Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2848/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2848/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 201/86/2015
Dosar nr._ - suspendare executare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2848
Ședința publică din 8 iulie 2015
Președinte G. D.
Judecător M. L.
Judecător T. C.
Grefier S. O.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași, împotriva sentinței nr. 964 din 23 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. A. cu domiciliul în municipiul Fălticeni Aleea Căminului, ., ., reședința în municipiul Suceava, .. 16G, ., județul Suceava și adresă de comunicare a actelor de procedură în recurs la Cabinet de Avocat A. P. cu sediul profesional în municipiul Suceava, .. 26A, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat A. P. care a depus împuternicirea avocațială dată de reclamanta C. A. (fila 31 dosar), lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că prin petiția de recurs recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. 1, pct. 2, teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă și că, în procedura de regularizare a cererii intimata a depus întâmpinare la recursul promovat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța a constatat terminată cercetarea procesului și a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat A. P., pentru reclamanta intimată, a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică. În susținere a precizat că potrivit Codului de procedură fiscală suspendarea executării actului administrativ fiscal poate fi dispusă dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, revenind judecătorului dreptul de a stabili cuantumul cauțiunii, astfel încât nu poate fi primită critica potrivit căreia „cuantumul cauțiunii achitate este mult prea mic”. Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs privind inexistența cazului bine justificat, a precizat că în mod corect judecătorul fondului a sesizat lipsa corespondenței între motivul de fapt reținut prin decizie și motivul de drept. A mai subliniat faptul că, chiar recurenta făcând referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a arătat că lipsa temeiului legal poate constitui o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ. Referitor la acel de-al treilea motiv de recurs, lipsa pagubei iminente, a precizat că în opinia sa nu se impunea administrarea unui probatoriu suplimentar dacă se are în vedere suma pentru care s-a început executarea silită a contestatoarei. A precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din data de 14.01.2015, reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Vamală Iași a formulat cerere de suspendare a executării silite pornite la cererea pârâtei, în baza deciziei nr. DRVIS/SSCV/TM/6891/07.02.2014 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, până la soluționarea definitivă a contestațiilor formulate împotriva actului administrativ ce constituie titlul de creanță.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca netemeinică și nelegală. În motivare a arătat, în primul rând că prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul unilateral fiind el însuși titlu executoriu. În al doilea rând, a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. Simpla executare a unui act administrativ fiscal nu produce prin ea însăși o pagubă, fiind necesar ca iminența producerii acesteia să fie dovedită de partea adversă. A precizat că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente, iar în speță nu s-a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi fost anulat astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării actului administrativ fiscal. Totodată, a apreciat că din actele dosarului nu a rezultat pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. A considerat că, întrucât reclamanta nu a prezentat indicii pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube, în cauză nu se impune măsura suspendării executării actului administrativ, aceasta fiind o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Reclamanta a formulat „răspuns la întâmpinare” prin care a relevat inițial aspecte ce țin de anularea Deciziei DRVIS/SSCV/TM/6891 din 07.02.2014. Referitor la cererea de suspendare arată că aceasta este întemeiată, fiind îndeplinite cumulativ ambele cerințe prevăzute de lege respectiv: existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat, având în vedere că dispozițiile legale în baza cărora Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a emis decizia contestată se aplică numai persoanelor care săvârșesc contravenții sau infracțiuni la regimul vamal, nefiind aplicabile în cazul său și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, aceasta constând în suma de_ lei, având în vedere faptul că au fost demarate procedurile de executare silită împotriva sa și a colegelor sale. A arătat că în dosarul deschis cu privire la sustragerea respectivelor pachete de țigări, are calitatea de martor. A mai arătat că pârâta se constituie parte civilă de două ori cu privire la aceleași țigări (o dată față de persoanele care au săvârșit infracțiuni la regimul vamal și de la care au fost confiscate țigările și o dată față de ea și colegele sale.
