Pretentii. Decizia nr. 2468/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2468/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 4946/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2468
Ședința publică din 18 mai 2015
PreședinteNechita M.
JudecătorGrigorean D.
Judecător M. L.
Grefier V. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul N. C., domiciliat în municipiul Suceava, ., ., .>sentinței nr. 4197 din 12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimate fiind pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat P. F. pentru reclamantul-recurent, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor-intimate și reclamantul-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură Civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și, luând act că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat P. F. pentru reclamantul-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr._ /27.06.2014, reclamantul N. C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și D.G.R.F.P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a solicitat obligarea acesteia la plata dobânzii fiscale aferente sumei de 5.439 lei achitată cu titlul de taxă de poluare, începând cu data plății - 08.07.2008 și până la data de 30.04.2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
Prin sentința nr. 497 din 12 februarie 2015 Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – a respins excepția autorității de lucru judecat; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul N. C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană A Finanțelor Publice Suceava, pentru împlinirea dreptului de prescripție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. C., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune considerând că prezenta cerere este formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Așa cum a arătat și la instanța de fond, prin restituirea taxei de poluare în cuantum de 5,439 lei achitată cu chitanța nr._/08.07.2008) și a dobânzii fiscale parțiale care s-a făcut în baza sentinței civile nr.247/13.01.2012 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, la data de 10.07.2012 s-a întrerupt cursul prescripției dobânzii. Pentru a dovedi acest aspect a depus la dosarul cauzei adeverința nr.6284 din 22.01.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava în care se menționează că s-a dispus restituirea sumei de 6.931 lei reprezentând taxă de poluare, dobânda aferentă și cheltuielile dc judecată.
Așadar, prin recunoașterea pârâtei că datorează acea sumă de bani achitată de recurent cu titlu de taxă de poluare s-a întrerupt cursul prescripției și cu privire la dreptul de a pretinde dobânzi. În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială prin decizia nr.745/08.02.2005 care a soluționat o speță similară celei prezente.
Efectul aplicării acestei interpretări ar fi acela că la termenul de prescripție special de 5 ani prevăzut de art.135 din Codul de procedură fiscală, urmează a se mai adăuga un nou termen de aceeași durată, calculat de la data restituirii efective a taxei de poluare și a dobânzii fiscale parțiale calculată începând cu a 46-a zi de la data îndeplinirii procedurii prealabile, adică de la 10.07.2012 .
Pe de altă parte, în practica judiciară în domeniu s-a conturat și o altă opinie în ceea ce privește data de la care se poate acorda dobânda prin raportare la termenul de prescripție potrivit căreia în cauză își pot avea aplicabilitatea două dispoziții legale. Pe de o parte, curge un termen de prescripție pentru fiecare restituire în parte, în cazul unor prestații succesive, atât în temeiul art. 2526 din Noul Cod Civil, cât și al art.12 din Decretului nr.I67/1958 care prevede că „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”. Pe de altă parte, dispozițiile art.135 Cod procedură fiscală, statuează că termenul de prescripție se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Ca atare, pentru plata unei creanțe fiscale nedatorate, cum este cea de față, se putea solicita restituirea dobânzii calculându-se un termen de 5 ani începând cu 1 ianuarie 2009.
Prin urmare, acțiunea de restituire a dobânzii trebuia formulată începând cu data de 1 ianuarie 2014, iar acest lucru a fost efectuat la data de 27.06.2014.
Așadar, instanța are posibilitatea să dea eficiență juridică ambelor texte legale, adică atât art.2526 din Noul cod civil care statuează că, în cazul prestațiilor efective va opera o prescripție deosebită pentru fiecare dintre acestea, art.12 din Decretul nr.167/1958, cât și textului special al art.135 Cod procedură fiscală care impune calculul prescripției extinctive începând cu data de 1 ianuarie a anului următor plății debitului.
Ceea ce trebuie avut în vedere în mod obligatoriu este faptul că situația premisă, fără de care nu se poate discuta asupra unei soluții de admitere a cererii de restituire a dobânzii, este aceea că anterior acesteia trebuie să existe o hotărâre de restituire a taxei speciale, acest lucru existând în speța de față fiind vorba de sentința civilă nr.247/13.01.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Având în vedere aspectele sus-menționate a apreciat că în cauză se impune respingerea excepției invocate, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, a considerat că se impune admiterea acțiunii și obligarea intimatei la restituirea sumei de 4.641 lei reprezentând dobânda fiscală aferentă taxei de poluare achitată la data de 08.07.2008 (dobândă calculată de la data plății și până Ia data de 30.04.2011, conform Raportului de expertiză extrajudiciară privind dobânda fiscală depusă la instanța de fond).
Potrivit Hotărârii pronunțate de C.J.U.E. la data de 18.04.2013 în Cauza C-565/11 - M. I., limitarea dobânzilor acordate cu ocazia restituirii taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, contravine dreptului comunitar.
Decizia dată desființează cu efect ex tune prevederea internă și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe Incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plutească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil”.
Așadar, prin încălcarea normelor de drept comunitar statul de drept pus în întârziere, datorează dobânzi de la data plății taxei de poluare, în cuantumul prevăzut de art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și pe fond, admiterea cererii formulate și obligarea intimatelor la restituirea sumei de 4.641 lei reprezentând dobânda fiscală aferentă sumei de 5.439 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, calculată de la data achitării, respectiv 08.07.2008 până la data de 30.04.2011, cu cheltuieli de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs, Curtea, constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta nu are obligația de a achita taxa de poluare.
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre" și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În ceea ce privește recursul, Curtea îl apreciază ca întemeiat urmând să îl admită, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate. Astfel, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a produs dovada că autovehiculul în cauză a fost anterior înmatriculat în spațiul UE.
În fapt, reclamantul-recurent a dobândit prin cumpărare din spațiul intracomunitar un autoturism marca OPEL VECTRA C.. Pentru înmatricularea autoturismului în România a achitat taxa de poluare rezultată din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de Legea nr. 9/2012, stabilită prin Decizie de autoritatea fiscală, în sumă de 5.439 lei, cu chitanța . nr._ din 8 iulie 2008.
La data achitării taxei către pârâtă era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin OUG 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prevăzută de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național(cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
Cât privește obligarea pârâtei și la plata dobânzii fiscale, Curtea va admite și această cerere.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
În speță, se va restitui reclamantului dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod
procedură fiscală, aferentă sumei de 5.439 lei calculată pentru perioada cuprinsă între data achitării acestei sume – 08.07.2008 și data de 30.04.2011.
Față de aceste aspecte, Curtea, va admite recursul, va casa în totalitate sentința-recurată și în rejudecare, va admite cererea, în sensul că va obliga pârâții să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 5.439 lei calculată pentru perioada cuprinsă între data achitării acestei sume – 08.07.2008 și data de 30.04.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați la plata către reclamant a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată de la prima instanță, precum și 50 lei cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul N. C., domiciliat în municipiul Suceava, ., ., .>sentinței nr. 4197 din 12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimate fiind pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Casează în totalitate sentința recurată iar în rejudecare:
Admite cererea formulată de reclamantul N. C..
Obligă pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 5.439 lei calculată pentru perioada cuprinsă între data achitării acestei sume – 08.07.2008 și data de 30.04.2011.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată de la prima instanță.
Obligă intimații la plata către recurent a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. N.M.
Jud. fond: H. L.
Tehnored. V.G.
Ex. 5/10.06.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 85/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 1491/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
