Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1116/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 6444/90/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1116/R-C.
Ședința publică din 03 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R., judecător
Judecător G. C.
Judecător C. G. N.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în Rm. V., . nr. 17, județul V.,împotriva încheierii nr. 1141 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – secția a II-a civilă în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul P. A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Ind. av. F. G. C., din Pitești, .. M3, ., județul Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat U.-C. G. F. pentru intimatul-reclamant P. A., lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea intimatului-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială, borderou cu înscrisuri, respectiv dovada contestării deciziei de angajare a răspunderii solidare și somația emisă de DGFP în baza acestei decizii, precum și concluzii scrise.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri și, nemaifiind cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea intimatului-reclamant solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că, în mod corect, prin aceasta s-a reținut îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ. Astfel, la dosar a fost depusă dovada achiziționării și plății de către reclamant a autovehiculului pentru care i s-a atras răspunderea solidară cu ., împrejurare de natură a atrage îndoieli asupra legalității actului administrativ. În ceea ce privește paguba iminentă, precizează că asupra apartamentului reclamantului s-a instituit un sechestru, totodată subliniind că organele fiscale au continuat executarea, fără a ține cont de dispozițiile instanței de fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei și terminarea ședinței de judecată, se prezintă consilier juridic D. E. pentru recurenta-pârâtă DGFP V., care depune la dosar delegație de reprezentare.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la 13 august 2012 reclamantul P. A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V. pentru ca, în baza art.14 din Legea nr.554/2004, să se dispună suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr._/29.06.2012.
În motivare s-a arătat că antrenarea răspunderii solidare s-a făcut cu debitoarea declarată insolvabilă ., susținându-se că mai multe persoane fizice au efectuat tranzacții comerciale cu aceasta, fără ca societatea să înregistreze veniturile obținute, ceea ce a dus la stabilirea unor obligații fiscale în sarcina sa de 1.375.670 lei.
În ceea ce-l privește pe reclamant pârâta a apreciat că este una din persoanele care ar fi efectuat o astfel de tranzacție constând în faptul că a ridicat din Olanda, în calitate de delegat al agentului economic, un autovehicul pentru care i-a fost emisă factură, fără însă să îl achite.
Sub aspectul cazului justificat reclamantul a susținut că nu a avut niciodată calitate de delegat pentru achiziționarea unui autovehicul pentru ., ci a cumpărat de la aceasta un autoturism marca Opel Zafira, pe care l-a și achitat cu o sumă mai mare cu 1.653 euro decât dăduse agentul economic pe bun.
Nu sunt îndeplinite cerințele art.27 alin.2 din Codul de procedură fiscală, cele privind calitatea de debitor insolvabil, reaua-credință a dobânditorului și condiția provocării stării de insolvabilitate, astfel că și sub acest aspect actul se impune a fi desființat.
La emiterea deciziei au fost nesocotite și dispozițiile art.31 și 33 din Codul de procedură fiscală, încălcându-se competența teritorială și nu s-au precizat suma datorată de către reclamant și modalitatea în care s-a ajuns la valoarea de 10.509 lei.
Și paguba iminentă a susținut reclamantul că se impune a fi menținută, de vreme ce a fost indisponibilizat apartamentul în care locuiește familia, bun de o valoare mult peste pretinsul debit, care poate fi vândut la un preț mult inferior valorii sale, cu consecințe negative în sarcina reclamantului la o eventuală întoarcere de executare.
Prin încheierea nr.1141/2012 Tribunalul V. a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării deciziei până la pronunțarea instanței de fond, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă.
A apreciat astfel tribunalul, fără însă să prejudece fondul, că există îndoieli asupra legalității actului administrativ, determinate în principal de existența unor înscrisuri ce dovedesc plata bunului dobândit și lipsa relei-credințe a reclamantului.
Referitor la paguba iminentă s-a arătat că a fost demarată procedura de executare prin instituirea sechestrului asupra apartamentului proprietatea debitorului pentru o sumă nesemnificativă în raport cu valoarea bunului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art.304 pct.8, 9 și art.3041 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- în cauză nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, reținând că actul se bucură de o prezumție de legalitate și veridicitate, iar suspendarea executării sale trebuie să reprezinte o măsură de excepție;
- la acest moment nu se efectuează executarea bunului, sechestrul fiind asigurator și nu executoriu și există posibilitatea ca îndestularea creanței fiscale să se facă într-o altă modalitate, eventual prin poprire sau prin constituirea unor garanții de către reclamant.