La termenul din data de 19 martie 2015 reclamanta, prin apărătoare, a arătat că solicită suspendarea executării deciziei nr. DRVIS/SSCV/TM/6891/07.02.2014 emisă de pârâtă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 934 din 23 aprilie 2015, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis cererea având ca obiect „suspendare executare act administrativ” formulată de reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Vamală Iași și a dispus suspendarea executării deciziei contestate, nr. DRVIS/SSCV/TM/6891/07.02.2014 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, măsura întreruperii temporare a efectelor unui act administrativ este o măsură de excepție de la regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, măsură care poate opera numai în condițiile îndeplinirii cumulative a două cerințe: „existența cazului bine justificat” și a „pericolului producerii unei pagube iminente”, așa cum sunt definite aceste sintagme prin art. 2 alin. 1 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004. Verificarea îndeplinirii celor două condiții presupune doar efectuarea unei analize sumare a aparenței dreptului în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Astfel, cazul bine justificat se reține pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, pe baza unui probatoriu care să nu implice din partea instanței o prejudecare a fondului cauzei, nepermisă în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare. În ceea ce privește condițiile formale, trebuie arătat că dispozițiile art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală aprobat prin O.G. nr. 92/2003 dau contribuabilului dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanța competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. În cauză, reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii stabilite de instanță la 1500 lei, potrivit recipisei de consemnare, condiția preliminară de admisibilitate fiind așadar îndeplinită. Câtă vreme reclamanta a investit organul competent cu soluționarea căii administrative de atac, fiind dovedită promovarea contestației fiscale, nu prezintă relevanță dacă a fost sau nu declanșată și acțiunea în anularea actului administrativ fiscal (sau că reclamanta s-ar fi desistat în exercitarea ei) din moment ce s-a solicitat suspendarea actului până la pronunțarea instanței de fond, instanța fiind ținută de respectarea principiului disponibilității. Prima instanță a reținut însă că reclamanta a formulat și contestație împotriva actului administrativ fiscal, acesta fiind înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 19.03.2015. Referitor la condițiile de fond, s-a observat că prin actul administrativ fiscal contestat de reclamantă s-a reținut existența unei datorii vamale, însă, fără a intra în analiza fondului litigios, prima instanță a sesizat lipsa corespondenței dintre motivul de fapt reținut prin decizie și motivul de drept reținut, în drept făcându-se trimitere la dispozițiile contravenției de sustragere de la vămuire (art. 653 alin. 1 lit. a din HG nr. 707/2006), fără legătură cu motivul de fapt reținut, sau referirea la dispoziții abrogate (art. 278 din Codul vamal). Totodată, nu a putut fi ignorat că autoritatea vamală pârâtă a stabilit drepturi vamale neachitate de reclamantă, dar fără a reține existența unui raport juridic de drept vamal, nefiind consemnat în decizie că datoria vamală ar fi fost născută ca efect al introducerii bunurilor pe teritoriul României, ci întemeiat pe existența unui raport de drept penal, săvârșirea unei fapte ce îmbracă elementele constitutive ale unei infracțiuni. Câtă vreme nu se reclamă nerespectarea unor dispoziții fiscale, ci însăși comiterea unei infracțiuni, stabilirea existenței, a întinderii prejudiciului, precum și a persoanelor răspunzătoare revine instanței penale investită cu judecarea acțiunii civile sau instanței civile, dacă acțiunea civilă nu este alăturată acțiunii penale ori a rămas nesoluționată, și în nici un caz autorității păgubite prin săvârșirea infracțiunii, astfel că s-a creat îndoiala emiterii deciziei cu respectarea competențelor firești ale autorității, prin încălcarea principiului separației puterilor în stat. Reclamanta a invocat îndeosebi înfrângerea principiului prezumției de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, și cum procesul penal având ca obiect fapta de sustragere a țigaretelor este pendinte, fiind declanșată doar faza urmării penale și cum în acest dosar, reclamanta are, în prezent calitatea de martor, această apărare nu pare să fie complet nejustificată. Așadar, în urma acestei analize sumare, se observă că s-a creat îndoiala serioasă asupra legalității deciziei contestate, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat.
Cu privire la paguba iminentă, instanța a reținut că aceasta este evidentă, și ea decurge din caracterul executoriu al actului administrativ și al cuantumului deosebit de ridicat al creanțelor, reclamanta văzându-se expusă situației executării silite a sumelor imputate, cu consecințe directe și iminente asupra veniturilor sale, motiv pentru care, în considerarea protecției provizorii a drepturilor subiective patrimoniale aparținând reclamantei, s-a impus suspendarea efectelor deciziei în cauză.
Împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a promovat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii, ca neîntemeiată a cererii privind suspendarea executării actelor administrative contestate. În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 483 și 488 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură civilă, recurenta a susținut că sentința recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și anume: cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube. Referitor la cazul bine justificat, instanța de fond a reținut că în cauză se regăsește aceasta condiție, dar analiza făcută de instanță este sumară. Recurenta a susținut că, condiția cazului bine justificat presupune existența unor împrejurări evidente, care să poată fi constatate de instanță în cadrul unei cercetări sumare a actului administrativ contestat, fără a fi permisă verificarea însăși a motivelor de nelegalitate invocate de contestator în cadrul contestației sau acțiunii în anulare.
Referitor la cea de-a doua condiție, paguba iminentă, instanța de fond a reținut că aceasta rezultă din cuantumul obligațiilor fiscale de plată imediate și dezechilibrul financiar în patrimoniu propriu și în bugetul reclamantei, în condițiile în care reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat. De asemenea, instanța de fond a considerat că este suficient faptul că reclamanta a achitat doar 1500 lei reprezentând cauțiunea pentru suspendarea executării unui act administrativ fiscal cu un cuantum da_ lei. A solicitat instanței de control judiciar să constate că acest cuantum al cauțiunii achitate este mult prea mic.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, Curtea constată nefondat prezentul recurs.
Astfel cum, în mod corect, a reținut prima instanță, verificarea incidenței în speță a cazului bine justificat presupune o verificare sumară, iar nu o verificare a motivelor de nelegalitate invocate de către contestator în contestație. În prezenta cauză, instanța a constatat aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare s-a solicitat a fi suspendată în raport de temeiul juridic inserat în cuprinsul acestuia, reținând că este vorba de un temei juridic străin de situația de fapt expusă (art. 653 alin. 1 lit. a din HG nr. 707/2006 - sustragere de la vămuire, fără legătură cu motivul de fapt reținut, respectiv nerespectarea obligațiilor în calitate de gestionar al camerei de corpuri delicte din cadrul Poliției Municipiului Rădăuți, sau referirea la dispoziții abrogate (art. 278 din Codul vamal). De asemenea, până la finalizarea cercetărilor penale începute față de reclamantă, aceasta se bucură de beneficiul prezumției de nevinovăție, abia după finalizarea cercetărilor urmând a se reține, în temeiul hotărârii penale, existența și întinderea prejudiciului creat recurentei, precum și persoanele răspunzătoare pentru acoperirea acestuia. Infracțiunile pentru săvârșirea cărora s-au început cercetările sunt de asemenea fără legătură cu dispozițiile fiscale vamale indicate ca și temei juridic al actului administrativ suspendat.
În acord cu prima instanță, instanța de recurs apreciază că este îndeplinită și condiția privitoare la paguba iminentă, cuantumul ridicat al creanțelor stabilite prin decizia contestată, nr. DRVIS/SSCV/TM/6891/07.02.2014 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, fiind de natură a afecta substanțial situația veniturilor reclamantei, în caz de executare silită. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege „prejudiciul material viitor și previzibil”, executarea creanței de 349.625 lei fiind de natură a produce în patrimoniul reclamantei un efect ce, în mod previzibil, va fi greu sau imposibil de înlăturat în cazul în care actul administrativ ar fi anulat, astfel că s-a dispus suspendarea executării acestuia până la soluționarea contestației de către instanța de fond.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași, împotriva sentinței nr. 964 din 23 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. A. cu domiciliul în municipiul Fălticeni Aleea Căminului, ., ., reședința în municipiul Suceava, .. 16G, ., județul Suceava și adresă de comunicare a actelor de procedură în recurs la Cabinet de Avocat A. P. cu sediul profesional în municipiul Suceava, .. 26A, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 iulie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. T.C.
Jud. fond: B. I. D.
Tehnored. S.O.
Ex. 6/04.08.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2847/2015.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 68/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
