Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2847/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2847/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 118/40/2015
Dosar nr._ - suspendare executare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2847
Ședința publică din 8 iulie 2015
Președinte G. D.
Judecător M. L.
Judecător T. C.
Grefier S. O.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul B. A., domiciliat în municipiul B., ., județul B. și domiciliul ales în vedere comunicării actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați „V. și V.”- cu sediul profesional în municipiul Suceava, .. 26 A, .-5, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 344 din 18 martie 2015, pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul recurent B. A. asistat de avocat V. P., lipsă fiind reprezentantul pârât- intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că prin petiția de recurs recurentul au solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. 1, pct. 2, teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă și că, în procedura de regularizare a cererii intimata nu a depus întâmpinare la recursul promovat.
Avocat V. P., pentru reclamantul recurent, a solicitat ca în temeiul art. 492 din codul de procedură civilă să fie admisă proba cu înscrisuri, sens în care a depus înscrisurile de la filele 14-20 dosar.
În considerarea art. 492 alin 2 din Codul de procedură civilă, instanța a admis proba cu înscrisurile depuse la termenul de astăzi și nemaifiind cereri de formulat, a constatat terminată cercetarea procesului și a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat V. P., pentru reclamantul recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată., A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată în măsura în care acestei sunt dovedite și susținute de actele existente la dosar. În susținere a arătat că nu există motive pentru a considera că funcția în care a fost numită partea pe care o reprezintă ar reprezenta o continuare a funcției anterioare care depindea de soluționarea dosarului nr._ ** al Curții de Apel Suceava și având în vedere reorganizarea din aul 2013, Ordinul nr. 7126/2011 a devenit caduc. A mai arătat că instanța de fond a apreciat că reclamantului i s-ar produce un prejudiciu prin executarea Deciziei nr. 1303/2014 și că în opinia sa este dat și cazul bine justificat care ar susține cererea de suspendare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 1303/24 iulie 2014, emisă de ANAF - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestei decizii.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că apreciază ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât:
În ce privește condiția privind paguba iminentă, instituția suspendării actului administrativ este singura care folosește această noțiune, definiția fiind elaborată special pentru această procedură, toate caracteristicile referindu-se la ipostaze care pot fi întâlnite în practică și care impun constatarea pagubei iminente.
Executarea deciziei de eliberare din funcție este de natură să creeze nu doar prejudicii materiale, prin lipsirea sa de plata salariilor lunare, ci și a multor inconveniente care ar putea fi evitate printr-o amânare ce nu ar crea nici un prejudiciul părții adverse.
Față de legalitatea deciziei, reclamantul a arătat că o modificare esențială adusă raportului de muncă, precum cea de față, constituie un abuz nejustificat de natură să prejudicieze iremediabil interesele și drepturile obținute în mod legitim de către contestator.
Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a fost formulată o dată cu acțiunea de anulare a deciziei.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, ca rămasă fără obiect, având în vedere Decizia Curții de Apel Suceava nr. 5601/03.06.2014, de menținere a Ordinului de eliberare din funcție al reclamantului.
Prin sentința nr. 344 din 18 martie 2015 Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării invocată din oficiu și a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași de suspendare a executării Deciziei 1303 din 24 iulie 2014 emisă de A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Iași.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de suspendare, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 1568/13.10.2014, Tribunalul B. a respins ca nefondată cererea privind suspendarea executării Deciziei nr. 1303/24.07.2014 – cerere care a fost întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de suspendare a aceleiași decizii, invocată din oficiu, în raport de sentința anterior menționată, instanța a respins-o având în vedere practica Înaltei Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia - deși se poate reține identitatea de părți și de obiect, nu se poate reține identitatea de cauză, întrucât temeiul juridic al cererii de suspendare de față este cel prevăzut de art. 15 din Legea 554/2004.
În acest sens în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1097/2014.
Pe fondul cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 1303/24.07.2014, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Cu referire la existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) Legea nr. 554/2004, cercetând „aparența de legalitate” a actului ce formează obiectul litigiului, fără a intra în analiza fondului, întrucât ar excede obiectului cererii, s-a constatat că nu există un caz bine justificat, întrucât toate argumentele prezentate de reclamant sunt veritabile critici de nelegalitate ale actului administrativ care nu pot fi examinate în cadrul acestei proceduri sumare, fără administrarea de probe și fără antamarea fondului.
Instanța a apreciat că aspectele privitoare la lipsa aparenței de legalitate a actului, aspecte invocate de reclamant în argumentarea cazului bine justificat, pot fi examinate temeinic numai în contextul analizării fondului, întrucât țin de legalitatea actului atacat și necesită administrarea de probe pe fond, implicând analizarea tuturor actelor emise succesiv pe numele reclamantului.
Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că încetarea raportului de serviciu al reclamantului este rezultatul deciziei Curții de Apel Suceava nr. 5601/03.06.2014 – din cuprinsul acesteia rezultând că acțiunea reclamantului a fost respinsă, fiind menținut astfel Ordinul nr. 7126/2011 de încetare a raportului de serviciu a acestuia din funcția publică.
În acest context, s-a apreciat că, cel puțin aparent, la o analiză sumară, formală, actul atacat îndeplinește condițiile de legalitate, examinarea detaliată a oricăruia dintre motivele invocate de reclamant în cadrul acestei cereri de suspendare presupunând, în mod obligatoriu, antamarea fondului, cu consecința depășirii limitelor de învestire a instanței.