Examinând criticile formulate se constată că sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Prin decizia nr._ emisă de pârâtă la 29 iunie 2012 a fost antrenată răspunderea solidară a reclamantului împreună cu debitorul insolvabil ., reținându-se săvârșirea faptei la care se referă art.27 alin.2 lit.a) din Codul de procedură fiscală pentru suma de 10.509 lei.
În esență s-a reținut că fapta constă în deplasarea reclamantului în calitate de delegat într-o țară membră a Uniunii Europene, de unde a achiziționat pentru societate un autoturism Opel Zafira, cu prețul de 8.200 euro, autoturism ce i-a fost facturat la 4 septembrie 2009 (factura 0801), fără însă să se facă dovada plății bunului.
În absența unei astfel de dovezi și reținând că factura nu a fost înregistrată în contabilitate, nu au fost declarate și achitate obligațiile fiscale aferente acestei tranzacții s-a apreciat că reclamantul a fost de rea-credință și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul precitat.
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004 instanța poate dispune suspendarea executării unui act administrativ, în măsura în care se dovedește îndeplinirea unor condiții de fond și de procedură, condiții cerute cumulativ de text.
Cele puse în discuție în prezenta cauză sunt cerințele ce țin de cazul bine justificat și paguba iminentă, pe care dispoziția legală le impune și care sunt definite de art.2 lit.ș) și t) din același act normativ.
Dovedirea cazului bine justificat presupune probarea unor împrejurări de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Potrivit art.27 alin.(2) „Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea; (…)”.
Debitoarea . a fost declarată în stare de insolvabilitate la 28 iulie 2011 (f.56-57) așa încât rămâne să se discute dacă sunt îndeplinite celelalte condiții cumulative la care se referă textul, cele referitoare la dobândirea cu rea-credință de către reclamant a unor active și relația de cauzalitate dintre această operațiune și starea de insolvabilitate.
Se apreciază, așadar, că cel puțin la nivel de aparență, aspectele la care se face trimitere, referitoare la înregistrarea, declararea și achitarea obligațiilor fiscale de către agentul economic sunt lipsite de relevanță.
La aceeași verificare sumară însă, faptele reținute în sarcina reclamantului fie sunt nedovedite, fie sunt contrazise de înscrisurile de la dosar.
Intră în categoria celor nedovedite susținerile privind raporturile de reprezentare între societate și reclamant (prin oricare din formele prevăzute de lege) și în cea de-a doua categorie aprecierea privind neachitarea prețului autoturismului.
Din verificarea înscrisurilor de la filele 16 și 17 rezultă că factura 0801 emisă de . la 4 septembrie 2009 – cea la care se face referire în actul administrativ – privește suma de 41.780 lei, sumă achitată de către reclamant, așa cum rezultă din chitanța nr. N 0801 din aceeași dată.
Față de aceste elemente aprecierea instanței de fond privind existența unor indicii ce demonstrează nelegalitatea actului administrativ se impune a fi reținută și ca atare, îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru nerealizarea cerințelor art.27 alin.2 lit.a) din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește paguba iminentă, respectiv prejudiciul material, viitor și previzibil, se impune să se rețină aceeași concluzie la care s-a oprit și tribunalul.
Este adevărat că în cauză s-a demonstrat existența unui sechestru asigurator, măsură care, așa cum îi spune de altfel și denumirea, are menirea să asigure titlul și nu executarea.
Prejudiciul însă, așa cum s-a arătat, nu este cel prezent, ci unul viitor, situație față de care cerința textului este îndeplinită.
La momentul la care va fi soluționată calea administrativă de atac împotriva deciziei de antrenare a răspunderii solidare, când recurenta va fi nu în posesia unui titlu de creanță, ci a unui titlu executoriu, prejudiciul devine previzibil și poate consta într-o vătămare încercată prin scoaterea la vânzare a bunului.
Faptul că sunt posibile și alte modalități de executare nu se constituie într-un argument în favoarea recursului, atâta timp cât nu rezultă că s-a apelat la ele, ci că indisponibilizarea privește locuința familiei reclamantului.
În concluzie, urmează a se reține că s-a demonstrat existența unui prejudiciu viitor și previzibil și deci și a celei de-a doua condiții de admisibilitate a cererii de suspendare a executării.
Pentru toate aceste considerente, reținându-se că sunt nefondate criticile formulate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în Rm. V., . nr. 17, județul V.,împotriva încheierii nr. 1141 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a civilă în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul P. A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Ind. Av. F. G. C., din Pitești, .. M3, ., județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, G. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, I. P. |
Red.G.C./11.04.2013
EM/2 ex.
Jud.fond M.V.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2484/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 3337/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
