Alte cereri. Decizia nr. 4198/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Decizia nr. 4198/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 7329/121/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 4198/2014

Ședința publică de la 05 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. G. T.

Judecător C. R. M.

Judecător M. B.

Grefier C. M. D.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., cu sediul în ., împotriva sentinței nr. 1772/24.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul/a reclamant/ă R. C. cu domiciliul ales la cabinet avocat Colțuc, București, Calea Rahovei nr. 266 – 268, clădirea 60, ., E. BUSINESS PARK, sector 5.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin Serviciul registratură, la data de 11.12.2013, intimatul reclamant, prin avocat Colțuc, a depus întâmpinarea, ce a fost comunicată recurentei, s-a solicitat de recurentă judecarea cauzei și în lipsă, după care:

Curtea constată procedura completă, lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. pentru a se dispune obligarea acesteia la restituirea sumei de 3859 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale de la data achitării până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca BMW, iar pentru a-l putea înmatricula în România a plătit o taxă specială de primă înmatriculare în valoare 3859 lei, apreciată ca fiind ilegal încasată de pârâtă.

S-a precizat în acest sens că dispozițiile OUG care reglementau nivelul taxei speciale contravin dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export precum și taxe cu efect echivalent.

De asemenea, art. 90 din Tratat interzice statelor membre să aplice direct sau indirect produselor altor stat, impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare fiind interzisă și aplicarea pentru produsele altor state membre de impozite interne în scopul protejării indirecte a altor sectoare de producție.

În consecință prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.

Cum dispozițiile din Tratat fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.

Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiul G. a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția tardivității acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1772/24.05.2013 pronunțată în cauză de Tribunalul G. s-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. G., excepția inadmisibilității, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția tardivității și s-a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G., fiind obligată pârâta să restituie suma de 3859 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare actualizată cu dobânda legală aferentă până la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:

Reclamantul a achiziționat un autovehicul marca BMW și a solicitat înmatricularea lui precum și acordarea numerelor de circulație.

Pentru efectuarea acestor formalități, aceasta a fost însă obligat să achite taxa de poluare în valoare de 3859 lei.

În cauză s-a făcut dovada plății către reclamant a sumei solicitate prin acțiune, conform chitanței depuse.

La momentul emiterii deciziei de calcul temeiul juridic al încasării taxei speciale îl reprezentau dispozițiile OUG nr. 50/2008, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres, atât noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare sau din alte state.

Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate.

Acest regim fiscal diferit era discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din UE, fiind practic determinat de trecerea graniței, atât timp cât proprietarul din spațiul comunitar a plătit taxa de înmatriculare pentru autoturismul în cauză.

În drept, potrivit dispozițiilor art.148 alineat 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.

De reținut că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Cum dispozițiile OUG nr. 50/2008, aplicabile la data plății taxei în discuție de către reclamant conțin reglementări contrare, instanța constată că taxa de primă înmatriculare instituită este ilegală, încălcând prevederile Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.

Nu poate fi primit punctul de vedere al pârâtei, exprimat în întâmpinare, în sensul că prevederile din Codul fiscal concordă cu dispozițiile din dreptul comunitar atât timp cât plata taxei speciale condiționează prima înmatriculare a autovehiculelor în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.

Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice G., care a criticat-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:

OUG nr. 50/2008 este în acord cu cerințele legislației din Uniunea Europeană și a înlăturat inadvertențele din legislația anterioară.

Administrația Finanțelor Publice G. poate restitui diferența de taxă numai în situația în care în urma încălcării ar rezulta că taxa de primă înmatriculare este mai mare decât taxa de poluare calculată conform prevederilor OUG nr. 50/2008.

Încasarea taxei de înmatriculare s-a făcut în temeiul legislației în vigoare la acea dată care dispune obligarea plății acesteia cu respectarea principiului tempus regit actum.

Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de intimatul reclamant.

În drept recurenta și-a întemeiat criticile pe disp. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ..

