Alte cereri. Decizia nr. 3732/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3732/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 2468/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3732/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător D. V.
Judecător V. S.
Grefier L. M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.2823/11.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, având ca obiect alte cereri RESTITUIRE TAXĂ POLUARE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.03.2014 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 26.03.2014, când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 3.04.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 10.04.2014,
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 27.09.2013 pe rolul Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ, reclamantul M. R. C. a solicitat instanței, in contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice G., obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 4953 lei, actualizata cu rata dobânzii legale până la data plății, precum si cheltuieli de judecata.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism marca BMW, provenit din UE, pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în suma de 4953 lei. Reclamantul consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Legal citat, pârâtul Administrația Finanțelor Publice G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Pârâtul Administrația Finanțelor Publice G. a invocat excepția inadmisibilității fata de disp. art. 10 și art. 11 din Legea nr. 9/2012, care instituie o procedură administrativă de restituire a taxei.
Pe fondul cauzei, pârâtul Administrația Finanțelor Publice G. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, cu motivarea că decizia prin care a fost stabilită aceasta taxă este legala, in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 9/2012, in vigoare, iar taxa a fost corect stabilită.
Pârâtul Administrația Finanțelor Publice G. a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea in pretenții in prezenta cauza.
În motivarea cererii de chemare in garanție, pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. arată că taxa nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către AFM in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
In drept a invocat disp. art. 60 si următoarele Cod procedură civilă.
Legal citată, chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 2823/11.10.2013 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-au respins ca nefondate excepțiile invocate în cauză, fiind admisă acțiunea și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, următoarea situație de fapt și de drept:
Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată în raport de principiul aplicării prioritare a dreptului UE. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 24/_ a admis recursul în interesul legii, stabilind că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe disp. art. 117 alin. 1 lit. d) din același cod.
Întrucât prin decizia de calcul a taxei pe poluare nu se stabilește o obligație de plată in sarcina reclamantului, aceasta obligație derivând din lege - respectiv din O.U.G. nr. 50/2008 și reprezentând o condiție obligatorie pentru prima înmatriculare a autovehiculului în Romania, este neîntemeiată și excepția prematurității acțiunii. In aceste condiții, singurul rol al acestei decizii de calcul a taxei este de a determina cuantumul concret a taxei pe poluare. Totodată, in această decizie de calcul nu se stabilește nici un termen de plata a taxei, nu atrage dobânzi sau penalități de întârziere și nici nu poate fi pusă în executare silită. Așadar, decizia de calcul a taxei pe poluare nu este un act administrativ fiscal și ca atare nu este aplicabilă procedura contestației invocata de pârâte, astfel cum este reglementată de disp. art. 205 Cod procedură fiscală.
Pe fond, este de reținut că:
Taxa pe poluare a fost introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, care a suferit modificări prin O.U.G. nr. 108/2008, O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 117/2009, O.U.G. nr. 118/2010.
O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul s-a adresat cu cererea de restituire a taxei. Însă, alineatul (2) al art. 4 din Legea nr. 9/2012 a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de urgență nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Așadar, în prezent, ca urmare a suspendării dispozițiilor alin. 2 a art. 4 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în Romania, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in Romania si care sunt deja in circulație.
Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8, respectiv la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
Rezulta, așadar, că taxa pentru emisiile poluante este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în Romania, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate în Romania si care sunt deja în circulație, de vreme ce alin. 2 al art. 4 este în prezent suspendat până la 01.01.2013.
În privința reglementarilor comunitare în materie, instanța reține că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală consistentă produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauză sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar în materie fiscală.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 – forma în vigoare – rezultă că, pentru un autoturism produs în Romania sau alt stat membru al UE nu se percepe taxă pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în Romania. Aceeași taxă se percepe însă daca autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima data in Romania.
În consecință, se reține că Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țara a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibila să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Reținând incompatibilitatea taxei instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art. 110 TFUE, se impune admiterea acțiunii cât și a cererii de chemare în garanție.
Totodată în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul, ca parte căzută în pretenții, datorează și restituirea cheltuielilor de judecata avansate în cauză de către reclamant.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Hotărârea primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, greșit au fost respinse excepțiile invocate în cauză. În plus, dacă se primește opinia instanței cum că actul atacat nu este unul administrativ, atunci prezentul litigiu a fost soluționat în fond de o instanță necompetentă.
Pe fond, dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt compatibile cu dreptul UE și trebuiau aplicate ca atare.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, Curtea îl consideră fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit.i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau O.U.G. nr. 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Se mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
În cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T., Curtea conchide în sensul că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp.art. 110 TFUE invocate de recurentul-reclamant.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu 496 NCPC, se admite recursul declarat de reclamant, cu consecința reformării sentinței criticate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantului si respingerii cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE VOTURI
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.2823/11.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată și în rejudecare
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M. R. C.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect
Menține dispozițiile instanței privind excepția inadmisibilității
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Președinte, I. M. D. | Judecător, V. S. | |
Grefier, L. M. R. |
Red.D.I.M./9.05.2014
Dact.L.R./4 ex/12.05.2014
FOND C.L.
Opinie separată
În sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului G. cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr. 2823/11.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Motivare,
Pentru înmatricularea autoturismului în România se impune achitarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prev. de disp. Legii 9/2012.
Însă aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost suspendată prin O.U.G. nr.1/2012.
Având în vedere că această taxă se plătește pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România, se menține conceptul de taxă de primă înmatriculare instituit prin prev. art. 214 al.1 și 3 din Codul fiscal abrogate prin O.U.G. nr. 50/2008 numită apoi taxă de poluare.
Potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisii poluante, obligația de plată a acesteia intervine în cazul dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar în România.
Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata acestei taxe reglementată prin art.3 al Legii nr. 9/2012.
Pentru autoturismele, indiferent de gradul de uzură și de cantitatea de emisii poluante pe care o emană, care se află deja în circulație, nu se datorează la momentul actual nicio taxă.
Analizând disp. Legii nr. 9/2012 în forma aflată în vigoare în prezent, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă pentru emisiile poluante, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă se percepe această taxă pentru emisiile poluante pentru autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Discriminarea vădită este realizată de legiuitor prin legarea plății taxei pentru emisiile poluante de faptul înmatriculării, deși din expunerea de motive a legii rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
La data de 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10, I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Tîrgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu București.
Motivele care au determinat Curtea să pronunțe aceste soluții subzistă atâta vreme cât reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre (și prin aceasta contravine art.110 al Tratatului privind funcționarea UE).
În concluzie, față de obligativitatea aplicării prioritare a reglementărilor comunitare, se apreciază că taxa pentru emisiile poluante instituită prin Legea nr. 9/2012 este nelegală, și prin urmare, nu este datorată.
Față de aceste considerente, se constată faptul că reglementările privind regimul taxei pentru emisii poluante contravin unei serii de acte normative și reglementări, respectiv: Tratatul de constituire a C.E, Constituția României, jurisprudența Curții de Justiție Europeană, Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Președinte,
D. V.
Red.D.V./09.05.2014
Tehnored.L.M.R../12.05.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7029/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 1275/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
