Alte cereri. Decizia nr. 4927/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4927/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 3085/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4927/2014
Ședința publică de la 16 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător dr. A. Z.
Judecător V. V.
Grefier L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă Instituția P. G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule cu sediul în G., ., Jud. G., împotriva sentinței civile nr.3287/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G. F., cu domiciliul ales la C.I.A. Guraliu – M. L. – G., ., nr. 50, ., ..
La apelul nominal au lipsit reprezentanții părților în proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, este motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 3287/21.11.2013 a Tribunalului G. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G. F. având ca obiect înmatricularea autovehiculului fără plata taxei de mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 14.03.2014, înregistrat sub nr._ pe rolul Curții de Apel G., intimatul pârât Instituția P. – Județul G. - Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor G. arătând că hotărârea este nelegală si netemeinică deoarece:
Pentru înmatricularea autoturismului reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, care asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punct de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile CO2. Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Pentru a fi înmatriculate, înregistrate sau admise în circulație, autovehiculele trebuie să fie omologate în condițiile legii. În acest sens a invocat dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) - n) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind înmatricularea autovehiculelor.
Conform art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, înmatricularea autovehiculelor este o obligație pentru punerea în circulație a acestora și are ca scop asigurarea circulației și protecția mediului (în sensul că sunt admise numai autovehiculele care nu depășesc anumite limite legale ale emisiilor poluante).
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, a fost adoptată în conformitate cu normele comunitare, fiind concepută tocmai din dezideratul de a elimina prezumtivele prevederi discriminatorii pe care le-au ridicat cu titlu de motivații cei ce s-au considerat lezați și pe cale de consecință au intentat acțiuni juridice solicitând instanțelor competente scutirea de la plata taxei pe poluare.
Instituțiile administrației publice, nu pot să refuze aplicarea unor acte normative în vigoare, motivând că sunt neconstituționale sau contrare dreptului european, atâta timp cât Curtea Constituțională sau instanțele judecătorești nu s-au pronunțat în acest sens.
Obiectivul art. 110 al Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acesta păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor. Ceea ce face art. 110 T.F.U.E. este să interzică impozitarea internă care discriminează produsele importate în favoarea produselor naționale.
Verificând legalitatea sentinței nr. 3288/21.11.2013 a Tribunalului G., prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța de control judiciar retine ca recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a reținut că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, timbrul de mediu prev. de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantei este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Curtea reține că, în cauza C-331/13 - I. N. N. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, CEJ a fost sesizată cu o trimitere preliminară pentru stabilirea compatibilității OUG 9/2013 cu dreptul comunitar.
În eventualitatea constatării unei incompatibilități, reclamanta va putea formula o cerere de restituire a timbrului plătit sau va putea declara revizuire împotriva prezentei decizii, în baza art. 21 alin. 2 Legea nr. 554/2004.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, văzând si dispozițiile art. 496 si art. 498 C. proc. civilă rap. la art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civilă, retine că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală motiv pentru care urmează să se admită recursul declarat împotriva sentinței nr. 3287/21.11.2013 a Tribunalului G. pe care o casează și în rejudecare respinge ca nefondată acțiunea formulată de G. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă Instituția P. G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule cu sediul în G., ., Jud. G., împotriva sentinței civile nr.3287/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează sentința nr. 3287 din 21 mai 2013 a Tribunalului G. și în rejudecare, respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul G. F. cu domiciliul ales la C.I.A. Guraliu – M. L. – G., ., nr. 50, ., ., jud. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
V. P. dr. A. Z. V. V.
Grefier
L. I.
Red: V.V. 5.06.2014
Tehn. I.L. 4 ex./5.06.2014
Fond:C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3177/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1833/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