În ceea ce privește „paguba iminentă”, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, instanța, constatând, prin raportare la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, că cerințele obligatorii pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ, această măsură neputând fi dispusă de instanța de contencios administrativ dacă una dintre condiții nu este îndeplinită, a concluzionat că atâta timp cât în cauză nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, ar fi de prisos a se trece la analiza cerinței pagubei iminente, având în vedere că și în ipoteza în care s-ar reține că executarea actului administrativ este de natură să producă reclamantului un prejudiciu viitor sigur și previzibil, măsura suspendării nu ar putea fi dispusă dacă nu există un caz bine justificat.
Împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, a promovat recurs reclamantul B. A..
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1, pct. 8 din Codul de procedură civilă, recurentul a susținut că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat prevăzut de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și că în vederea justei soluționări a cererii de suspendare instanța de judecată nu se poate rezuma doar la aspectele formale ale actului atacat întrucât textul legal care permite formularea cererii de suspendare nu limitează instanța la o analiza strict formală, ci îi impune obligația de a verifica toate împrejurările vădite de fapt și / sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
A precizat recurentul că nu există motive pentru a considera că funcția în care a fost numit ar reprezenta, de fapt, o continuare a funcției anterioare care depindea de soluționarea dosarului de pe rolul Curții de Apel Suceava, astfel cum a interpretat instanța de fond.
A susținut că asupra actului de numire s-au adus modificări de către instituția emitentă, fiind revocat în mod parțial astfel încât deținerea funcției publice să depindă de soluționarea dosarului nr._ ** de pe rolul Curții de Apei Suceava deși acest dosar se referă la funcția deținuta anterior reorganizării din anul 2013 a ANAF. Sentința nr. 5601/03.06.2014 invocată de prima instanță se referă la o funcție deținută anterior reorganizării din anul 2013, alta decât cea în care a fost numit reclamantul în urma respectivei reorganizări.
Deși prima instanță a apreciat în mod corect că încetarea raportului său de serviciu este rezultatul deciziei Curții de Apel Suceava anterior menționate, soluția pronunțată nu trebuia să se rezume la acest raționament și, în completare trebuia analizat daca într-adevăr Ordinul nr. 7126/2011, menținut în mod irevocabil prin soluția data de Curtea de Apel mai este aplicabil în cauză. Având în vedere că de la momentul emiterii acestui ordin până în prezent a intervenit o nouă reorganizare a instituției pârâte urmare a căreia a fost numit într-o nouă funcție publică, apreciază recurentul că ca ordinul de eliberare din funcție a devenit caduc și raționamentul instanței de fond ar fi fost unul corect dacă nu ar fi avut loc reorganizarea din anul 2013.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a deciziei nr. 1303/03.06.2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestei decizii. A solicitat și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurentul a invocat ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Se încadrează în acest motiv de casare situațiile în care instanța de fond aplică un act normativ care nu este incident, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil cauzei, sau dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale.
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a analizat cererea de suspendare a executării actului administrativ prin raportare la condițiile cumulative prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
Din textul enunțat rezultă condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.
Prima condiție de ordin procedural este îndeplinită în cauză, reclamantul formulând în cadrul acțiunii în anularea actului administrativ un capăt de cerere distinct, prin care solicită suspendarea executării actului atacat.
Celelalte două condiții cumulative, vizate de art. 14 alin. 1 din lege, pentru admisibilitatea cererii de suspendare sunt: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, care poate fi prevenită prin măsura suspendării executării.
Legea nr. 554/2004, în art. 2 alin. 1 lit. t) definește „cazul bine justificat” ca fiind împrejurarea legatăde starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru a se bucura de prezumția de legalitate, actele administrative trebuie să îndeplinească anumite condiții: actul administrativ să fie emis de organul competent, în limitele competenței sale; să fie emis în forma și cu procedura prevăzute de lege; să fie conform cu actele normative cu forță juridică superioară.
Din cercetarea sumară a aparenței de drept, rezultă că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea acestor condiții, astfel încât instanța nu reține nici o împrejurare din care să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Paguba iminentă reprezintă, în definiția dată de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” .
Rezultă că măsura suspendării se justifică numai dacă actul administrativ contestat conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat.
Prin emiterea actului administrativ atacat, reclamantul a fost eliberat din funcție ca urmare a Deciziei Curții de Apel Suceava nr. 5601/03.06.2014. În consecință, reclamantul nu beneficiază nici de salariul pe care îl primea.
Dar, Curtea reține că în eventualitatea admiterii acțiunii și anulării Deciziei nr. 1303/24.07.2014, prin care reclamantul a fost a fost eliberat din funcție, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ, instanța poate hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, reclamantul solicitând aceasta printr-un capăt de cerere distinct.
În acest fel, prejudiciul suferit prin neplata salariului poate fi reparat printr-o indemnizație ulterioară.
În lipsa îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1, instanța constată că cererea de suspendare este nefondată și reclamantul nu poate beneficia de măsura de protecție provizorie solicitată.
Față de aceste considerente, Curtea constată că motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentului, se va respinge și cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul B. A., domiciliat în municipiul B., ., județul B. și domiciliul ales în vedere comunicării actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați „V. și V.”- cu sediul profesional în municipiul Suceava, .. 26 A, .-5, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 344 din 18 martie 2015, pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, județul Iași, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 iulie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.L.
Jud. fond: R. M.
Tehnored. S.O.
Ex. 5/09.07.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2584/2015. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2848/2015.... → |
|---|
