Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1107/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1107/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 398/44/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1107/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C. DE A. DE SĂNĂTATE, B., ., județul B., împotriva Încheierii din data de 26.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal au răspuns intimatele prin consilier juridic Ț. C., în baza delegației depuse la dosar, lipsind recurenta C.A.S.B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că s-au depus la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior, după care;
Întrebat fiind reprezentantul intimatelor precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatelor solicită în baza probelor administrate respingerea recursului formulat de recurentă împotriva încheierii de ședință din data de 26.09.2013 prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia nr.2/2013, și pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală pentru motivele în fapt și în drept invocate pe larg și prin întâmpinare.
C. reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ 13, contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate B., a solicitat în contradictoriu cu intimata C. de C. a României - Camera de C. Județeană B., suspendarea executării Deciziei nr.2/12.01.2013 până la soluționarea contestației formulate împotriva acesteia.
Prin încheierea din 26.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în ds._ 13, a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare act administrativ formulată de reclamantă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate B., arătând că în mod eronat a interpretat și aplicat instanța de fond dispozițiile art. 15 în ref. la art. 14 din Legea 554/2004.
Susține reclamanta incidența unui caz bine justificat astfel cum este definit de art.2 alin.1lit.t din Legea 554/2004 și a unei pagube iminente în sensul art. 2 lit. ș din Legea 554/2004.
Camera de C. B. atât prin Raportul nr._/19.03.2012 – Decizia nr.14/18.04.2012, cât și prin Raportul nr._/19.12.2012 – Decizia nr.2/12.01.2013 a stabilit aceleași abateri. Procedura de control, încheiată prin Raportul de Control nr._/2012, este nelegală deoarece acțiunea de control cuprinde aceeași perioadă analizată în raportul Camerei de C. B. încheiat în data de 19.03.2012 și care face obiectul dosarului nr._, aflat pe rol la Tribunalul B.. În aceste condiții Camera de C. B. nu mai putea verifica această perioadă și nici nu se poate prevala de conținutul pct.165, secțiunea a 4-a din Hotărârea nr.130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
Având în vedere cele relatate, cazul bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, constă în faptul că există o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a Deciziei nr.2/12.01.2013.
Susținerile pârâtei în sensul că prin decizia atacată se recomandă doar stabilirea întinderii prejudiciului nu sunt întemeiate.
Potrivit art.62 lit.b din Legea nr.94/1992, constituie abatere și se sancționează cu amendă civilă egală cu salariul de la 2 până la 5 luni ( al persoanei din vina căreia nu au fost aduse la îndeplinire măsurile stabilite) neîndeplinirea măsurilor dispuse în temeiul prevederilor art.45.
De asemenea, potrivit art.64, nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de C. de C., constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Prin urmare, faptul nepunerii în executare a deciziei contestate și neluarea măsurilor dispuse de C. de C., nerecuperarea prejudiciilor de către reclamant antrenează, în temeiul legii, obligatoriu, răspunderea penală a persoanei din vina căreia nu au fost duse la îndeplinite măsurile stabilite.
În aceste condiții, apare evident faptul că decizia atacată nu are un simplu caracter de recomandare, iar măsurile dispuse de către pârâtă sunt obligatorii. Ca urmare, este îndeplinită și cea de-a doua condiție legală prevăzută pentru admiterea cererii de suspendare solicitate, măsura provizorie solicitată de reclamant fiind întemeiată pe împrejurarea că punerea în executare a actelor contestate ar crea acestuia un prejudiciu iminent.
În consecință, în temeiul art. 496 și art. 488 pct. 8 C.proc.civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate și admiterea cererii de suspendare act administrativ.
Intimata pârâtă C. de C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, C. apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond”.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate, de unde rezultă că a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Față de aceste aspecte, C. apreciază că suspendarea executării unui astfel de act nu poate fi dispusă decât în situații de excepție, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ.
Astfel, se constată că suspendarea executării silite, fiind o măsură vremelnică și excepțională, poate fi justificată doar prin existența cumulativă a trei condiții, respectiv condiția declanșării procedurii administrative prealabile, condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, C. reține că această exigență legală trebuie interpretată în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, care prevăd că sunt cazuri bine justificate acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Totodată, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Or, în ceea ce privește susținerile din cererea de chemare în judecată, acestea nu pot, în opinia instanței, să producă, în mod automat, o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ contestat și nici nu pot impune suspendarea executării actului.
Referitor la ultima condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența producerii unei pagube, C. reține că reclamanta nu a invocat o anumită situație specială. Mai mult, potrivit practicii constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, executarea unei obligații care a fost stabilită printr-un act administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă .
În aceste condiții, instanța apreciază că nici această condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită în cauză.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 496 C.proc.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C. DE A. DE SĂNĂTATE B., cu sediul în B., ., împotriva Încheierii din data de 26.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 13.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno PEL/17.02.2014
Tehno ZE/17.02.2014
Ex.5
Fond:D.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2176/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6661/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
