Obligaţia de a face. Decizia nr. 886/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 6593/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 886/R-cont
Ședința publică din 13 Martie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. A. - judecător
Judecător: I. M.
Judecător: C. D.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești, cu sediul în P., ., județul Argeș, împotriva sentinței nr. 968/9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul G. C. P., domiciliat în P., ., ., . Județul Argeș și pârâtul M. M. și Pădurilor - Administrația Fondului Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr.294, . 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns procurator T. G. pentru intimatul - reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procuratorul intimatului - reclamant depune la dosar un set de înscrisuri. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond .
Procuratorul intimatului - reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21 decembrie 2011, reclamantul G. C. P. a chemat în judecată pe pârâții M. Economiei și Finanțelor - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, M. M. și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu solicitând anularea deciziei nr._/15 aprilie 2010 și restituirea sumei de 2.832 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Mercedes Benz, fabricat în anul 1999.
În motivare, a arătat că este proprietarul autoturismului menționat, fabricat în anul 1999 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 2.832 lei, contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
La data de 2 martie 2012, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.968/9 mai 2012, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea, a admis acțiunea; a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/2010 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești și a obligat pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.832 lei, reprezentând taxă de poluare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă în parte acțiunea, anulată decizia nr._/2010, emisă de pârâta A.F.P. Pitești și obligată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.832 lei, reprezentând taxă de poluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Și excepția de inadmisibilitate invocată a fost respinsă, deoarece nu s-a solicitat anularea chitanței, care nu ar reprezenta un act fiscal, ci a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș reprezentând Administrația Finanțelor Publice Pitești solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea recursului formulat se arată că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive susținând că aceasta revine Administrației Fondului de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare, potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008.
Pârâtele nu puteau fi obligate la restituire, autoritățile administrative fiind obligate să aplice legea, iar recurenta are atribuții numai în ce privește calcularea și încasarea taxei.
Excepția inadmisibilității trebuia admisă, deoarece taxa pe poluare a fost calculată prin decizie, acest act fiind o obligație de plată, iar reclamantul a achitat benevol această taxă.
Principiul „poluatorul plătește” acceptat la nivelul Uniunii Europene nu este încălcat, dimpotrivă taxa pe poluare fiind rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
De asemenea, și alte state practică o taxă similară (16 state), percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor.
Art.33 din Directiva a șasea 77/388/CEE nu se opune la menținerea unor impozite interne în statele membre, care nu pot fi calificate ca impozite pe cifra de afaceri.
Taxa pe poluare nu este contrară dispozițiilor europene, în interpretarea CEJ reținându-se că, de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale, este discriminarea unor mărfuri naționale sau străine deoarece acestea trec o frontieră. Or, în cazul taxei speciale pe poluare, discriminarea nu este fundamentată pe niciun argument de către reclamant.
Legea nouă a respectat principiul neretroactivității legii, deoarece nu se referă la autoturismele înmatriculate anterior intrării sale în vigoare.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, restituirea neputând fi încadrată în niciuna din condițiile expres prevăzute de legiuitor la art.117 lit.a)-h) Cod procedură fiscală.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Mercedes-Benz achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 1999, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/15 aprilie 2010, (fila 8 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 19 aprilie 2010, potrivit chitanței, depusă la dosarul de fond (fila 7).
Ulterior, la data de 5 octombrie 2011, reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare, deoarece aceasta a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene (fila 6 dosar fond).
Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.24/2011, Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului european, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Ca atare, excepția de inadmisibilitate invocată de D.G.F.P. Argeș atât în întâmpinarea de la fond, cât și în recurs, nu poate fi primită.
Totodată, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației Fondului pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea pârâtei la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
Din punct de vedere procesual reclamantul se îndreaptă împotriva celui care i-a încasat taxa efectiv, iar în al doilea rând, pentru recuperarea sumei astfel încasată, dar transmisă mai departe către A.F.M., se impunea aplicarea prevederilor care protejează dreptul de regres, ceea ce pârâta nu a înțeles să facă.
Faptul că situația din speță nu s-ar încadra în niciuna din ipotezele reglementate de lege pentru restituire, nu poate fi reținut, față de aspectele susmenționate referitoare la excepția inadmisibilității.
Directiva nr.77/388 a CEE privind armonizarea legislațiilor Statelor Membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire, nu poate fi reținută ca aplicabilă în cauză, aceasta fiind abrogată anterior perceperii taxei în cazul de față, prin Directiva nr.112/2006, privind sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată.
Taxa specială pentru primă înmatriculare a autoturismelor și autovehiculelor a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, însă după modificarea Legii nr.343/2006, prin O.U.G. nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei în cazul vehiculelor istorice sau a celor provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură etc.
Potrivit reglementărilor în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România în cuantumul prevăzut de Codul fiscal, ce are în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. De asemenea, taxa de primă înmatriculare era percepută și pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Acest regim fiscal stabilit de dreptul intern este considerat ca fiind discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor, din moment ce acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar între principiile dreptului european, obligatorii pentru instanțele naționale, este aplicarea cu prioritate a dreptului european, așa cum dispune art.148 alin.2 și 4 din Constituția României.
Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
În ce privește faptul că situația din speță nu s-ar încadra în niciuna din ipotezele reglementate de art.117 Cod procedură fiscală, Curtea reține că față de aspectele susmenționate referitor la aplicarea art.205 și urm. Cod procedură fiscală, nu are relevanță aplicarea textului.
Chiar trecând peste acest aspect, se observă că art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța a motivat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CEJ împotriva României, în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ reprezentând ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.968/9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul G. C. P., domiciliat în Pitești, ., ., . și pârâtul M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independentei nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. A. | Judecător, I. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. B. |
Red.C.D./25.03.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3929/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 887/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
