instanța de contencios administrativ, în condițiile în care argumentarea sa se referă strict la dispozitivul sentinței penale, se transformă într-o instanță de executare a hotărârii penale. Or, apanajul instanței de contencios administrativ este acela al verificării legalității actului administrativ atât din punct de vedere formal, cât și din punct de vedere al motivelor de fapt și al actelor care au stat la baza emiterii acestuia.
Recurentul învederează că a invocat faptul că sentința penală reținută ca temei de fapt al actelor de trecere în rezervă putea constitui doar temei al reorganizării instituționale în raport de disp. art.85 alin.1 lit. e din legea nr.80/1995, nicidecum temei al emiterii directe a ordinelor de trecere în rezervă, iar fundamentarea acestei poziții rezidă din însuși cuprinsul articolului mai sus-menționat, dar și din faptul că în realitate prin hotărârea penală nu s-au anulat ordinele de încadrare în ISU Dobrogea, acte administrative de sine-stătătoare și care sunt în circuitul civil.
Or, anularea foilor de concurs și a documentelor întocmite cu ocazia încadrării la ISU Dobrogea a unui număr de 205 persoane nu conduce la reorganizarea unității în care erau acestea încadrate și nici la reducerea numărului de funcții din statele de organizare.
Consideră că această sentință penală poate constitui cel mult temei al demarării unei proceduri de reorganizare la nivelul ISU Dobrogea, procedură care presupune adoptarea unor noi state de organizare ca urmare a reducerii numărului de posturi cu numărul posturilor considerate ocupate prin săvârșirea de infracțiuni.
Însă, emiterea directă a unor ordine de trecere în rezervă, ca urmare a anulării documentelor de încadrare a unui număr de 205 persoane, anulare dispusă prin sentința penală, în lipsa unei proceduri de reorganizare, este o procedură nelegală, iar ordinele emise în acest sens sunt nule.
Astfel, la nivelul ISU Dobrogea sau al Ministerului Apărării Naționale, ar trebui să existe documentele care au stat la baza emiterii ordinelor de trecere în rezervă, emise pentru un număr de 205 persoane, iar aceste documente nu pot fi reprezentate doar de sentința penală nr.808/18.05.2012, rămasă irevocabilă prin decizia nr.12/2014, ci în mod funcțional acestea trebuie să fie reprezentate de Regulamentele de Reorganizare a unităților din cadrul IGSU.
Recurentul critică ordinul de trecere în rezervă și din perspectiva faptului că prin hotărârea penală nu s-a dispus anularea ordinelor de încadrare în ISU Dobrogea, însă opinia instanței de fond nu a adus niciun argument sub acest aspect, reținându-se, pe de o parte, faptul că în privința IGSU, ca autoritate publică centrală, s-a reținut de către ICCJ calitatea de parte responsabilă civilmente, concursul de recrutare la nivel național fiind organizat de această entitate, iar ISU Dobrogea reprezintă o structură a IGSU, astfel că ar fi incidente în speță disp. art.2 din HG nr.1492/_, iar, pe de altă parte, „în condițiile în care prin sentința penală nr.808/2012 s-a dispus de către ICCJ anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea, inclusiv a reclamantului, în speță nu poate fi identificată vreo situație de asanare a raportului de serviciu dintre reclamant și pârât, ulterioară anului 2007.”
A subliniat faptul că în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, Ministerul Administrației și Internelor și I. General pentru Situații de Urgență au deținut calitatea de părți responsabile civilmente exclusiv în raport de rezolvarea acțiunii civile sub aspectul reparării pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit art.17 din CPP.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile din perspectiva desființării unui înscris și restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii, instanța nu a înțeles a dispune introducerea în cauză a Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C., în calitate de parte responsabilă civilmente. Or, în speță, o soluție legală sub aspectul restabilirii situației anterioare ar fi putut fi pronunțată numai în contradictoriu cu I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. întrucât, raportat la disp. art.50 alin.1 lit. g) din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, acesta era singura structură ce ar fi putut fi obligată, urmare desființării înscrisurilor falsificate, la restabilirea situației anterioare, respectiv la emiterea ordinului de trecere în rezervă.
