Pretentii. Decizia nr. 990/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 990/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1697/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 990
Ședința publică din 26 februarie 2015
Președinte C. G.
Judecător C. E.
JudecătorAndrieș C.
Grefier B. Z.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul M. G. (CNP_), domiciliat în ., jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 4844 din 18 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal –în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, județul Suceava și Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în mun. București, .. 294, CORP A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent M. G., asistat de avocat C. C. C., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța văzând că nu mai sunt cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. C. C., pentru reclamantul recurent M. G., solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de la fila 40 dosar fond, reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.02.2014 sub numărul unic E-cris_, reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația F. de Mediu București a solicitat restituirea sumei de 3.222 lei, reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule achitat în vederea înmatriculării autoutilitara marca Volkswagen, precum și dobânda legală acordată în materie fiscală de la data plății, 26.03.2013 și până la data restituirii efective.
Tribunalul Suceava prin sentința nr. 4844 din 18 septembrie 2014 a respins ca nefondată cererea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația F. de Mediu București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. G., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare arată că O.U.G. nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 și O.U.G. nr. 9/2013 supun vehiculele de ocazie importate unei taxe speciale denumită timbru de mediu, iar această nouă taxă este una discriminatorie, iar motivarea instanței de fond că scopul actului normativ este de protecție a mediului și de transpunere a principiului poluatorul plătește arătând că astfel au fost eliminate discriminările sesizate în legislația anterioară, nu are nici un fel de suport probator sau argument în legislația europeană actuală.
Instanța trebuia să țină cont de supremația dreptului comunitar, taxa percepută reprezintă o taxă nelegală, neconstituțională, discriminatorie, îngrădește libera circulație a autovehiculelor în Comunitatea Europeană, contrară dreptului european, încălcând dispozițiile art. 110 TFUE.
În drept art. 488 alin.1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.
Legali citați intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
Cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. G. (CNP_), domiciliat în ., jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 4844 din 18 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal –în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, județul Suceava și Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în mun. București, .. 294, CORP A, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. C.E.
Jud. fond: D. C.D.
Tehnored. B.Z.
Ex. 5 / 23.03.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 30/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 723/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