Intimatul– reclamant nu a formulat întâmpinare față de motivele recursului de față, însă a depus note de concluzii scrise în sensul respingerii recursului.

Examinând recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice G. prim prisma criticilor formulate de aceasta cât și din oficiu, sub toate aspectele conform disp. art. 3041 C.proc.civ., Curtea îl califică nefondat, din perspectiva următoarelor considerente:

Împrejurarea că tara noastră este membru al Uniunii Europene reclamă aplicarea corespunzătoare a dreptului comunitar.

Plata sumei de bani percepută reclamantului în temeiul art. 214 indice 1-214 indice 3 din Codul fiscal, cu titlu de taxă de primă înmatriculare în România, este operațiune prealabilă înmatriculării. În cauză s-a pus în discuție incompatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar. Aplicarea directă a dreptului comunitar, în conformitate cu dispozițiile art. 148 din Constituția României, conduce la soluția ca normele interne ce stabilesc diferite proceduri, cum sunt cele în materie fiscală, să poată fi ignorate atât de reclamantul care solicită aplicarea directă a dreptului comunitar, precum și de către instanța de judecată chemată să aplice direct aceste prevederi ale dreptului comunitar.

Organele fiscale recurente au calificat juridic cererea de restituire formulată de reclamanta-intimată ca fiind contestație potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, însă din ansamblul probator nu reiese că reclamantul ar fi înțeles să utilizeze exclusiv calea procedurilor jurisdicționale administrative, ci și calea judecătorească propriu-zisă, în sensul de a da valoare direct dispozițiilor art. 148 din Constituție și, totodată, prevederilor din tratatele constitutive aplicabile în materia criteriilor de taxare a circulației bunurilor în spațiul comunitar.

Or, potrivit practicii constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene (a se vedea C 1330/93 Lamaire C.NDALTP, hotărârea preliminară din 7 iulie 1994) o taxă ad valorem impusă de un stat membru asupra mărfurilor importate dintr-un alt stat membru în virtutea intrării lor într-o regiune a teritoriului celui dintâi, constituie o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale asupra mărfurilor și este incompatibilă cu art. 23 (fostul art. 9) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și următoarele.

Decizia contestată nesocotește, de altfel, și dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora:”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Așa fiind, Curtea apreciază că decizia contestată este, așa cum a reținut și instanța de fond, una nelegală.

Caracterul abuziv al unei asemenea măsuri subzistă chiar și în ipoteza în care scopul măsurii nu ar fi acela de a se restrânge importurile, ci acela de a se proteja mediul înconjurător ori de a se furniza autorităților administrative locale resurse financiare.

O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.

Cât privește criteriile care pot fi stabilite pentru determinarea unei taxe, CJCE a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 din TCE pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor concurente (Cauza Outokompu).

În contextul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare, ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.

Totuși, o taxă de înmatriculare/poluare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.

Constatându-se că taxa achitată este nelegală prin raportare la prevederile dreptului comunitar și la dispozițiile art. 148 din Constituția României, la fond în mod corect s-a dispus restituirea taxei ca fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar, normele interne contrare( inclusiv cele de procedură, cum sunt, de exemplu cele privitoare la atacarea dispoziției de calcul în termen legal) urmând a fi ignorate.

Apreciind că hotărârea ce face obiectul recursului de față este una legală și temeinică a cărei validitate subzistă, urmează a o menține ca atare, cu consecința respingerii recursului de față ca fiind nefondat dând astfel eficiență disp.art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de autoritatea pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., cu sediul în ., împotriva sentinței nr. 1772/24.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul/a reclamant/ă R. C. cu domiciliul ales la cabinet avocat Colțuc, București, Calea Rahovei nr. 266 – 268, clădirea 60, ., E. BUSINESS PARK, sector 5, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2014.

Președinte,

L. G. T.

Judecător,

C. R. M.

Judecător,

M. B.

Grefier,

C. M. D.

TLG/DMC/2 ex/03.06.2014

Fond: C. L.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alte cereri. Decizia nr. 4198/2014. Curtea de Apel GALAŢI