Despăgubire. Decizia nr. 3929/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3929/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2221/90/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3929/R-C.
Ședința publică din 11 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A. - judecător
I. M. - judecător
C. D. - judecător
V. I. - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții B. A., domiciliat în Râmnicu V., . nr.164, ., ., CNP_, KEȘERII D.-S., domiciliat în orașul Ștei, ..5B/13, județul Bihor, CNP_, și B. C., domiciliată în Oradea, ., ., județul Bihor, CNP_, împotriva sentinței nr.3836/2013 din 28 mai 2013, pronunțată de Tribunalul V.-Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimată fiind pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003, cu sediul în București, ..202, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 04.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, 11.12.2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2013, reclamanții B. A., Keșerii D.-S. și B. C. au chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și a cerut obligarea acesteia la plata sumei de 612.895,06 lei, actualizată, în raport cu indicele de creștere a prețului de consum, până la data efectivă a plății.
În motivare a susținut că prin hotărârea nr.49/29 august 2007, Comisia Județeană V. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 le-a admis cererea formulată și le-a recunoscut dreptul la acordarea de despăgubiri în sumă de 612.895,06 lei.
În baza acestei hotărâri ce le-a fost comunicată în data de 24 septembrie 2007, s-au adresat pârâtei în vederea acordării sumei de mai sus, însă până în prezent, deși s-a depășit cu mult termenul prevăzut de lege, aceasta nu și-a îndeplinit obligația.
Tribunalul V., Secția a II-a civilă, prin sentința nr.3836/28 mai 2013, a admis excepția prematurității formulării cererii invocată de către pârâtă și a respins pe fond cererea.
Reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o invocând dispozițiile art.488 alin.1 pct.6 și 8 din Noul Cod de procedură civilă, după cum urmează:
În primul motiv de recurs au susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv motivele pentru care s-a admis excepția prematurității invocată de pârâtă, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță anterior intrării în vigoare a O.U.G.nr.10/2013.
În al doilea motiv de recurs au susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Din acest punct de vedere au susținut că excepția prematurității se putea invoca în situația în care dreptul de a se adresa instanței, recunoscut reclamantului nu era născut, or, în cauză, la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 19 februarie 2013, dreptul lor era născut prin raportare la art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003, care îi îndreptățea să primească despăgubirile în termen de 1 an de la data comunicării hotărârii comisiei județene, ori cel mult în rate în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești.
Prin urmare, dispozițiile O.U.G. nr.10/2013 au fost aplicate greșit în cauză în raport de data introducerii cererii, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, cu încălcarea și a art.15 alin.2 din Constituție și a art.6 din Codul civil.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G.nr.10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr.9/1999 și Legii nr.290/2003 se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată, cuantumul unei tranșe neputând fi mai mic de 20.000 lei.
Deosebit, alin.2 din ordonanță, prevede că alin.1 se aplică corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a acesteia, cu mențiunea că plata tranșelor se face începând cu data de 1 ianuarie 2014.
În cauză, reclamanții se află în posesia unui titlu de plată, anume Hotărârea Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 V., nr.49/29 august 2007, neachitat până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.10/2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr.114/28 februarie 2013, fiindu-le aplicabile prevederile acesteia, în sensul că plata se va face în tranșe începând cu data de 1 ianuarie 2014, așa cum a reținut și instanța de fond.
În consecință, este inexact că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele care se sprijină, întrucât instanța și-a argumentat opinia privitor la soluția adoptată, primul motiv de recurs fiind nefondat.
Având în vedere însă că reclamanții s-au adresat pârâtei în anul 2007, cu o completare prin adresa din data de 11 august 2011 și că au fost depășite termenele prevăzute de Legea nr.290/2003 pentru acordarea despăgubirilor sau compensațiilor bănești, se impunea admiterea acțiunii, fiind depășit un termen rezonabil de soluționare a acesteia, de natură să le producă o vătămare într-un drept prevăzut de lege.
În temeiul actului normativ invocat, aplicabil în cauză, așa cum s-a arătat, plata despăgubirilor se va face în tranșe egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată, cuantumul unei tranșe nefiind mai mic de 20.000 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2014.
În pofida susținerii reclamanților, alin.2 din ordonanță arată că prevederile alin.1 expuse, se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a acesteia.
Prin urmare, va admite recursul în baza art.496 alin.1 din codul de procedură civilă și va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 612.985,06 lei, menționată în conținutul Hotărârii Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 V., nr.49/29 august 2007, în condițiile O.U.G.nr.10/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții B. A., CNP_, domiciliat în Râmnicu V., . nr.164, ., KEȘERII D.-S., CNP_, domiciliat în orașul Ștei, ..5B/13, județul Bihor și B. C., CNP_, domiciliată în Oradea, ., ., ., împotriva sentinței nr.3836/28 mai 2013, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimată fiind pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII nr.290/2003, cu sediul în București, ..202, sector 1.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamanților suma de 612.895,06 lei în condițiile O.U.G. nr.10/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, V. I. |
Red.C.D./12.12.2013
GM/6 ex.
Jud.fond: M.V.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 302/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 886/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
