Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6657/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6657/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 440/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 6657
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător D. V.
Judecător V. S.
Grefier A. M. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta .. B., cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 428/FCa/13.03.2014 pronunțate de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 iunie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 428/2014 a Tribunalului B. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta AJFP B., având ca obiect anulare acte administrative.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Impotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In drept au fost invocate prevederile art.488 pct.8 C.pr.civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Normele reținute de instanță și interpretate vizează norme de drept material, care au fost applicate în mod greșit de către instanța de fond. O primă eroare a instanței de fond, este aceea că reține o situație juridică care nu este conformă cu realitatea la data emiterii deciziilor de eșalonare de plată a obligațiilor fiscale și de amânarea de plată a penalităților de întârziere.
Din conținutul normei juridice rezultă că declarația rectificativă vizează cuantumul greșit al impozitelor, taxelor și contribuțiilor stabilite prin declarația inițială. Legea nu distinge dacă acest cuantum vizează o obligație suplimentară .
Dreptul contribuabilului de a-și rectifica propriile declarații fiscale dă eficiență unuia dintre principiile fiscalității prev. de art. 3 lit.b Cod fiscal, și anume acela al certitudinii creanței fiscale.
În concret sumele de plată stabilite pentru sarcina fiscală ce le revine, să poată determina influiența deciziilor lor, de management financiar asupra sarcinilor fiscale.
Referitor la data depunerii declarației rectificative, legiuitorul a fixat ca durată perioada termenului de prescripție așa cum s-a precizat mai sus, iar acesta nu face trimitere la obligațiile fiscale așa cum arată instanța în considerente.
Potrivit principiului de drept, acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să facă aceasta, instanța de fond în mod greșit a stabilit că declarația rectificativă trebuie depusă înainte de expirarea termenului de plată a obligațiilor fiscal curente.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art. 304/1 C. pr. Civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Susținerile recurentei sunt nefondate, prima instanță reținând în mod corect că reclamanta, beneficiar al eșalonării la plată a obligațiilor fiscale și de amânare la plată a penalităților de întârziere acordate prin Decizia nr._/13.07.2012 și Decizia nr._/05.04.2012, avea obligația de a achita o parte din obligațiile curente ale lunii iulie 2012 reprezentând contribuția de asigurări sociale datorată de angajator la datele de 25.09.2012 – suma de 127.243 lei și 26.09.2012 – suma de 111.123 lei.
Potrivit art.10 alin.1 lit. a și b din O.U.G. nr.29/2011 (forma în vigoare la data emiterii deciziilor) “eșalonarea la plată acordată pentru obligațiile fiscale își menține valabilitatea în următoarele condiții:
a) să se declare și să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenței prevăzute de lege, inclusiv sau până la finalizarea eșalonării la plată în situația în care acest termen se împlinește după data stingerii în totalitate a obligațiilor fiscale eșalonate la plată;
b) să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea perioadei de eșalonare la plată în situația în care termenul de 30 de zile se împlinește după această dată”.
Prin urmare, raportat la aceste prevederi legale, achitarea sumei de 111.123 lei la data de 26.09.2012 a fost făcută cu întârziere de o zi peste termenul maxim de plată, aspect recunoscut și de reclamantă.
Referitor la apărarea reclamantei ce vizează prelungirea termenului de plată prin depunerea declarației rectificative, tribunalul în mod corect a considerat că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi înlăturată.
Astfel, art.10 alin.1 lit. b/1 din O.U.G. nr.29/2011 prevede că „eșalonarea la plată își menține valabilitatea în condițiile achitării diferențelor de obligații fiscale stabilite prin declarații rectificative în termen de cel mult 30 zile de la data depunerii declarației.” Această condiție trebuie îndeplinită cumulativ cu cele stabilite la art.10 alin.1 corespunzător fiecărei situații în care se regăsește contribuabilul.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit, distinct de îndeplinirea obligației de plată pentru obligațiile fiscale curente a căror scadență și termene maxime de plată erau stipulate la art.10 alin.1 lit.a și b, situația în care se depun declarații rectificative prevăzute de art.84 din codul de procedură fiscală. În acest caz, s-a acordat un alt termen de 30 zile de la data depunerii declarației în care să fie achitate diferențele de obligații fiscale stabilite prin declarațiile rectificative respective.
Însă, în situația reclamantului nu sunt aplicabile aceste prevederi legale deoarece textul se referă în mod clar la instituirea unui nou termen de 30 zile doar pentru plata diferențelor care ar fi rezultat din rectificarea primei declarații. Or, dacă un contribuabil mai are de achitat o obligație suplimentară față de cea calculată în raport de declarația inițială, în mod evident rectificarea vizează suplimentarea obligației fiscale.
Prin urmare, pe de o parte, depunerea declarației rectificative nu majorează termenul de plată a tuturor obligațiilor de plată așa cum a interpretat reclamanta iar pe de altă parte, acesteia nu i se aplică art.10 alin.1 lit. b/1 din O.U.G. nr.29/2011 deoarece prin declarația rectificativă nu s-a suplimentat cuantumul obligațiilor de plată, ci s-a diminuat.
De altfel, potrivit normelor fiscale, în situația depunerii de către contribuabil a unei declarații rectificative cu diminuare de obligație fiscală, pentru sumele achitate în plus, procedura este aceea de constatare (din oficiu sau la cerere) a compensării cu alte obligații fiscale neachitate potrivit art.116 din codul de procedură fiscală.
Sub un alt aspect, se reține că reclamanta a depus declarația rectificativă la data de 28.09.2012, ulterior expirării termenului maxim de plată a obligațiilor fiscale curente calculate pentru data de 25.09.2012 la care, potrivit O.U.G. nr.29/2011, condiția de menținere a valabilității eșalonării la plată nu mai era îndeplinită.
Față de cele expuse, constatând că sentința este temeinic motivată de fapt și de drept, cu respectarea prevederilor art.261 pct.5 C.pr.civ, în temeiul art. 312 C.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanta .. B., cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 428/FCa/13.03.2014 pronunțate de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 iunie 2014.
pt.Președinte, I. M. D. aflată în CO conf.art.261 C.pr.civ. Președintele Curții de Apel G. | Judecător, D. V. | pt.Judecător, V. S. aflat în CO conf.art. 261 C.pr.civ. Președintele Curții de Apel G. |
pt.Grefier, A. M. S. aflată în CO conf.art. 261 C.pr.civ. Grefier șef, |
Red. D.V./07.08.2014
Tehnored.FED/2 ex.08.08.2014
Fond: G.E.V.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8423/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7029/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
