Alte cereri. Decizia nr. 1275/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1275/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 8948/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1275/2014
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V.
Judecător V. S.
Judecător I. M. D.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G. C., cu domiciliul în G., ., ., jud. G., și de pârâta Administrația Județeană A Finanțelor Publice G. împotriva sentinței civile nr. 2394/10.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată, este timbrat recursul reclamantului, lipsește întâmpinarea, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2394 din 10.09.2013, Tribunalul G. a respins excepția inadmisibilității invocată de Administrația Finanțelor Publice Galati ca nefondată.
A fost admisă în parte acțiunea privind pe reclamant G. C. și pe pârât A.F.P. G., chemat în garanție AFM BUCUREȘTI, având ca obiect anulare act administrativ.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Galati să restituie reclamantului G. C. suma de 5.285 lei încasată cu titlul de taxă pentru emisii poluante, actualizata cu dobânda aferentă de la data plății (12.09.2012) până la data rambursării totale si efective a sumei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu București formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Galati.
A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Galati suma de 5.285 lei încasată cu titlul de taxă pentru emisii poluante, actualizata cu dobânda aferentă de la data plății (12.09.2012) până la data rambursării totale si efective a sumei.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Galati să achite reclamantului suma de 539,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecata iar chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Galati suma de 539,3 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul G. a reținut:
Prin actiunea inregistrata sub numărul_ pe rolul Tribunalului G. reclamantul G. C. a solicitat instantei anularea Deciziei de calcul al taxei nr._ din 29.08.2012 a Administratiei Finantelor Publice G. și obligarea pârâtei Administratiei Finantelor Publice G. la restituirea sumei de 5.285 lei achitata cu titlul de taxa pentru emisii poluante, plus dobânda legală aferentă.
Reclamantul si-a motivat actiunea arătând că in anul 2012 a achizitionat un autoturism uzat marca Wolkswagen, inmatriculat in acel moment in Germania. Pentru inmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite o taxa pentru emisii poluante de 5.285 lei.
Reclamanta consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunitătii Europene.
Legal citata, parata Administratia Finantelor Publice G. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata a invocat excepția inadmisibilității față de dispozițiile art. 10 și 11 din Legea 9/2012, care instituie o procedură administrativă de restituire a taxei și față de împrejurarea ca reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de lege.
Totodata, parata Administratia Finantelor Publice G. a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care parata ar putea cădea in pretenții in prezenta cauza.
In motivarea cererii de chemare in garanție, parata a aratat ca taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu București in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului .
In drept a invocat dispozițiile art. 60 si următoarele Cod procedură civilă .
Legal citata, chemata in garanție AFM BUCURESTI nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut urmatoarele:
Asupra exceptiei inadmisibilitatii se retine ca problema care se pune în cauză este dacă există discriminare intre autoturismele second-hand achizitionate . comunitar si înmatriculate pentru prima oara in Romania și autoturismele deja înmatriculate în România, pentru care la o revânzare nu se mai aplică această taxă.
Art. 110 (fost 90) parg.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a Curții de Justiție a Comunității Europene că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de l ianuarie 2007, sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa dovedită contrara normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Curtea Europeană de Justiție prin Decizia in cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar și in fata dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), Curtea Europeană de Justiție a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, in mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor sarcina de a elimina această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond este obligat așadar să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră incat sa i se recunoasca particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second - hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România are competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa se conchide că plata taxei de poluare este incompatibilă cu dispozițiile dreptului comunitar.
În aceste condiții se impune aplicarea directă a dreptului comunitar, fiind înlăturate normele contrare acestuia prevăzute de dreptul intern, indiferent dacă acestea din urmă sunt de natură substanțială ori procedurală.
A admite că dispozițiile dreptului comunitar se aplică numai în măsura în care sunt respectate normele procedurale interne, înseamnă a recunoaște doar ipotetic libertatea de circulație a mărfurilor.
Pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității a fost respinsă ca nefondată.
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că la data de 13.08.2012 reclamantul a cumparat un autoturism second-hand marca Wolkswagen, înmatriculat pentru prima data la 10.02.2006 în Germania.
Pentru inmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamanta a achitat in contul Trezoreriei G. suma de 5.285 lei cu titlul de taxă de poluare auto, aspect dovedit cu chitanta . 8 nr._ din 12.09.2012.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanta constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul national.
Prin Hotărârea Curții pronunțată la data de 07.04.2011 în cauza C – 402/09 T. împotriva Ministerului Finanțelor și Economiei, s-a decis, răspunzând acestei întrebări preliminare că ”Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională”.
În considerentele acestei hotărâri, s-a arătat că O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre si, deci, ca taxa de poluare este contrara normelor comunitare.
Față de acestea, tribunalul a constatat că potrivit legislației comunitare suma plătită de reclamanta nu a fost datorată, astfel că taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta Administratia Finantelor Publice G. a fost obligata să achite si indicele de inflație de la data plății până la restituirea integrală și efectivă a sumei, potrivit Hotărârii CJUE din 18.04.2013 pronunțată în cauza C-565/11 și art. 124 Cod procedura fiscală.
Referitor la cererea de chemare in garantie a Administrației F. pentru Mediu București, formulata de parata Administratia Finantelor Publice G., aceasta va fi admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, și va fi obligată chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. suma de 5.285 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, plus indicele de inflație de la data plății pana la data restituirii efective si integrale a sumei cu motivarea că, în conformitate cu prevederile Legii 9/2012, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanta și pârâta AFP G..
În motivarea recursului declarat de reclamant se invocă greșita aplicare a legii, nefiind justificată reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Pârâta A.F.P. a criticat hotărârea atacată, considerând-o nelegală și netemeinică întrucât prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, taxa de poluare fiind încasată în mod nelegal, cu încălcarea Tratatului Comunității Europene, Legea nr. 9/2012 fiind contrară acestor dispoziții.
Curtea apreciază că recursul declarat de pârâta A.F.P. G. este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională..”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat - un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.. în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Față de jurisprudența Curții de Justiție Europene apreciem că prevederile Legii nr. 9/2012 modificată și completată prin O.U.G. nr. 1/2012 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, fiind destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene favorizând astfel vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, Curtea apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile prev.de art. 274 al. 3 C.pr.civ. pentru reducerea onorariului de avocat, constatându-se că acesta este proporțional cu obiectul pricinii și munca depusă de avocat.
Așa fiind, în temeiul art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei, va admite recursul reclamantului, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul va obliga pârâta A.F.P. G. la plata sumei de 1039,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant, fiind obligată chemata în garanție să pună la dispoziția pârâtei această sumă, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul paratei Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. împotriva sentinței civile nr. 2394/10.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Admite recursul reclamantului G. C., cu domiciliul în G., ., ., jud. G. împotriva sentinței civile nr. 2394/10.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurata în sensul că obligă pârâta AFP Galati la plata sumei de 1039,3 lei, cheltuieli de judecata catre reclamant.
Obliga chemata in garantie sa puna la dispoziția paratei aceasta suma.
Mentine restul dispozitiilor sentintei recurate.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2014.
Președinte, D. V. | Judecător, V. S. | Judecător, I. M. D. |
Grefier, C. M. D. |
VS/DMC/ 2 ex/17.03.2014 Fond: V. D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3732/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Constatare aprobare tacită. Decizia nr. 5027/2014. Curtea de... → |
|---|
