Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 11789/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2013/R-C.
Ședința publică din 05 Iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C. - președinte secție
C. G. N.- judecător
D. R. - judecător
M. M. - grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2560 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția Civilă, Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta . 2006 SRL, cu sediul în comuna Pietroșani ., județul Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin departamentul registratură la 5 aprilie 2013 întâmpinare formulată de intimata reclamantă.
Curtea, ia în discuție excepția lipsei calității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor Publice Argeș, totodată având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 14 iunie 2012, reclamanta . 2006 SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, Administrația Finanțelor Publice prin Trezoreria Pitești și Administrația F. pentru Mediu solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 6.795 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda aferentă începând cu data achitării sumei și până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii a arătat că a achiziționat un autovehicul marca Scania, an fabricație 2001, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata sumei de 6.795 lei cu titlu de taxă pe poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E., și care prin urmare trebuie restituită integral.
La data de 24 septembrie 2012, pârâta D.G.F.P. Argeș pentru AFP Pitești a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, pe considerentul că AFM este singura instituție care are calitate procesuală. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că taxa pe poluare nu contravine normelor comunitare.
Prin sentința civilă nr.2560 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă a fost respinsă excepția invocată prin întâmpinare; a fost admisă acțiunea reclamantei și au fost obligate pârâtele să restituie acesteia suma de 6.795 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, împreună cu dobânda prevăzută de art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești nu este fondată, deoarece aceasta a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
În ce privește posibilitatea pârâtei AFP să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Pe fond s-a constatat că OUG nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”. Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
În cauza T. nu s-a dispus nicio limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Pitești, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ. și criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- taxa pe poluare nu contravine normelor legale comunitare, aplicându-se tuturor autoturismelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Nu este o taxă impusă pentru trecerea frontierei. De asemenea, respectă principiul „poluatorul plătește”, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene și practicat de mai multe state. OUG nr.50/2008 a cunoscut mai multe modificări legislative tocmai pentru a fi pusă în acord cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene;
- AFP Pitești nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, doar AFM are calitate procesuală pasivă;
- în ceea ce privește acordarea dobânzii legale aferente taxei, reclamanta a achitat taxa pe poluare în mod benevol, necontestând în termen legal decizia de calcul.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Cât privește calitatea procesuală pasivă a AFP Pitești, Curtea constată că aceasta este justificată în cauză în ce privește pretenția de restituire a taxei pe poluare.
Astfel, potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 686/2008 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamanta a făcut plata taxei (09.01.2012), dar și la data la care a solicitat în justiție restituirea acesteia, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Aceleași obligații au fost impuse organului fiscal care a calculat și încasat taxa și prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art. 7 și art. 12), care a abrogat actele normative menționate anterior.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Tot raportat la cadrul procesual subiectiv, urmează însă să fie avută în vedere și excepția invocată din oficiu de instanță la acest termen de judecată, excepție ce privește lipsa legitimării procesuale active pentru recurenta D.G.F.P. Argeș, în nume propriu.
În condițiile în care căile de atac sunt puse la dispoziția părților din fiecare cauză, declararea lor de către terți este inadmisibilă. Or, în cauză, Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș nu a avut calitatea de parte în nume propriu, așa încât, declararea recursului de către ea se impune a fi apreciată ca inadmisibilă.
Faptul că o astfel de calitate a revenit Ministerului Finanțelor Publice, autoritate reprezentată de către această recurentă, nu este în măsură să o legitimeze în declararea căii de atac.
Referitor la fondul cauzei, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată, s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, taxa a fost impusă reclamantei pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat second-hand, cu nerespectarea dispozițiilor legale comunitare.
Cât privește plata dobânzii legale, înțelegându-se prin aceasta dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală, Curtea constată că tribunalul a procedat în mod corect dispunând obligarea pârâtelor la restituirea sumei și la plata dobânzii respective. Câtă vreme tribunalul a decis că taxa pe poluare a fost percepută cu nerespectarea dispozițiilor art. 110 TFUE, este evident că reclamanta a plătit în mod nedatorat suma de 6.795 lei, iar cel care a primit plata este obligat să restituie suma astfel încât să acopere și pierderea suferită de reclamantă prin nefolosirea banilor proprii.
De altfel, inclusiv în jurisprudența recentă a Curții Europene de la Luxemburg (c.-565/2011, I. vs.AFP Sibiu) s-a dispus că actualizarea acestei taxe se realizează în raport de data plății efective, Curtea de la Luxemburg arătând că “Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile: ca inadmisibil cel al D.G.F.P. Argeș și ca nefondat cel al A.F.P. Pitești prin D.G.F.P. Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursurile declarate de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2560 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta . 2006 SRL, cu sediul în comuna Pietroșani, ., județul Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. R. |
Grefier, M. M. |
Red.G.C.
EM/2 ex./13.06.2013
Jud.fond E.A.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1547/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2221/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