Așa cum a invocat în cuprinsul acțiunii, art.348 Cod penal reținut ca temei al emiterii ordinului contestat prevede modalități alternative de rezolvare a laturii civile, respectiv anularea unor înscrisuri - element material al infracțiunii, restituirea lucrului și restabilirea situației anterioare. Urmează a se observa faptul că restabilirea situației anterioare reprezintă o modalitate distinctă de rezolvare a laturii civile, separată de desființarea înscrisurilor.
Or, prin hotărârea penală nu s-a dispus și restabilirea situației anterioare, situație în care anularea actelor care au stat la baza concursului nu putea constitui temei al trecerii sale în rezervă.
Prin urmare, dispunând desființarea înscrisurilor falsificate, instanța penală nu a dispus și restabilirea situației anterioare, astfel că, interpretând eronat considerentele și dispozitivul hotărârii judecătorești la care a făcut referire, pârâtul a apreciat că s-ar impune a se lua măsura trecerii sale în rezervă.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și rejudecând fondul să se dispună anularea ordinului de trecere în rezervă și restabilirea situației anterioare.
În drept a invocat art.488 alion.1 pct.8 NCPC.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Analizând cauza sub aspectul motivului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, recurentul a susținut nelegalitatea ordinului de trecere în rezervă invocând nemotivarea în drept a ordinului prin neîncadrarea situației de fapt în dispozițiile art.85 alin.l lit. e din Legea nr.80/1995.
Curtea reține că, în raport de motivul de fapt pentru care s-a luat măsura de trecere în rezervă, respectiv anularea documentelor de încadrare în ceea ce îl privește pe reclamant prin hotărâre judecătorească definitivă, aplicarea în speță a art.85 alin.1 lit.e din Legea nr.80/1995 este corectă.
Potrivit temeiului legal pe care s-a întemeiat actul administrativ contestat, „ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:
e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum șipentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.”
De asemenea, art.109 din același act normativ prevede că „Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului de Interne ...”
Situația reclamantului se încadrează în sintagma „alte motive”, deoarece obligativitatea aducerii la îndeplinire a Sentinței penale nr.808/18.05.2012 a ÎCCJ reprezintă un motiv justificat pentru care instituția publică pârâtă avea posibilitatea de a dispune trecerea în rezervă a persoanelor care au fost încadrate pe funcții în urma promovării unui concurs declarat fraudulos și care ulterior a fost anulat, în vederea restabilirii situației anterioare săvârșirii acestor infracțiuni.
Nu pot fi avute în vedere apărările recurentului potrivit cu care, în cazul în care instanța penală nu a dispus restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, în condițiile citării în cauză atât a ISU Dobrogea, cât și a celor 205 candidați, singura posibilitate a instituției intimate era aceea de a demara procedura de reorganizare în vederea încadrării în disp. art.85 lit.e din Legea nr.80/1995.
Curtea reține că reorganizarea instituțională reprezintă o problemă de oportunitate, fiind apanajul exclusiv al autorităților administrative, asupra căruia instanța de judecată nu poate interveni fără a încălca principiul separației puterilor în stat. Cu atât mai mult, instanța de contencios administrativ nu poate impune unei instituții publice să demareze o asemenea procedură și nici nu poate sancționa instituția pentru lipsa unei inițiative în acest sens.
Referitor la incorecta aplicare a dispozițiilor sentinței penale, Curtea constată că prin sentința nr.808/18.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia penală nr.12/24.01.2014 a aceleiași instanțe, s-a dispus anularea unui număr de 205 foi de concurs falsificate la concursul organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07.2007 – 20.08.2007, printre acestea regăsindu-se și foaia completată de recurentul în cauză, consecința fiind aceea a anulării tuturor documentelor care au fost întocmite cu prilejul încadrării acestor persoane la instituția intimată.
Chiar dacă recurentul reclamant nu a fost parte în dosarul penal, efectele juridice ale acestei hotărâri nu pot fi ignorate, o eventuală nesocotire a hotărârii judecătorești definitive fiind de natură a conduce la încălcarea securității raporturilor juridice și totodată la sancționarea penală a celor obligați să o aducă la îndeplinire.
Mai mult, Curtea constată din probele administrate în cauză că recurentul reclamant a fost subiect al cercetării penale alături de alți candidați, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual și instigare la uz de fals și audiat de organele penale cu privire la falsificarea înscrisurilor menționate, soluția dată fiind aceea de clasare a cauzei prin Ordonanța din 10.02.2014 P. de pe lângă Judecătoria C. pe motiv că, față de momentul săvârșirii faptelor – anul 2007, a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prin urmare, chiar dacă nu s-a reținut în sarcina recurentului reclamant săvârșirea unei fapte de natură penală, în conformitate cu disp. art.22 Cod procedură penală vechi (principiu reluat în art.25 din Legea nr.135/2010), hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, ceea ce înseamnă că instanța civilă este ținută de constatarea falsului cu privire la foaia de concurs în baza căruia recurentul a fost încadrat în funcție.
Ori, având în vedere că ocuparea funcției publice de către recurent în baza concursului organizat de ISU este rezultatul unei fapte penale, o atare situație nu mai poate fi repusă în discuție și nu poate fi infirmată printr-o altă judecată, iar efectele puterii de lucru judecat ale hotărârii penale se răsfrâng asupra funcționarului public cu statut special, întrucât prin emiterea actului administrativ de punere în executare a dispozitivului sentinței penale definitive instituția publică emitentă nu a făcut decât să respecte ordinea juridică și să asigure restabilirea legalității în cauză.
De asemenea, Curtea reține că instanța penală s-a pronunțat în limitele în care a fost învestită prin sesizarea parchetului, având în vedere că față de candidații ale căror foi de concurs au fost falsificate s-a dispus disjungerea cauzei și cercetarea separată, pentru ca, ulterior, să se dea o soluție de clasare de către procuror ca urmare a intervenirii unei cauze de înlăturare a răspunderii penale (prescripția răspunderii penale). În aceste condiții, instanța penală a dispus condamnarea persoanelor din conducerea intimatei care au săvârșit infracțiunea de fals, precum și o restabilire parțială a situației anterioare prin anularea înscrisurilor falsificate (inclusiv a foilor de concurs), dar și anularea celorlalte documente de încadrare a candidaților menționați expres în dispozitivul hotărârii, între care se află și recurentul reclamant.
Având în vedere specificul raporturilor de serviciu ale reclamantului, în mod evident restabilirea situației anterioare cu privire la acesta nu se putea dispune decât de instituția angajatoare, cu respectarea drepturilor aferente raporturilor de muncă deja derulate.
Potrivit principiilor generale ale dreptului muncii, aplicabile inclusiv militarilor încadrați în inspectoratul pentru situații de urgență, aflat în subordinea MAI, constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor, iarpersoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.
Prin urmare, deși s-a statuat nelegalitatea încadrării recurentului, anularea foii de concurs și a documentelor de încadrare nu ar fi putut genera alte consecințe decât cele arătate, respectiv nu ar fi putut produce efecte decât pentru viitor, cu păstrarea remunerației și a celorlalte drepturi achitate reclamantului în temeiul muncii prestate.
P. considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.496 alin.1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de recurentul reclamant A. P. A., cu domiciliul procesual ales în C., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.290/13.01.2015 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „dOBROGEA” AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., . nr.110, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 iunie 2015.
Președinte, E. C. G. | Judecător, N. C. | Judecător, I. M. Ș. |
Grefier, I. P. |
jud. fond: A.B. S.
red.dec.jud. E.C.G.
4 ex/07.07.2015
emis 2 .
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 525/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
